duminică, 21 noiembrie 2010

țara-i în criză. silvicu' se piaptănă...

Ce-i provoacă insomnie domnului Dr. ing. Cristian D. Stoiculescu?

Păi, din câte se pare... asta:

" STIMATE DOMNULE MINISTRU

Potrivit anunţului de pe site-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor privind proiectul de H.G. privind aprobarea Planului de management al Parcului Natural Bucegi, în calitate de responsabil al studiilor de fundamentare al oficializării reţelei de parcuri naţionale din fondul forestier, vă transmit cu onoare observaţiile de mai jos.

Deşi ocupă abia 0,15 % din teritoriul naţional, Munţii Bucegi concentrează: - 74 % din amplitudinea altitudinală a ţării; - 24 % din formaţiile forestiere; - o treime din numărul de specii vegetale superioare; - cel mai mare număr de endemite, respectiv 90 din cei cca. 150 taxoni endemici din Carpaţii româneşti; - numărul maxim al endemitelor carpatice, adică 21 din totalul de 23 specii; -integralitatea formaţiilor forestiere de răşinoase în succesiunea lor naturală etc.

In consecinţă, Munţii Bucegi au fost omologaţi de WWF la nivel internaţional printre rarele „areale prioritare cu o valoare foarte înaltă a biodiversităţii”, de maximă relevanţă şi importanţă la nivel european. Acest fapt se datorează perpetuării patrimoniului său natural, protejat punctual prin acte normative emise în plin Război Mondial, când ţara era sfâşiată şi cu sute de mii de refugiaţi fără lucru şi fără adăpost iar, sub îndelungată ocupaţie străină sau sub dictatură, prin alte acte normative responsabile.

In plină pace şi democraţie, oficializaţi ca parc naţional prin Ord. fostului Minister al Apelor, Pădurilor şi Mediului Inconjurător nr. 7 / 27. I. 1990, Munţii Bucegi, în sfidarea comunităţii ştiinţifice, au fost subclasaţi arbitrar şi abuziv, prin corupţie politică, în parc natural (Legea nr. 5/2000). Această declasare, contrară vocaţiei ecologice a Bucegilor şi interesului naţional, serveşte însă de minune intereselor mafiote egoiste ale unui grup amoral de profitori. Că este aşa şi nu altfel, o dovedeşte involuţia stării Bucegilor în perioada ulterioară oficializării protejării lor, oglindită în Planul de management în discuţie. Printr-un efort şi o dăruire exemplară, colectivul Administraţiei Parcului a elaborat o documentaţie impresionantă, în conformitate cu o legislaţie incorectă şi cu impunerea unor măsuri nepotrivite şi ilegale, incompatibile cu valoarea naturalistică a acestui areal. Analizaţi numai ilegalităţile crase, de notorietate publică, din cele 2.063 ha incluse in zona de „dezvoltare” durabilă, în realitate de distrugere durabilă, din care 1.352 ha concentrate în U.P.V Obârşia Ialomiţei, din jud. Dâmboviţa şi decideţi dacă merită să vă asumaţi rolul de umbrelă politică.

Stimate Domnule Ministru, faţă de cele expuse, urmaţi exemplul precursorului Dvs., Dl. Prof. dr. doc. Simion Hâncu, în demnitatea care o deţineţi. Obţineţi în Consiliul de Miniştri redarea justificată a statutului de Parc Naţional Munţilor Bucegi. Apoi, dispuneţi refacerea planului de management în concordanţă cu interesul naţional atemporal, adică în acord cu interesul generaţiilor viitoare, cu vocaţia ecologică şi cu legile naturii şi nu cu interesele unui grup mafiot de care nu vă leagă nimic. Altfel, riscaţi ca istoriografia să vă consemneze negativ numele şi actele in analele demnitarilor naţionali şi europeni de mediu, iar perla coroanei alpine româneşti să ajungă în curând mahalaua şi maidanul de altitudine ale ţării lipsind viitorimea de zestrea naturală fabuloasă moştenită de la precursori, concomitent cu ruinarea ireversibilă a capitalului natural, singurul care mai poate atrage valuta nepoluantă.

