vineri, 30 ianuarie 2009

cine bagă porcu-n casă?

Mi-am adus aminte de o întâmplare haioasă. O postez şi aici deoarece ştiu că mulţi oameni nu înţeleg vietăţile sălbatice şi din acest motiv deseori le agresează, chiar le omoară, fără ca asemenea acte pe care le comit să aibă vreo justificare.
Reptilele sunt cele mai expuse unor acţiuni barbare, deşi este absolut sigur că ele nu au nici o vină.
Poate textul de mai jos este cam lung, dar sper şi cred că merită de citit.

5 septembrie 2007, ora 12,40.

Sună telefonul.
- Domnul ... (adică eu)?
- Da.
- Sunt Gălăţeanu. De la Consiliul Judeţean.
- Săru' mâna.
- Aş avea o întrebare, poate ne puteţi ajuta cu un sfat. Am sunat la muzeu, dar mi-au zis să vă caut mai bine pe dumneavoastră.
- Spuneţi...
- Am un coleg care stă pe strada Lacului, lângă sensul giratoriu de la dealul Bididia. Şi are curtea plină de şerpi. Din alea verzi, nu şerpi de casă. Omul ar vrea să scape de ei şi ar fi interesat să afle ce otravă să folosească?
- Păi, şerpii nu consumă decât hrană vie.
- A, deci nu merge cu otravă. Dar cu ce se hrănesc.
- De exemplu, cu şoareci.
- Da? Ştiam că la un moment dat avea şobolani. Aha, chiar zicea că şerpii sunt mari, de peste un metru lungime şi groşi cât două degete. Şi ce mai mănâncă?
- Şerpii mai mici mănâncă insecte. De exemplu carcalaci.
- Oare are şi carcalaci? Cred că sigur are... Broaşte nu mănâncă?
- Ba da, mai ales şerpii de casă, dar şi alte specii.
- Broaşte sigur are în grădină, că este aproape lacul. Staţi un pic să notez...
Pauză... fâşâit în receptor... Apoi revine:
- Deci: şoareci, carcalaci şi broaşte. Lapte nu beau?
- Nu. Sau doar dacă chiar nu este alt lichid la îndemână. Însă lacul este aproape şi cam este oricum umezeală pe acolo, deci lapte n-au de ce să consume. Oricum, n-au la gură nici muşchi de tipul celor care să le permită suptul. Adică şerpii nu pot să sugă...
- Am înţeles... Deci, cu otravă nu, cu lapte nu. Nu cumva sunt protejaţi şerpii?
- Ba da. Toate reptilele sunt protejate.
- Da, parcă am auzit despre asta. Înseamnă că APM-ul nu o să îi de-a autorizaţie să le omoare.
- Cam aşa...
- Atunci, poate dacă aduce ceva în curte care se hrăneşte cu şerpi. Ce animal mănâncă şerpi?
- Porcul mistreţ.
Pauză. Două – trei secunde linişte.
- Haideţi, domnu ...., nu poate omul să bage porc mistreţ în casă.
- De ce să bage porcul în casă?
- Păi, din cauză că şerpii intră şi în casă. A găsit şi în bucătărie. Cu unul s-au trezit noaptea, în pat! De aia vrea să scape de ei. Eu ştiam că ariciul mănâncă şerpi.
- Da, şi ariciul mănâncă uneori şerpi.
- Şi ce alt animal ar mai fi?
- Pisica. Şi asta mai prinde uneori şerpi.
- Pisici are, dar le e frică pentru că şerpii sunt mari.
- De ce să le fie frică? Au psihoze pisicile dânsului?
- N-au, doar că şerpii sunt prea mari şi cam iuţi. Staţi un pic să notez...
Pauză. Fâşâit de hârtie. Probabil notează: „arici şi nişte pisici mai mari”.
După jumătate de minut:
- Alo? Mă auziţi?
- Da.
- Şi, după părerea Dumneavoastră, cum ar trebui să procedeze?
- Să îşi facă o firmă de turism.
- Ce? Dacă îşi face firmă de turism poate să omoare şerpii?
- De putut ar putea, doar că şi cu firmă ar fi tot ilegală omorârea şerpilor. Firma este ca să aducă turişti să vadă ăia şerpii.
- Cum adică? De ce să vină ăia să vadă şerpi?
- Din cauză că în Occident nu mai au o bună parte din speciile sălbatice, inclusiv şerpii. Iar în Dobrogea chiar avem ce să le arătăm în acest sens.
- Pe bune?
- Da, pe bune! Noi chiar suntem deseori solicitaţi de agenţii de turism să facem ghidaj la grupuri şi să le arătăm diferite specii în cursul deplasărilor.
- I-auzi! Asta nu ştiam.
- Păi, Consiliul Judeţean are un plan de dezvoltare a judeţului în care turismul este considerat de importanţă strategică, prioritar.
- A, da! Da, da... Îmi aduc aminte. Chiar noi am scris aia!
- Aşa că, poate să îşi facă o firmă, mai câştigă şi el un ban...
- Da. O să-i spun. Mulţumesc pentru timpul acordat. La revedere.
Se întrerupe legătura.

