luni, 16 februarie 2009

spamu' ministerial

Primesc azi un mesaj de la următoarea adresă: birouldepresa_mmga@yahoo.com
Cică este ceva comunicat oficial din partea ministerului... trimis de pe o adresă yahoo... ... care se încheie cu mmga (adică abrevierea de la Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor - desfiinţat în mai sau iunie 2007).
Iar la nick-ul adresei expeditorului respectiv scrie: "Biroul de Presa MMDD"... (abrevierea MMDD fiind de la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile - denumire care la fel, nu mai este valabilă de prin decembrie 2008...).
Iar mesajul de mai jos nu a ajuns doar la mine, ci şi la reprezentanţii mai multor duzini de ONG-uri (asociaţii sau fundaţii) din domeniul mediului înconjurător.
Şi suna aşa:

"R O M A N I A
MINISTERUL MEDIULUI
Direcţia Comunicare şi Organizare
B-dul Libertăţii Nr. 12, sector 5, Bucureşti
http://www.mmediu.ro
tel/fax: 316.61.38 16.02.2009

COMUNICAT DE PRESĂ

Ministrul Mediului, Nicolae NEMIRSCHI, se află în perioada 16-20 februarie, la Nairobi (Republica Kenya), pentru a participa la cea de-a 25-a sesiune a Consiliului de Guvernare al Programului de Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP)/ Forumul Ministerial Global de Mediu.

Consiliul de Guvernare al UNEP reprezintă un forum global de mediu care se desfăşoara anual, la nivel ministerial, în vederea revizuirii aspectelor mai importante ale politicii internaţionale de protecţie a mediului.
Pe agenda de lucru a întâlnirii se afla alegerea membrilor Consiliului de Guvernare, adoptarea agendei şi organizarea desfăşurării sesiunii, verificarea deplinelor puteri ale reprezentanţilor dar şi aspecte referitoare la politicile privind starea mediului, aspecte urgente ale politicii, guvernarea internaţională de mediu, coordonarea şi cooperarea aspectelor de mediu, în cadrul sistemului Organizaţiei Naţiunilor Unite.

De asemenea, în cadrul reuniunii de la Nairobi se vor prezenta rezultatele şi implementarea concluziilor summit-urilor şi reuniunilor interguvernamentale, mai importante, organizate de Naţiunile Unite, bugetul şi programul de lucru pentru perioada 2010-2011 dar şi agenda provizorie, data şi locul de desfăşurare a noilor sesiuni ale Forumului/ Consiliului.
Anul acesta discuţiile, din cadrul consultărilor ministeriale, se vor axa pe două teme prioritare, respectiv “Globalizarea şi Mediul: Criza globală: haos naţional?” şi “Guvernarea Internaţională de Mediu şi Reforma Organizaţiei Naţiunilor Unite: Sprijin sau impediment?” Ministrul român al Mediului, Nicolae NEMIRSCHI, va participa la consultările ministeriale, la reuniunile plenare ale Consiliului precum şi la evenimentele speciale care se vor desfăşura în această perioadă. De asemenea, Ministrul Mediului va participa şi la discuţiile din cadrul meselor rotunde ministeriale care se desfăşoară pe parcursul Consultărilor Ministeriale.

Direcţia Comunicare şi Organizare a Ministerului Mediului"

Deci, se impunea un răspuns la acest mesaj pe care nici naiba nu l-a solicitat (de altfel, nu era singurul mesaj sosit de la o vreme încoace de pe respectiva adresă).
Aşa că i-am expediat următoarea scrisoare:

Stimată Direcţie de Comunicare şi Organizare a Ministerului Mediului,
Vă multumim pentru anunţul privind (deja a-priori fructuoasa) vizită a domnului ministru în Kenya.
Chiar ne-am speriat că ne veţi informa că a fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Arii Protejate*...
Sau că au fost identificate persoanele care au împuşcat la începutul lunii ianuarie, în zona lacului Uzlina (în perimetrul RBDD) câteva păsări strict protejate.
Însă, având în vedere necesitatea de a reduce cheltuielile de la bugetul de stat făcute pentru acţiuni care nu sunt prioritare, ne-am dat seama (chiar şi noi!) că agenţia şi pelicanii creţi mai pot aştepta, spre deosebire de vizitarea oraşului Nairobi.