Vă rog să primiţi, Domnule ministru, expresia distinselor mele sentimente.


DOMNULUI LASZLO BORBELY, MINISTRUL MEDIULUI ŞI PĂDURILOR"

(cică... "înregistrată la MMP cu nr. 8774/LB/18.11.2010 privind Planul de management al Parcului Natural Bucegi")

luni, 15 noiembrie 2010

n-aș crede



"Asta cu văicăreala sună a Delta. Treaba cu handicapaţii îi e specifică lui Cher. Probabil că au compus treaba asta împreună ca să dea link la alţii şi să creeze o diversiune menită să abată atenţia de la subiect.
E greu să mai ţină nasul pe sus acum când idolul lor de televiziune a făcut o chestie cam nasoală pe care ei se chinuie de ani să le-o reproşeze tuturor moderatorilor de forumuri care i-au cam şutuit de pe unde au fost. :) )" (vezi postarea aici )

Mare plictis tre' să fie în prima cocină felixiană dacă au început să-și dea afară inclusiv clonele și apoi se înjură de pe ele pe bloguri...

P.S. Ceaprăzare', yo-s bine-mersi pe un forum absolut neimportant și n-am nevoie să dau anonime. Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org


joi, 7 octombrie 2010

morminte avizate de UE

În țara asta sunt o grămadă de agitați din multe (pe cât posibil toate) motivele.
Unul dintre motivele principale pentru care o bună parte dintre ei se tăvălesc în chinuri este grija de a crea cumva aparența de eroi ai protecției mediului de pe plaiurile mioritice.
Pentru asta au la dispoziție o varietate mare de metode, începând de la văicăreala pe la diferite simpozioane din străinătate (păi, doar nu la cele autohtone!), trecând prin șirul continuu de tot felul de petiții către UE, până la propuneri aparte pe care să le facă de exemplu Comisiei Europene.
În legătură cu acest aspect din urmă am dat de o documentație oarecum macabră: includerea unui cimitir în rețeaua europeană de arii naturale protejate (rețea a cărei abreviere este: Natura 2000).
Pe scurt despre ce este vorba: o asociație din Transilvania propune să fie declarată rezervație cimitirul de la Peciu Nou, din județul Timiș ( link spre document ).

La pagina 7 a respectivului document se precizează și motivul pentru care acolo trebuie neapărat declarată o arie protejată (vezi secțiunea 4.2, intitulată Calitate și importanță):
- "... this is considered to be one of the best areas of Pannonic loess steppic grasslands" (adică ăsta este unul dintre cele mai bune locuri pentru niște pajiști ale stepei panonice, pe substrat de loess) și
- "This is one of the a few areas of Pilemia tigrina" (este una din puținele locuri unde există gândacul cu denumirea științifică Pilemia tigrina).

Dacă situația nu ar fi deja suficient de ironică, la partea referitoare la vulnerabilitatea ariei (vezi secțiunea 4.3 de pe aceeași pagină) se menționează un singur factor de risc la adresa ierburilor și gândacilor din cimitir:
- "Sirhelyek kialakitasa." (amenajarea de morminte).


Locul de amplasare a cimitirului din localitatea Peciu Nou (jud. Timiș), propus de a fi declarat arie naturală protejată la nivel european.


Deci, dacă Ministerul Mediului și Pădurilor prin tradiționala sa neatenție va aproba o asemenea propunere, atunci vom avea o situație în care săparea mormintelor într-un cimitir va fi motiv de un nou infringement (penalizare/amendare) dată României de către Comisia Europeană.

Din punct de vedere tehnic, acel tip de pajiște (codul Natura 2000 este 6250) este de interes conservativ prioritar, în conformitate cu Directiva Consiliului Europei nr. 92/43/EEC, din 1992 (directivă adoptată de România oarecum prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 236 / 2000, aprobată prin Legea 462 / 2001, apoi modificată - printre altele și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57 / 2007 - dar sper că nu sunteți disperați de faptul că s-ar opri aici șirul de modificări a schimbărilor... că doar ce ne-am face dacă nu s-ar schimba legile în fiecare an?).
Conform reglemantărilor UE, în cazul tipurilor de habitate (medii de viață) de interes conservativ prioritar o persoană care vrea să desfășoare o activitate care duce la dispariția unei suprafețe din acel tip de habitat, înainte de a se apuca de treabă trebuie să creeze în alt loc, pe o suprafață identică, respectivul tip de habitat.
Din punct de vedere procedural, este necesară și informarea Comisiei Europene despre acțiunea care va duce la distrugerea a X metri patrați din pajiștea respectivă în vederea obținerii avizului de a desfășura activitatea planificată.