Parcă văd că fuge la coleg şi îi zice: „Băi, Gogule, lasă naibii în pace şerpii, că avem alte treburi mai importante de rezolvat! Vezi că ai în casă şoareci şi carcalaci! Fă rapid curăţenie pe acolo că trebuie să aduci vizitatori să vadă broaştele şi şerpii din curte şi grădină. Uite, vin şi eu 50% în firma de turism, să nu zici că sunt nu te-am ajutat şi apoi ne înţelegem noi cu banii...

joi, 29 ianuarie 2009

criza noastra, cea de toate zilele

Ieri seara m-am dus până la un magazin din apropiere să cumpăr nişte ţigări.
Lângă tejghea stăteau trei clienţi, bând câte o bere... mai cu grijă, deoarece era alimentară, nu restaurant sau cârciumă (cred că sunt ceva reglementări care interzic consumul de băuturi alcoolice în alimentare).
Doi dintre ei în haine de casă, dar având şi căciuli pe cap - în spaţiul respectiv lipsind vreo instalaţie de încălzire. Probabil au coborât din bloc.
Al treilea era în haine de "stradă" şi părea să fi sosit recent în zonă.
Cât timp am achitat pachetul de ţigări şi am ajuns la uşă, prind razant, cu juma' de ureche, o discuţie.
- Auzi, da' pe la voi este criză? - îl întreabă unul cu căciulă pe ăla îmbrăcat în haine de "stradă".
- Da.
Pauză de câteva momente.
- Apoi, dacă şi la voi este criza, n-avem ce face, va fi şi la noi.
Iar pauză. Fiecare dă pe gât câte o înghiţitură de bere.
- Eh, nu-i chiar aşa. Ştii cum este cu criza asta? Se răspândeşte aşa, din gură în gură...

Îmi pare rău că nu am mai stat că poate aflam cum putem să ne declarăm independenţi faţă de criza mondială extinsă folcloric...

miercuri, 28 ianuarie 2009

un lucru-i clar:

Nu-s gibon !
Dacă aş fi, nu ăsta ar fi fost scorul blogului în 20 ianuarie:
Image Hosted by ImageShack.us
Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org

marți, 27 ianuarie 2009

capra vecinului

O parte din păsările care cuibăresc în nordul continentului european şi cel asiatic iernează la noi.
Dintre acestea fac parte în primul rând aşa-numitele păsări acvatice - care includ diferitele specii de gâşte (gârliţe, gâşte cu gât roşu etc.).
Schimbările din ultimele două decenii au avut însă ca rezultat inclusiv modificări în ceea ce priveşte numărul exemplarelor care sunt prezente la noi în lunile de iarnă.
Dacă în anii '90 puteam întâlni în Dobrogea sute de mii de gârliţe mari şi mai multe zeci de mii de gâşte cu gât roşu, în prezent aceste cifre chiar că sunt de domeniul trecutului.
Pentru a avea totuşi o privire generală asupra situaţiei curente, în perioada decembrie - februarie avem deplasări frecvente pe teren pentru a evalua numărul păsărilor care sunt prezente în diferite zone ale acestei regiuni.
Uneori mai sunt şi situaţii de genul celei relatate mai jos.

11 ianuarie... pe la ora 7 şi ceva... Stăm în zona apropiată de limita platoului continental, îngheţaţi bocnă.
Scopul?
Păi, să surprindem grupurile de gârliţe şi gâşte cu gât roşu care ar trebui să vină de la locurile de înoptare (de pe apele complexului Razim - Sinoe) spre suprafeţele agricole pe care se hrănesc (de obicei pe terenurile însămânţate toamna cu grâu sau porumb... uneori şi cu rapiţă)

Image Hosted by ImageShack.us

Timpul cam neplăcut: ceaţă deasă, zăpadă nu prea...
În schimb cristale de gheaţă pe pământ şi pe resturile de tulpini şi frunze rămase cât-de-cât intacte de anul trecut.
Din când în când se iscă şi câte-o rafală de vânt dinspre lac şi atunci frigul pătrunde până la oase, indiferent de îmbrăcămintea "din dotare".

Image Hosted by ImageShack.us

Umblăm zgribuliţi de frig, de vreo oră... şi niciun animal sălbatic nu pare să mişte pe asemenea vreme groaznică.
Doar urmele trădează prezenţa unor mamifere.