Multumindu-vă pentru neprecupeţitul efort pe care-l depuneţi în vederea protecţiei mediului (în general) şi a naturii (în special), închei cu speranţa să auzim de cât mai multe, noi şi noi succesuri răsunătoare repurtate de reprezentanţii noştri pe la conferinţe, congrese, simpozioane, workshopuri şi alte evenimente... desigur toate organizate peste hotare şi la distanţă cât mai mare de România.
Toate cele bune!
(numele şi prenumele meu)
(funcţia în organizaţie)
(numele organizaţiei)
(localitatea)

* - din greşeală în scrisoarea transmisă am scris Agenţia Naţională de Protecţia Mediului în loc de Agenţia Naţională pentru Arii Protejate.

sâmbătă, 14 februarie 2009

gibonitatea

Cum recunoşti un gibon din blogosferă?
După reacţiile sale necontrolate.
Prin definiţie, un gibon nu suportă nici o observaţie din care reiese că nu este chiar perfect modul în care procedează.
De exemplu, poate este mai bine dacă discuţiile de interes privat nu le poartă în spaţiul public.
Caz concret:

Pe un yahoogroups public unde sunt vreo 900 de adrese înregistrate, pe 27 ianuarie (la ora 19 so 5 minute), Răzvan Popescu-Mirceni (preşedintele organizaţiei neguvernamentale Oceanic Club din Constanţa) scrie următorul mesaj de interes personal:
"Buna ziua domnule M......,
Este foarte posibil ca in luna februarie sa fac un drum la Cluj unde am promis de anul trecut prin intermediul unui apropiat colaborator, sa aduc Facultatii de Medicina Veterinara de acolo un schelet complet de delfin dintre cele obtinute prin prelucrarea delfinilor esuati in cursul anului 2008.
Sper cu aceasta ocazie sa ne putem intalni sa discutam "in direct" posibilitatile unei colaborari.... (etc. etc. etc.)...
Cu bine
Razvan Popescu"

La care, tot pe acel yahoogroups public, după vreo 2 săptămâni (adică pe 10 februarie, la ora 7 şi 17 minute), îi dă următorul răspuns de interes personal destinatarul respectivului mesaj:
"Buna dimineata,
Imi spuneati intr-un mail anterior ca este posibil sa ajungeti la Cluj in februarie. Sper ca intalnirea noastra e inca valabila, pentru ca sunt extrem de interesat.
Astept un semnal de la dumneavoastra.
Va multumesc.
..... M......"

La care, Răzvan Popescu-Mirceni (preşedintele organizaţiei neguvernamentale Oceanic Club din Constanţa), tot pe yahoogroups-ul public, îi dă următorul răspuns de interes personal pe 10 februarie (la ora 9 şi 30 minute):
"Da absolut
Cel mai probabil insa voi ajunge in ultima saptamana a lunii februarie .
Cu bine
Razvan Popescu"

Deoarece nu este normal ca sute de persoane să asiste la discuţii pe un subiect de interes doar pentru cele două persoane, m-am gândit că poate ar fi bine zis să-i atrag atenţia lui Răzvan Popescu-Mirceni la acest aspect şi i-am trimis (tot pe 10 februarie, la ora 14 si 17 minute) pe adresa personalizată următorul mesaj:
"Placerea de a citi corespondenta absolut personala este... de partea noastra."