În consecință, pentru a săpa un mormânt în cimitir, locuitorii din Peciu Nou trebuie să urmeze pașii indicați mai jos:

1. își stabilesc din timp data propriei morți (acest element al planificării este deosebit de important, că doar pajiștea aia nu poate fi creată peste noapte!);

2. pe un teren unde nu există acel tip de habitat (ca în cimitir...) iau măsurile necesare ca pe o suprafață cât a viitorului lor mormânt să se dezvolte pajiștea cu caracteristicile stabilite de Manualul de interpretare a habitatelor Natura 2000 elaborat de Centrul Topic de Biodiversitate (organism de specialitate a Agenției Europene de Mediu);

3. cu cel puțin 1 an înainte de data propriului deces persoana în cauză trimite o solicitare către Agenția de Protecție a Mediului - Timiș, care va transmite o adresă la Agenția Regională de Protecția Mediului (Timișoara), de unde memoriul este înaintat la Agenția Națională de Protecția Mediului, care va solicita Ministerului Mediului și Pădurilor să facă demersurile necesare către Comisia Europeană pentru a obține avizul pentru săparea unui mormânt în cimitirul din Peciu Nou.

Comisia Europeană informează Agenția Europeană de Mediu despre mormântul care va lua locul unei bucăți de pajiști din cimitirul localității Peciu Nou. Ca urmare, Agenția solicită Centrului Topic de Biodiversitate (ăsta are sediul în Paris) delegarea unor experți care să analizeze cu maxim profesionalism cazul. Centrul Topic trimite în România o echipă formată din experți în floră, vegetație și habitate, care vor face o analiză comparativă a pajiștii existente pe locul viitorului mormânt și a pajiștii create în alt loc de viitorul decedat.

După dezbateri științifice, eventual și un seminariu biogeografic la care sunt invitați specialiști din țările care au pe teritoriul lor bioregiune europeană Panonică (adică din România și din Ungaria), se stabilește dacă cele două bucăți de pajiști sunt identice, iar despre rezultatul analizelor și consultărilor Centrul Topic de Biodiversitate informează Agenția Europeană de Mediu, care transmite punctul de vedere spre Comisia Europeană, care la rândul ei trimite avizul Ministerului de Afaceri Externe a României, de unde traducerea în română a documentului este înaintată la Ministerul Mediului și Pădurilor, de acolo la Agenția Națională de Protecția Mediului, de acolo la Agenția Regională de Protecția Mediului - Timișoara, de unde ajunge la Agenția de Protecția Mediului - Timiș (dacă mai există...), care informează viitorul decedat că poate să facă demersurile pentru amenajarea mormântului în cimitirul din Peciu Nou.

4. Solicitantul moare. Dacă nu a dat deja colțul așteptând avizul de la Comisia Europeană pentru săpatul unei gropi...


P.S. Asta în cazul în care vrea să aibă un loc de veci în cimitirul din Peciu Nou.
În caz contrar, să facă bine și să moară în satul vecin!

vineri, 10 septembrie 2010

băgăm șopârle... și unde nu-s

Uneori mi se oprește mintea doar la gândul că în mileniul III încă se fac atât de frecvent confuzii între specii cunoscute bine de tot și între care poate fi făcut ușor diferență.
Și nu oriunde, ci inclusiv în lucrări care au pretenția de a fi științifice (sau dacă sunt de popularizare, mă refer la cele scrise de autori specializați în herpetologie sau măcar zoologi care se consideră cunoscători ai detaliilor din domeniul vertebratelor).