Image Hosted by ImageShack.us

Cu puţin după ora opt se aude uruitul unui tractor... apoi, la un interval de câteva minute, se aude încă unul.
După vreun sfert de oră apare o umbră prin ceaţa deasă...

Image Hosted by ImageShack.us

Pe măsură ce se apropie, ne dăm seama că sunt tractoarele care transportă oamenii la tăiatul stufului din partea sudică a grindului Lupilor.
În remorci stau înghesuiţi oamenii - probabil localnici din satele din zonă.
Cei din remorca primului tractor au noroc: există o prelată în partea din faţă a remorcii aşa că nu prea îi atinge aerul tăios creat din cauza deplasării vehiculului...

Image Hosted by ImageShack.us

Tăietorii de stuf din remorca celui de-al doilea tractor nu mai sunt aşa de norocoşi.
Ei nu au prelata care să-i protejeze.

Image Hosted by ImageShack.us

Stăm la marginea drumului, fericiţi că sunt alţii care suferă pe asemenea vreme.
Mizăm pe faptul că ăia suferă mai tare, aşa că zâmbim unul la celălalt, arătând cu ochiul spre remorcile apărute din ceaţă.
Că prea multe vorbe nu schimbăm din cauză că frigul este cumplit.
Ăia din remorci, văzând două persoane în câmpul deschis, încep să se înghiontească, să chicotească şi să râdă de noi.
Ei mizează pe faptul că noi suferim mai tare decât ei din cauza frigului.
Toate lumea se pare că este veselă pentru câteva momente.
Apoi fiecare îşi dă seama că niciunul nu o duce mai bine!
În remorci se lasă brusc liniştea, iar noi ne reîntoarcem la scrutarea orizontului.
Poate totuşi apar odată gârliţele alea...
Desigur păsările se pare că au mai multă minte decât noi: stau la adăpost până trece frigul cumplit.
Pe la ora 9 apare soarele, ca un disc lăptos gălbui.

Image Hosted by ImageShack.us

Nah, este vremea să urcăm în maşină şi să ne mutăm în altă zonă.
Şi de data aceasta am venit degeaba în acest loc, deşi în urmă cu doar un deceniu pe aici puteam vedea zilnic mii de gâşte, nu numai la sosirea de la locurile de iernare, ci şi în timpul zilei - pe arătură.
Spre seară am aflat că dacă vroiam gâşte, mai bine ne duceam în Bărăgan.
Din câte se pare Dobrogea nu mai este pe placul lor...

luni, 26 ianuarie 2009

STRUCTUR'LE care nu e

Pe 24 ianuarie, seara, Liviu Mihaiu era invitat la emisiunea lui Robert Turcescu pe Realitatea TV. Aici este înregistrarea: http://www.realitatea.net/emisiuni/100prc-_23812_63037.html

Ăsta, Mihaiu, din câte se pare a descoperit brusc faptul că problema nu constă în lipsa legii, ci lipsa aplicării legii. Asta da revelaţie! Iar asta o spune cel care este şeful unei instituţii a cărei sarcină principală este exact aplicarea legii...

Şi cine sunt de vina pentru situatia din Delta? Localnicii!
Cica există o conspiraţie între instituţiile statului şi cetăţeni împotriva a... ceva... orice.

Desigur exagerările tipice unui jurnalist:
- că sunt 3000 de braconieri cu cagulă
- cu 100 milioane cumperi toată "lumea bună" din Tulcea.

Deci trebuia sa fie numit Guvernator pentru a realiza brusc faptul ca salariile sunt mici in administratie. Si ca administratia este subdimensionata. (lasa ca poate o mai subdimensioneaza Boc asaaaa, cu vreo 20%)
Cica a venit (ca în exil...) la ARBDD din cauza ca iubeste delta, şi nu din cauză că ar fi fost trimis de Vântu - dovadă în acest sens ar fi inexistenţa vreunui contract între Vântu şi ARBDD... sau ca el nu a primit bani in conturi off-shore.

I-auzi ce realizări are!
- s-a plimbat pe la Unesco... (deci nu este un pişcotar oarecare, ci unul de nivel mondial!)
- a promovat 4 Hotarari de Guvern, printre care si regulamentul-cadru de arhitectura ... bine, a omis să amintească faptul că din acel act normativ a uitat de judeţul Constanţa... (vezi aici: http://deltaica.blogspot.com/2009/01/media-lui-moisil.html ), respectiv unul pentru cresterea numarului de angajati (ca nu are suficienti oameni...)

Printre altele, habar nu are de terminologia specifica domeniului in care cica ar activa: grindul Chituc este o stepă marină... Desigur bagă în aceeasi "oală" fauna autohtonă (şacal, mistreţi) şi fauna alohtonă (speciile introduse de om - cum este fazanul). Apropo, după părerea lui pelicanii au bot, nu cioc.