La care, gibonul constănţean a reacţionat astfel pe adresa personalizată (pe 10 februarie la ora 15 si 25 minute):
"Serios?
Du-te in pula mea domnule !!!!
"

Adică, în loc să-şi ceară scuze că discutau în public detalii care erau de interes doar pentru cele două persoane, a înjurat persoana care a îndrăznit să bată un apropo la un asemenea aspect.

Deci, asta este reacţia unui preşedinte al unei organizaţii care desfăşoară activităţi pentru conştientizarea publicului asupra necesităţii de protecţie a naturii, a stimulării tinerilor de implicare în acţiuni de interes public, a convingerii localnicilor că un mediu sănătos este în interesul lor etc.
În cazul în care domnul Răzvan Popescu-Mirceni are asemenea "ieşiri în decor", sunt convins că demersurile lor se bucură de o remarcabilă popularitate...

P.S. De pe la mijlocul anilor '90 nu mă prea mir de faptul că foarte puţine organizaţii neguvernamentale au doar o neglijabilă priză la public - în general.

luni, 9 februarie 2009

rolul cadavrelor in reclamă

În primele zile ale lunii ianuarie un grup de turişti au găsit în zona lacului Uzlina câteva păsări moarte şi rănite. Vizitatori au făcut o serie de poze (nu şi despre răni, ca să ne putem da seama dacă păsările chiar au fost împuşcate...), iar unul dintre ei a trimis imaginile unor cunoştinţe, inclusiv de la ziare şi diferite organizaţii.
Ca urmare, pe 14 ianuarie în cotidianul tulcean Obiectiv apare un articol despre faptul că în Delta Dunării ar fi fost împuşcaţi pelicani creţi... pentru a fi consumaţi.Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org
La o zi după articol, apar mesaje legate de caz şi pe diferite liste electronice de discuţii, iar pe 16 ianuarie sunt furnizate detalii şi pe blogul persoanei care a lansat știrea.
Deci, hoiturile pelicanilor deja făceau rating măcar blogului.

După o perioadă de latenţă (aşteptare...) de doar câteva zile, apare o avalanşă de articole dedicate evenimentului.Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org
Astfel, pe 19 ianuarie, în Junalul Naţional apare o scurtă ştire... care este mai degrabă un fel de critică generală la adresa autorităţilor.
Şi cadavrele sunt utile dacă pot determina de exemplu detronarea unui guvernator...Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org
Apoi pe site-ul unei asociaţii care include o parte din păsărarii autohtoni apare un comunicat care mai degrabă pare un fel de reclamă făcută activăţii acelei organizaţii... rezolvarea "cazului Uzlina" fiind plasat fără nici un dubiu în curtea autorităţilor în responsabilitatea cărora ar reveni orice este legat de protecţia naturii.
Păi, la ce altceva să fie bune nişte cadavre de pelicani decât la o promovare a proiectului dedicat protecţiei pelicanilor?
(merită de reţinut faptul că ăia implicaţi în proiect au promis că în 2009 vor fi cel puţin 500 de perechi de pelicani creţi cuibăritori în RBDD... Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org ... deci înmulţirea cadavrelor de pelicani poate justifica neatingerea obiectivului propus şi promis Comisiei Europene).
Apoi, să nu uităm că în acest caz nu este vorba de bani - că dacă ar fi, şi mai ales dacă ar fi vorba de mulţi bani, să vedeţi ce bruscă schimbare de atitudine ar suferi "sectoru' civil".Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org
Mă rog, critica trebuie să fie totuşi mai generală deoarece organizaţia este partener într-un proiect bănos, coordonat de A.R.B.D.D. - deci exact instituţia pe care ar fi trebuit să o critice. Şi nu-i prea bine dacă omu' îşi taie craca (sau cracul) de sub picior, nu?
Una peste alta, probabil că vreo plictisită de PR-officer (persoana responsabilă cu relaţia cu publicul - şi cu presa) a trimis textul şi diferitelor ziare... deoarece în aceeaşi zi apare în ziarul
Cotidianul un text cu pasaje practic identice unora din respectivul comunicat, iar pe 20 ianuarie, unele ziare reiau subiectul, reproducând acel comunicat fie integral (vezi ziarul tulcean Obiectiv), fie parţial (vezi în Jurnalul Naţional, în ediţia constănţeană a ziarului Ziua sau în Gardianul ).
Unele ziare se folosesc de caz pentru a ataca unele partide (vezi ediţia din 21 ianuarie a publicaţiei Evenimentul Zilei).
Subiectul începe să între în declin aşa că pe 22 ianuarie cotidianul tulcean Obiectiv dă o ultimă zvâcnire printr-un articol cu accente patetice.
Însă tendinţa este evidentă, chiar dacă pe 24 ianuarie jurnalistul ajuns pe scaunul de Guvernator flutură smiorcâindu-se aceleaşi fotografii într-o emisiune de la Realitatea TV, în timp ce pe 25 ianuarie Curentul face o scurta, dar imprecisă referire asupra cazului, deoarece pe 27 ianuarie articolul din România Liberă deja prefigurează concluzia legată de acest caz gestionat defectuos şi de factorii guvernamentali şi structurile neguvernamentale din domeniul protecţiei mediului.