Unul din cazurile acestea este cel al sopârlelor de la cetatea Histria (din județul Constanța).
Acolo există două specii: șopârla de câmp (Lacerta agilis) și șopârla de iarbă (Podarcis taurica).
Cu toate acestea unii văd tot felul de alte specii de șopârle pe acolo, și desigur nimeni nu are vreo fotografie doveditoare despre exemplarele speciilor la care se referă.
Nah, așa "apar" la cetatea Histria:

1. șopârla de ziduri (Podarcis muralis): menționată de unu' Jessat (într-o notă publicată în urmă cu ceva mai mult de 10 ani într-un periodic din Germania) care probabil și-o fi zis că șopârlele de iarbă (Podarcis taurica) - printre care există și exemplare dominate de culoare maro (brună) - trebuie neapărat să fie șopârle de ziduri (Podarcis muralis);

2. șopârla de nisip (Eremias arguta): amintită de la cetatea Histria de către dr. Peter Weber (la capitolul de caracterizare generală a zonei, în cartea lui intitulată "Aves Histriae", publicată în 2000). Acum pe dr. Peter Weber l-am putea întreba doar cu ocazia unei ședințe de spiritism unde naiba o fi găsit acea populație de Eremias pe la cetatea Histria, despre care scrie că aici ar atinge "cel mai sudic punct de răspândire a ei" - cu toate că specia este relativ frecventă de-a lungul grindului Chituc, în partea dinspre litoralul marin al grindului (zona aceasta din urmă fiindu-i de altfel familiară lui Peter Weber - vezi fotografia de mai jos - da', mă rog, s-o fi dus pe acolo doar iarna sau dacă ploua...).

(dr. Peter Weber la grindul Chituc, în iarna anului 1990 - în plan îndepărtat se vede uzina de la Vadu, de prelucrat metale rare din nisip - autor foto: dr. Szabo Jozsef - sursă )

Bine, dr. Peter Weber era un bun povestitor, așa că nu este de mirare că a relatat și despre o luptă dintre un balaur (Elaphe quatuorlineata) și un șarpe rău (Coluber caspius) care ar fi avut loc tot printre ruinele cetății Histria - eveniment pe care Kotenko și Oțel îl amintesc într-un articol din 1993 într-o manieră mai diplomatică sub formă de "E. quatuorlineata... a fost văzut de T. Nalbant și P. Weber (comunicare verbală) în regiunea Histria" (mă rog, am aflat de "luptă" de la domnul dr. Oțel, lui fiindu-i povestită cel puțin de Teodor Nalbant, dacă nu și de dr. Peter Weber).
Apropo: deși relatarea despre Elaphe quatuorlineata a fost menționată de dr. Weber lui dr. Kotenko și dr. Oțel, astfel că apare în articolul acestora din 1993, totuși în cartea sa din 2000 ("Aves Histriae") dr. Weber nu menționează specia Elaphe quatuorlineata de la cetatea Histria.
Interesant, nu-i așa?
(cel puțin la fel de interesant ca și semnalarea viperei de stepă - Vipera ursinii - pe grindul Chituc... loc de unde doar domnul dr. Peter Weber îl menționează și doar în cartea Aves Histriae )
(pasaj referitor la reptile, din pagina 25, a cărții "Aves Histriae")

3. gușterul (Lacerta viridis): menționat tot de Peter Weber, tot de la cetatea Histria, tot în cartea "Aves Histriae" (2000). Poză despre acei gușteri, normal: ciuciu! Măcar dacă era o fotografie, puteam constata că este vorba de șopârle de câmp (Lacerta agilis), în cazul cărora există și exemplare (de regulă, masculi) la care verdele este culoarea dominantă a trunchiului, așa că dacă omul vrea neapărat, atunci poate confunda acele șopârle de câmp cu niște gușteri.

Eh, dar dacă nu ar fi fost de ajuns o singură sursă în care amintește aiurea gușterul de la cetatea Histria, vin și herpetologii cu povești similare.