Omu' şi-a dat seama ca in Parlament nu trec legile din cauză că parlamentarii sunt vânători... Oricum nu a înţeles nici acum ce înseamnă o rezervaţie a biosferei (teoretic ar fi = natura... dar şi omul! )
Şi, cică, săracii politişti sunt ameninţaţi de braconieri...
Iar stahanoviştii de serviciu ii raportează mai multe plase confiscate (decât erau raportate anterior) .

Una peste alta, important este că dacă nu ar fi el, delta ar muri.
Hai, nu mă-nebuni!
Cu aşa personaje nici nu mă mir că România este eternă şi fascinantă...

luni, 19 ianuarie 2009

godacii, gonacii şi gorniştii

La început era un spaţiu destinat publicului.
Apoi au fost investiţi suficienţi bani în acel loc pentru a fi construit un ţarc în ideea ca în el să domnească un fel de Pax Felixiana.
Totuşi destinaţia facilităţii respective este clară.
Din acest motiv, în momente planificate cu grijă apar gonacii care scot în câmp deschis godacii, deja suficient de stresaţi de alarma gorniştilor.
În clipele de isterie generală care a cuprins cireada, prim-mistreţul dă din colţ în colţ.
Purceluşul de serviciu se freacă de el de parcă ar fi vorba de un pix din care nu mai curge pasta.
Doar un vier moderat, cu musca pe pălărie, tace mâlc prin păpuşoi sperând să scape din raza de bătaie a armelor.
O fi situaţie similară celei de la Balc, deşi este vorba mai degrabă de un bâlci unde are loc o vânătoare virtuală...
Ritmul de manele din fundal este asigurat de Hantena 1 celor cu şoricul gros ajunşi să se creadă buricul Pământului.

miercuri, 14 ianuarie 2009

competenţa guvernamentală neplanificată

Initial agenţiile din domeniul mediului înconjurător erau în directa subordine a ministerului mediului.
Prin 2003 s-a gândit Guvernul că parcă prea multe sarcini are ministerul. Aşa că a emis H.G.-ul nr. 297 din 13 martie 2003, prin care cei răspunzători de aplicarea amenzilor să fie într-o structură separată - şi a apărut Garda Naţională de Mediu (GNM).
Da' (ca un fel de compensaţie) în 2004 a fost creată Agenţia Naţională de Protecţia Mediului (ANPM).
Compensarea compensării a fost că după nici un an (prin H.G. nr. 459 din 19 mai 2005 ) au trecut agenţiile din teritoriu din subordine ministerului în subordinea agenţiei naţionale.
Deci din 2004 aveam două structuri centrale de aplicare a legilor de protecţia mediului: ANPM şi GNM.
Doar o pereche le-a fost satisfăcătoare o vreme guvernanţilor, însă pe la începutul lui 2007 s-au gândit: "Hai că suntem proaspăt călcaţi în UE, trebuie să părem că ne aflăm în treabă". Aşa că şi-au zis că ar sta mai bine compartimentele de protecţia naturii în subordinea consiliilor judeţene. Au făcut şi o schiţă... norocul este că o fi pierdut fiţuica...
OK, doar că autoritatea centrală rămânea fără partea legată de protecţia naturii. Nici-o problemă, Guvernul a emis Ordonanţa de Urgenţă nr. 57 din iunie 2007 care prevedea înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Arii Protejate (A.N.A.P.). Conform textului din O.U.G., la şase luni de la emiterea acesteia, trebuia să exista o Hotărâre de Guvern prin care se stabileau detaliile legate de aceasta nouă agenţie.
Eh, cele 6 luni de fapt au durat cam un an şi jumătate... Cu chiu cu vai este năşit H.G.-ul pe ultima sută a guvernării şi pe 14 octombrie 2008 aflăm că s-au gândit la o agenţie cu sediul la Braşov. O fi mai mare înghesuiala de arii protejate pe acolo, deci se mai reducea cantitatea de carburant necesară vizitelor în teren. ( Că doar nu o fi fost stabilit în acel oraş sediul agenţiei din cauză că Secretarul de Stat de Mediu provenea din Regia Naţională a Pădurilor, şi în Braşov este şi universitatea de silvicultură, şi una din principalele filiale ale institutului de cercetări silvice, prin zonă fiind şi parcul naţional al cărui fost şef este actualul şef la serviciului de arii protejate a Regiei Naţionale a Pădurilor. Normal, cum să presupunem că R.N.P. - care aparţinea de ministerul agriculturii - să fi dictat de fapt unde va fi sediul agenţiei naţionale din subordinea ministerului mediului? Mai ales în condiţille in care R.N.P. administrează peste 20 de parcuri naţionale şi naturale, iar agenţia ar fi administrat doar Parcul Natural Lunca Prutului Inferior - căruia nici naiba nu vrea să-i fie gestionar...)