De fapt, în aceste ultime două cazuri deja apar menţionate că ar fi fost vorba de "zeci de păsări moarte" (în "Curentul"), respectiv " sute de pelicani creti, lebede si cormorani" (în "România Liberă"). Deci, numărul victimelor creştea pe măsura trecerii timpului - o procedură uzuală în jurnalism. Mai pe scurt: creştem numărul de cadavre de pelicani ca să avem vânzare la ziar.

Ca urmare, nu este deloc surprinzător că în 4 februarie pe site-ul Rompres apare ştirea referitoare la faptul că păsările au murit de bună voie (respectiv un pelican a decedat cu puţin ajutor din partea unui medic veterinar).

Eu chiar mă mir că expertul care a analizat pasărea teoretic plină de alice nu şi-a pus următoarea întrebare:







duminică, 8 februarie 2009

miliardarii din delta

Imediat pun şi textul, dar pe moment am inclus doar ceva pasaje şi două poze...

Mai bine cu banii de la bugetul de stat.
Cum este în cazul realizării cu elicopterul a monitorizării zonelor costiere.





Săgeata albastră indică helicopterul; săgeata albă indică un panou de informare instalată de Administraţia Rezervaţiei Biosferei ”Delta Dunării”; săgeata galbenă indică podul de la canalul „La Periboina” (acesta este exact în capătul nordic al grindului Chituc – judeţul Constanţa); ovalul din imagine este în jurul unui stol de păsări care erau în trecere exact în momentul în care helicopterul survola zona).

În imaginea de mai jos, se poate observa şi aparatul de inregistrare.
Este pe şina de aterizare de pe partea dreaptă a elicopterului.


sâmbătă, 7 februarie 2009

a 11-a poruncă!

Ea sună aşa:
Să nu critici!

Deci, dacă vrei să devii gibon, trebuie să urmezi cu sfinţenie porunca a 11-a din lumea reală, care este de fapt prima poruncă în lumea virtuală ...
Deoarece critica pare să fie considerată blasfemia supremă în blogosferă.

Cum dovedeşte un gibon get-beget că se supune poruncii?
Simplu! Scrie doar lucruri bune/pozitive despre "stăpânul" blogului unde obişnuiteşte să chat-uiască.
Astfel, indiferent ce banalitate scrie respectiva persoană, gibonii din anturajul ei/lui se reped la fundul ei/lui virtual unde-l şi pupă intens până la următoarea postare.
Astfel blogărelu' get-beget şi blogăroaica get-behehegetă nu are şanse să-şi dea seama că de fapt nu are ceva anume de spus celor din în afara acelei haite virtuale.