S-au şi anunţat frumos cum şi când va demara procedura de angajare a personalului de la A.N.A.P.
Primul concurs trebuia să aibă loc în perioada 12 - 14 ianuarie 2009. Cel al şefului.
Doar că Guvernul îşi trăgea sufletul după efortul din campania electorală şi în încercarea de a rezolva o aşa-numită "criză" (despre care tot auzeam în urmă cu juma' de an că... de fapt nu există.).
Aşa că vine O.U.G. 229 din 30 decembrie 2008: trebuie să facem economii, deci nu se mai angajează nimeni la stat.
Cu aceasta s-a întrerupt chinuitul proces de naştere a unei structuri de care - în forma în care se realiza - oricum nu prea era nevoie (mai deloc).
Deci ăia care "vânau" posturile din agenţia moartă-n faşă pot răspunde la întrebarea:
"Why don't You get a job?"

joi, 8 ianuarie 2009

globalizarea vaicarelii mioritice

Societatea de consum se bazează pe oameni cât mai inactivi. Din acest motiv, domeniul serviciilor este din ce în ce mai dezvoltat începând cam din perioada interbelică. Primeşti practic mură-n gură aproape totul, inclusiv cu livrare la domiciliu.
Nici nu-i de mirare că oamenii s-au obişnuit să nu-şi mai bată capul cu rezolvarea unor probleme. De ochii lumii mai fac ei nişte demersuri stângace (desigur fără a atinge scopul), citează o grămadă de principii (pe care oricum nu le aplică), fac apel la "bunul simţ", flutură în disperare sloganuri referitoare la "democraţie, egalitate, dreptul la opinie" etc. în timp ce tot ei le încalcă foarte senin în spiritul "scopul scuză mijloacele" (mai cunoscut ca haoticul "liber arbitru"), trag semnale de alarmă că deja toţi ceilalţi au devenit hipoacuzici la tehnica "Vine lupul!".
Eşecul însă desigur nu îl explică prin incompetenţa pe care o au în dotare aşa că varianta cea mai frecvent aleasă este cea a văicărelii pe cele mai diverse motive ("sistemul", "birocraţia", "neprofesionalismul altora" - întotdeauna ceilalţi sunt neprofesionişti!).

Având în vedere că există asemenea cerere masivă pe "piaţă" desigur apare şi oferta.
Una dintre cele din domeniul mediului este cea reprezentată de iniţiativa de încurajare a oamenilor să dea cât mai mult în gât pe alţii.
Au fost elaborate în acest sens multiple mecanisme: sesizarea, petiţia, plângerea penală, instituţia ombudsman-ului ("avocatul poporului") etc.
În era informaţiei era de aşteptat ca văicăreala să fie digitalizată, clasificată, organizată, cea mai nouă realizare în acest sens este lansarea unor baze de date pentru procesarea tânguielilor. Adresa este aici: http://www.eeb.org/complaints_database/complaints.php

Un caz clasic în ceea ce priveşte tradiţionalul bocet practicat de dragul de a face oarece în timpul liber îl reprezintă "îngrijorările" legate de centralele eoliene din Dobrogea continentală.

Prima încercare: turbinele eoliene sunt nişte aparate de măcelărit păsări.
S-a constatat însă că afirmaţia este adevărată doar în cazuri particulare - care nu prea apar în Dobrogea (mai deloc!).

Invenţia următoare: păsările sunt omorâte dar cadavrele sunt mâncate de şacali, vulpi şi alţi prădători.
Problema este că nu s-a găsit nici măcar o pană rămasă în urma presupuselor festinuri.

Nuanţare: de fapt liliecii sunt tocaţi de turbine şi nu se găsesc resturi deoarece ei sunt înghiţiţi în întregime (cu piele, păr, gheare etc.)
Însă liliecii au colonii mari (în cazul acestora este risc real) prin sud-vestul României, prin Apuseni etc. dar nu în Dobrogea.

Născocire: instalaţiile distrug habitate naturale ponto-sarmato-scito-daco-geto-danubiano-carpato-etc. de importanţă cel puţin galactică.
Doar că centralele eoliene sunt instalate în majoritatea covârşitoare a cazurilor în terenuri agricole.

Stresul aviar: umbra paletelor în mişcare sperie păsările.
De parcă păsările nu se adaptează la toate acele fenomene repetitive care nu are repercusiuni asupra lor (spre deosebire de umbra unui răpitor urmat de atacul acestuia...).

Când ne bate grija faţă de om: zgomotul centralelor eoliene deranjează localnicii.
Eventual pe vreun Superman capabil să depisteze un sunet slab emis de ceva aflat dincolo de raza auditivă a speciei umane (centralele sunt plasate la minim 500 m de localităţi)

Moţul de pe tort: centralele eoliene strică peisajul.
Instalaţiile sunt în monoculturile din podişul dobrogean care sunt aşa de anoste încât trebuie să fii prost de tot să vii aici pentru a te delecta cu peisajul.

Şi mai sunt o serie de false alarme lansate constant de către cei avizi de fonduri date pe poveşti.
Adaptarea isteriilor în funcţie de clarificarea aspectelor prezentate iniţial cât mai tendenţios posibil de către agitaţii sectorului civil este ca şi refacerea gospodăriei după câte o viitură care mătură agoniseala omului:

miercuri, 7 ianuarie 2009

media lui Moisil si tabelul lui M... Mihaiu

Matematicianul Grigore Moisil a zis la un moment dat ceva de genul că media dintre două cifre poate fi irelevantă în anumite cazuri, mai ales dacă se aplică la în cazul unor valori extreme. Ca exemplu a dat media de + 20 grade Celsius, care este în majoritatea cazurilor o temperatură confortabilă pentru corpul uman, dar nu şi atunci când stai cu o bucă pe o bucată de gheaţă şi cu cealaltă bucă pe un reşou încins - chiar dacă media temperaturilor celor două obiecte este de + 20 grade.

Cam aşa şi în cazul construcţiilor din Delta Dunării.
Vreo două decenii a fost trecută cu vederea chiar de către administraţia RBDD faptul că se construieşte haotic în zona care intra în jurisdicţia lor şi după ce au apărut deja o grămadă de vile s-au gândit la un act normativ care să facă obligatorie folosirea la imobile a următoarelor materiale: ciamur, chirpici, paiantă deşi permite şi utilizarea cărămizilor (inclusiv piatra de zidărie nespecifică zonei - cică pe suprafeţe mici se poate).
Explicaţiile termenilor le găsiţi în Hotărârea de Guvern nr. 1516 emisă pe 19 noiembrie 2008 - deci în plină campanie electorală.
Şi că tâmplăria ferestrelor trebuie executată exclusiv din lemn.
Asta în condiţiile lansării programului de a schimba geamurile tradiţionale cu geamuri termopan.
Partea mai simpatică a HG-ului este faptul că el este valabil numai în localităţile din judeţul Tulcea, nu şi în cele din judeţul Constanţa.
Deoarece în anexa cu localităţile pentru care se aplică "Regulamentul-cadru de urbanism pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării" sunt nominalizate doar cele din judeţul Tulcea - exceptând cele de pe teritoriul administrativ al oraşului Tulcea şi localitatea Uzlina (în aceasta din urmă probabil urmează să se mai construiască vile şi hoteluri).
Deci, în zona complexului lagunar este liber la BCA şi la termopane (apropo de plaja Corbu...).
Hotărârea de Guvern este semnată de Călin Popescu-Tărcineanu (dar, hai să fim serioşi! cine crede că omu' a şi citit pe ce pune pixu'?) şi contrasemnată de ministrii Laszlo Borbely (lucrări publice) şi Attila Korodi (mediu), precum şi de către secretarul de stat Liviu Radu (de la Ministerul de Interne...).
Greu de crezut că de exemplu ministrul mediului să fi conceput proiectul hotărârii de guvern. Mai plauzibilă este ipoteza că documentul a fost trimis de la Administraţia R.B.D.D.
Iar Liviu Mihaiu, actualul Guvernator, de ce să mai ceară opinia Consiliului Ştiinţific al RBDD în acest caz dacă investitorii din Constanţa i-o fi fredonat deja textul melodiei de mai jos:

Asta în caz că nu i-au cântat nişte manele...

luni, 5 ianuarie 2009

până la urmă tot delta

rămâne obiectivul strategic vizat de planurile diferitelor grupuri de interese.
Motivul este simplu: are cel mai mare potenţial datorită resurselor sale regenerabile.
Regimul totalitar punea în cel mai mare pericol existenţa deltei, dispariţia sistemului de comandă reprezentând practic începutul unei dezvoltării durabile.
Ca urmare, indiferent de cine era în funcţia de administrator, erau alocaţi tot mai mulţi bani – pe măsură ce devenea din ce în ce mai evidentă existenţa unor valori reale care nu pot fi egalate de cele prezente în alte zone ale ţării.
La început alocările erau din programe oficiale, cu reguli şi consultanţi, mai nou însă banii mai mulţi provin practic de pe urma unor înţelegeri încheiate pentru stingerea unor împrumuturi de ordin istoric.
(mă refer la cele câteva zeci de milioane de euro de la regatul Suediei)

Per ansamblu însă, în această perioadă, investiţii sensibil mai mari decât cele din deltă vizează litoralul constănţean, în primul rând pentru amenajarea lacului Siutghiol, transformarea într-un megacartier de vile a terenului viran din sectorul Mamaia - Năvodari şi construirea de insule de-a lungul ţărmului între aceleaşi localităţi.
Zona oricum era vizată de publicul larg, o bună parte din videoclipurile diferitelor melodii de succes fiind filmate tot în această regiune - cum este şi piesa de mai jos, al cărei text (redat sub videoclip) sperăm să sensibilizeze persoanele care nu vizitează acest blog din cauză că ar fi interesate de subiectele privind protecţia naturii:



Când mă uit un pic la tine
Şi văd ce dume-mi dai
Mă gândesc instantaneu:
Cam cât creier poţi să ai?