Există multe exemple de situaţii reale şi similare celei descrise mai sus, printre cele mai relevante fiind cel legat de Nicolae Ceauşescu (fostul secretar general al fostului Partid Comunist Român), executat pe 25 decembrie 1989.
El a fost înconjurat de persoane reale, dar cu o mentalitate similară celor care în prezent pupă intens prin blogosferă.
Ca un rezultat, Nicolae Ceauşescu afla despre el însuşi faptul că face totul perfect, era convins că deţine adevărul absolut, credea cu fermitate că este un adevărat "geniu al Carpaţilor" etc. etc. etc.
Printre cei care practicau intens crearea inelului maro în jurul gurii proprii era de exemplu Corneliu Vadim Tudor, după cum reiese şi din video-clipul de mai jos:



Deci, cam aşa arată versiunea din viaţa reală a unui gibon care urmează prima poruncă a blogosferei...

vineri, 6 februarie 2009

nu mă lăsa chiar acum!

Deltei Dunării îi lipsesc o grămadă de facilităţi şi servicii...
Printre ele fiind şi lipsa accesului ceva mai lejer cu mijloace de survolare aeriană periodică a zonei.
Desigur în vederea cercetării, nu neapărat pentru intervenţii de tipul celor făcute de „mascaţi”.
Dar dacă n-ai, păi n-ai, şi atunci împrumuţi…
Aşa s-a întâmplat şi în urmă cu doi ani.
Ca să poată fi depistate rapid aglomerările de pelicani, a fost închiriat un moto-aeroplan.
Normal, cu pilot cu tot, de la Constanţa, unde cred că este folosit la plimbat turişti.
Aparatul era ceva un model numit „Tucan”, cu două scaune.
Da’ cei implicaţi în studiul păsărilor se cam uitau cu maximă reţinere la aparat.
Şi au decis să meargă cu pilotul un nevinovat dar care se pricepe la fotografiat.
Aşa a căzut ”măgăreaţa” pe fiul responsabilului cu biroul din Tulcea a organizaţiei ornitologice.
Băiatu’ şi-a luat aparatele foto, s-a legat în scaunul de lângă pilot şi şi-a pus căştile.
Au survolat delta, toate bune şi frumoase.
A fost făcute o grămadă de poze (deşi văd că nu a încărcat niciuna din ele pe site-ul său: http://www.danielpetrescu.ro/gallery/?pageID=PHOT&locale=ro_RO - mă rog, poate o fi semnat ceva contract să nu publice fotografiile... naiba ştie?)

La întoarcere însă au luat-o spre Mahmudia.
Iar lângă această localitate este dealul Beştepe (înseamnă "cinci dealuri" în limba turcă).
Şi pilotul s-a gândit să treacă desupra lui, în loc să-l ocolească.
Fiind însă în vecinătatea imediată a deltei, dar şi în faţa zonei plate situate la nord de deltă, dealul este primul obstacol fizic mai important în calea curenţilor de aer care vin de pe stepele est-europene…
Şi ca urmare această formaţiune de cinci deluşoare alipite cam crează turbioane.
Aşa că avionaşul ”trăgea” din toate încheieturile sale să treacă dealul Beştepe.
La un moment dat, desupra culmii, motorul dă câteva „rateuri” şi elicea devine extrem de „nehotărâtă”.
Pilotul trage de manete, apasă pe butoane şi – uitând că persoana de lângă el aude în cască ce spune el în microfon – se adresează avionului:
- Haide, Tucănilă! Nu mă lăsa chiar acum!

Băiatul de lângă pilot ”îngheaţă” şi urmăreşte manevrele disperate ale conducătorului.
Apoi se uită prin hublou şi observă cu groază că pământul se apropie de avion cu viteză mai mare decât cea pe care a avut-o vreodată acesta de la decolare…
Ce să facă în asemenea situaţie? Strânge tare de marginea scaunului, închide ochii şi aşteaptă impactul…
Da’ pilotul era unul cu experienţă: a băgat avioanul într-un lan de porumb şi au scăpat cu viaţă (practic fără vreo julitură...).