Faţa ta de mickey-mouse
Nu îmi zice chiar nimic
Te-aş întreba ceva:
Nu eşti tu prost un pic?

Ok, am priceput
Ai multi bani şi ai maşină
Nu scrie în manual
Să nu faci şuşu în piscină?

Pai, mai, baiatule,
Nu claxona la semafor
Sau te grabesti cumva
Să-ţi iei haine din obor?

Nu esti tu un pic cam prost?
Un pic cam prost? Un pic cam prost?
Nu foarte mult?

Nu esti tu un pic cam prost?
Un pic cam prost? Un pic cam prost?
Nu foarte mult?


În primul rand tre' sa'ntelegi
Ca tu ai o problema
Hey monkey articuleaza!
Asta e prima tema!

In al doilea rand
Sa te vad cum tu pleci acasa
Nimeni nu vrea sa-ti vada
Toate cheile pe masa

Cand merg la cinema
Ma aduci la disperare
Că stai cu sala'n spate
Şi vorbiti un pic cam tare

Daca mergi pe combinatie
Cand vezi in club o fata
Fa un lucru'n premieră:
Spală-te pe dinţi o dată!

Nu esti tu un pic cam prost?
Un pic cam prost? Un pic cam prost?
Nu foarte mult?

Nu esti tu un pic cam prost?
Un pic cam prost? Un pic cam prost?
Nu foarte mult?

Tu eşti un fraier mort figurant
Tricouri cu mesaj jenant
Ochelari de soare'n club penibil
Şi'acum într'un cuvânt "jenibil"

Mulţi ar spune ceva
Dar poate n-au tupeu
Nu-i nimic ma sacrific
Şi iţi spun eu

Ar fi bine să-nţelegi
Că nimeni nu te place
Te rugăm frumos să pleci,
Şi să ne laşi în pace!

Nu esti tu un pic cam prost?
Un pic cam prost? Un pic cam prost?
Nu foarte mult?

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

prioritatea eco-şefiei

Practic, prima declaraţie publică a noului ministru al mediului a fost cea referitoare la programul numit scurt ”casă verde” (titlul complet este: Programul de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală şi energie eoliană sau alte sisteme care conduc la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului).

În principiu nu ar fi o problemă că exact în preajma Revelionului are insomnii crase proaspătul aterizat pe scaunul de înalt demnitar.
Doar că merită să nu uităm că au existat în anii precedenţi şi alte programe de mediu mult mai importante din punct de vedere politic, care – pe deasupra – aveau şi termene limită mult mai bine bătute-n cuie.
Cum era crearea componentei naţionale a reţelei europene de arii protejate Natura 2000.
Termenul limită de realizare era 31 decembrie 2006 – dată nominalizată printre condiţiile cuprinse în documentul oficial pentru aderarea României la Uniunea Europeană.
Când a fost stabilite care sunt respectivele arii protejate?
Cele care aparţin unui tip de zone (SCI - Sites of Community Interest) au fost declarate prin ordin de ministru în mai 2007, apoi s-a revenit asupra deciziei prin decembrie 2007, ca într-un final actul normativ să fie publicat în februarie 2008.
Cele care aparţin celui de-al doilea tip de zone (SPA - Special Protection Areas) au fost nominalizate prin Hotărâre de Guvern la sfârşitul lui octombrie 2007, ca reacţie la somaţia sosite de la Comisia Europeană în septembrie 2007.
Deci autorităţile autohtone nu s-au prea rupt în figuri pentru a se conforma la prevederi care erau (cel puţin teoretic) necesare şi obligatorii pentru integrarea României în Uniunea Europeană, în schimb au un zbucium acut pentru replicarea la nivelul întregii ţări a metodei de modernizare aplicată cu succes de Adrian Năstase la vila din Cornu.

Care o fi motivul diferenţei în ceea ce priveşte interesul faţă de "eco-imobile" şi cel pentru îndeplinirea unei condiţii din contractul semnat cu forul european?
Poate este relevant să aruncăm o privire peste alocările bugetare pentru cele două programe:
- proiectarea reţelei Natura 2000: în total vreo 36 miliarde lei vechi în 4 ani (2003 – 2006), deci în medie vreo 9 miliarde de lei vechi pe an;
- obţinerea de ”eco-case”: 5200 milarde de lei vechi doar pentru anul 2009.

Concluzie: povestim despre interzicerea culegerii de floricele din Directiva Habitat, traseul fluturaşilor de noapte printre liliecii Acordului de la Londra sau migraţia păsăricilor care preferă zone umede prin Convenţia Ramsar, dar pentru rezolvarea problemelor legate de garnituri de izolare termică, geamuri de termopan, ţevi pexal şi altele similare alocăm anual sume de cca 600 ori mai mari decât pentru ariile protejate.

Deci un adevărat şef al eco-funcţionarilor întotdeauna ştie care-i subiectul prioritar!

vineri, 2 ianuarie 2009

Azi nu pun niciun subiect pe blog

ci doar testez dacă este suficientă şi o dedicaţie muzicală pentru ca ăia cu moralitate în virtual să scoată la iveală caracterului lor real - reflectat şi de conţinutul mepeurilor distribuite de malpraxicianul educat de moderateroarea-şefă !
Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org


joi, 1 ianuarie 2009

Decret prezidenţial: Să fumaţi bine!

Cică am trecut într-o perioadă în care se va aplica legea.
Ca orice mioritic, mă prefac că aş crede că regula va fi respectată.
Unul dintre actele normative ar interzice fumatul în spaţii publice închise.
Conform zvonurilor, prevederea ar trebui să intre în vigoare pe 1 ianuarie 2009.
Am însă o mică nelămurire.
În vara anului 2002 ne-au anunţat de la serviciul administrativ că Parlamentul a adoptat o lege antifumat.
Am verificat pe net şi am constatat că într-adevăr în primul alineat al articolului 3 din Legea 349 adoptată în 6 iunie 2002 scrie că:
Se interzice fumatul în spaţiile publice închise.

Desigur nu avea rost să respectăm o asemenea lege. De ce? Simplu! Practic toţi erau fumători activi în acele birouri de la etajul 2. Mai erau şi doi fumători pasivi dar… who cares? Noi să fim sănătoşi!

Prin august 2006 iar i-au apucat năbădăile pe demnitari, dar de data asta pe cei din Guvern.
Au şi scos ceva ordonanţă de urgenţă (nr. 59 din 30 august 2006) care modifica legea.
La vremea respectivă lucram într-unul din laboratoarele de la demisolul clădirii, deci ne-am trezit lângă scările din faţa laboratoarelor cu două fotolii şi o măsuţă cu scrumieră între ele.
Din câte am aflat, acela era spaţiul amenajat pentru fumători.
Praful gros depus pe fotolii a fost probabil dovadă suficient de clară şi pentru cei de la serviciul administrativ că ele nu-şi au rostul - deci în 2007 au fost înlocuite cu un aparat pentru apă potabilă.
(o şmecherie din aceea pe care se pune cu gura în jos un bidon de 25 litri, care şi încălzeşte apa - de exemplu pentru cei care prepară cafea ness sau ceai…)
Mai mult decât atât, dacă oricum toţi fumam acolo unde practicam şi până atunci tabagismul, ne-am ales şi cu câte un aparat de aer condiţionat (montat fie în birou, fie pe holuri dintre 2 – 3 birouri).

Iar pe la sfârşitul lui octombrie 2008 s-au gândit să mai scoată o lege (nr. 203 / 2008) de aprobare a ordonanţei de urgenţă care modifică legea din 2006…
Mare lucru nu am am văzut prin această nouă lege, exceptând faptul că permite vânzarea de ţigări prin universităţi.
Chestia cu fumatul interzis în spaţiile publice închise o fi de pe vremea actelor normative din 2002 şi 2006 – care oricum nu erau respectate...

Între noi fie vorba, legea asta este caracteristic de ipocrită pentru societatea noastră.
Dom’le, este fumatul dăunător sănătăţii unui om?
Dacă da, atunci măsura logică ar fi interzicerea comercializării ţigărilor, trabucurilor etc.
Însă piaţa produselor din tutun este uriaşă şi vreo jumătate din preţul ţigărilor este de fapt reprezentat de taxe care intră la bugetul de stat (ar fi chiar de interes să aflăm cât la % din veniturile la bugetul de stat provin din vânzările de ţigări?)
Aşa că grijulii demnitari aduc tot felul de acte normative care vizează doar forma.
Într-un fel procedează ca Dumnezeu: pune la dispoziţia clienţilor un produs apetisant mizând pe faptul că aceştia până la urmă tot vor ceda, astfel dându-i motiv să-i streseze şi pe ei, şi pe urmaşii lor până-n vecii vecilor.
Păi, nu era mai cinstit să nu îi momească?