Scena semăna oarecum cu una prezentată în înregistrarea de mai jos...

joi, 5 februarie 2009

planeta gibonilor

Azi dimineaţa am aruncat un ochi peste blog şi încă nu pot să spun dacă este bine că în loc de acest rezultat:


(calculat cică pe 20 ianuarie)

l-am găsit pe acesta:
(calculat cică pe 3 februarie)


Mie mi se părea mai haioasă poziţia cu procentele insignifiante. Mai ales că acel 2,19% reflecta faptul că de ceea ce este scris pe acest blog nu doare nici măcar în partea fesieră practic pe nimeni. În schimb cifra din 3 februarie sugerează că această adresă este mai frecventată decât majoritatea simplă (50% + 1) a paginilor electronice autohtone de acest tip. Asta poate însemna cel puţin una din următoarele două aspecte:
1. majoritatea blogurilor sunt create de dragul de a le crea - în ideea că "aşa fac toţi" (asta automat înseamnă că ele conţin informaţii / date care nu prea interesează pe nimeni, exceptând poate autorul)
2. ceea ce scriu aici este de mai mare interes decat postările de pe majoritatea blogurilor.

Normal, fiecare dintre voi se consideră bun. Aşa se întâmplă şi în cazul meu. Deci aş prefera să fie valabilă varianta No. 2 din cele de mai sus - deoarece aceasta ar presupune şi eventualitatea că gibonii scriu bine, doar că eu scriu mai bine decât 50% + 1 dintre ei.
Deci mă uit peste câteva bloguri "de top", peste comentarii şi peste blogurile celor care comentează pe acolo.
Şi ce constat?
Că pe primul loc este unul "zoso", care pune pe site-ul său videoclipuri (făcute de alţii) sau texte scurte însoţite de fete în chiloţi (fără ca textul să aibă legătură cu lenjeria intimă sau eventual cu sexul).
Pe al doilea loc este unu' numit "cabral", cred că este vorba de negrul acasătevist. Deoarece, deşi prezintă bine cazuri şi situaţii cotidiene, totuşi are un stil telenovelistic (o lălăie prin episoade...).
Şi aşa mai departe...
Desigur în grupul primilor 10 sunt şi site-urile pur axate pe domeniul ţâţos (vezi "piţipoanca") sau pe văicăreala fără sfârşit (vezi "dono").

Ăsta din urmă mi s-a părut tradiţionalul tânguitor prin excelenţă: ba se plângea că este frig (sau nu-i soare), ba că nu putea să monteze o bicicletă de cameră sau că s-a lăsat de fumat şi nu mai ştie când să meargă la toaletă, apoi că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu deoarece putea să fure semnal de la vreunul din vecinii care avea antenă parabolică, iar la un moment dat se milogea să-l voteze cât mai mulţi deoarece vrea să câştige nişte bani de la ceva firmă (pentru chiria spaţiului de reclamă de pe respectivul blog).
Ceva mai penibili decât acest văicăritor de serviciu sunt unii giboni care chat-uiesc pe acolo. Mai ales unele giboance, care pe propriul lor blog se trezesc fie vorbind banalităţi, fie lăudându-se că-şi snopesc în bătaie copilul sau relatează că au fost tunse inghinal înainte de a fi operate la apendice din cauză că au fost atât de proaste încât să nu spună părinţilor că durerea din abdomen este din cauza unei lovituri primite la şcoală de la ceva coleg...

După frunzărirea acestor bloguri, sunt nevoit să recunosc faptul că varianta No. 1 este cea care reflectă (mai bine) realitatea.
Adică: blogurile sunt create în majoritatea covârşitoare a cazurilor din cauză că pot fi create.
Deci nu din cauză că trebuie sau că ar fi necesare.
Desigur, cum se întâmplă şi în alte domenii, un anumit procent din giboni fac rost şi de ceva bani cu ajutorul blogurilor (de regulă, din reclamă).