Astfel, în 2003 un colectiv (tradițional de stufos pe stilul din Oradea) format din dr. Severus Daniel
Covaciu-Marcov, Alfred-Ștefan Cicort-Lucaciu, dr. István Sas și Claudiu Pusta relatează cu seninătate într-un articol despre șopârla de iarbă (Podarcis taurica) despre faptul că aceasta se găsește la cetatea Histria împreună cu gușterul (Lacerta viridis).
Cum autorii acestei publicații sunt încă vii, i-am scris lui dr. Covaciu-Marcov și lui dr. Sas rugându-i să-mi indice locul din cetatea Histria (sau împrejurimile sale) unde au văzut gușterul sau gușterii. Dr. Covaciu-Marcov, ca de obicei, era prea ocupat să dea un răspuns în juma' de an, în schimb
dr. Sas a fost amabil și mi-a trimis la scurt timp precizarea că în cetatea Histria gușteri sunt practic peste tot, de la poarta de intrare în complexul muzeal până probabil pe malul lacului - doar că în locul din urmă nu au mai văzut șopârle deoarece, fiind seară, se lăsase deja întunericul.
Măi să fiu!
Adică tot restul herpetologilor care au fost chiar și de mai multe ori pe an la cetatea Histria în timpul zilei nu au găsit decât șopârle de câmp (Lacerta agilis) (alături de șopârle de iarbă - Podarcis taurica), în schimb tinerii bihoreni au tras o fugă seara printre ruine și au văzut peste tot gușteri (Lacerta viridis) (alături de șopârle de iarbă - Podarcis taurica).
Asta da performanță!
Bine, fotografiile doveditoare despre gușteri lipsesc și în acest caz deși, dacă aveți curiozitatea să vă uitați prin articolele orădenilor, veți putea constata că de regulă ei "mitraliază" (d.p.d.v. fotografic) aproape orice mișcă.
Da' fix despre "gușterii" găsiți în singurul loc unde cică ar fi pătruns acea specie în complexul lagunar... n-au făcut poze. Probabil s-a lăsat bezna și n-aveau blitz la aparatele foto...
(Doar ca idee: apropo, de câte ori ați văzut după 2000 aparate foto fără blitz?)

Șirul de relatări despre "gușterii" de la cetatea Histria o încheie (sper) dr. László Krecsák, care publică în 2004 două articole de popularizare despre acel loc: unul în Ungaria și același lucru tradus în română (asta din urmă în revista asociației de păsărari din România). Articolele lui dr. Krecsák sunt însă bazate pe cartea lui dr. Peter Weber, așa că nu este de mirare că apare menționat și faptul că în această zonă este "o populație mică a șopârlei de nisip" (așa cum povestea dr. P. Weber).

Da' ca situația să fie și mai haioasă, în articolul scris de dr. Krecsák în limba română apare și poza (realizată de Attila Sándor) unui mascul de gușter vărgat (Lacerta trilineata) cu mențiunea "gușter", alături de imaginea (realizată tot de Attila Sándor) unei broaște râioase brune (Bufo bufo). Niciuna din aceste specii nu a fost semnalată la cetatea Histria (nici pe grindul Saele). Mă rog, la acea vreme (2004) Attila Sándor lucra la ONG-ul care edita respectiva revistă de popularizare și probabil a fost rugat de autor sau de redactorul publicației să includă (atât el, cât și Bálint Miklós - acesta din urmă fiind la acea vreme tot angajat al acelei asociații) ceva poze despre amfibieni și reptile.

(fotografia șopârlei din articolul publicat în revista "Despre păsări" - a se observa dimensiunea redusă a scuturilor dintre ochi și timpan, precum și lipsa culorii albastre pe gușa exemplarului - caractere specifice gușterului vărgat - Lacerta trilineata)

Deci, în urma acestor "informații", la cetatea Histria în loc de cele 2 specii de șopârle existente ar mai fi cel puțin încă 3 specii (+ eventual și o a patra, dacă am porni de la ipoteza că poza a fost făcută la respectivele ruine, nu prin Munții Măcin sau naiba știe ce alt loc de pe platoul continental dobrogean).

sâmbătă, 4 septembrie 2010

hai să facem lucruri inutile!

Recent a turbat unul prin București care o ducea prea bine în scaunul de conducător a 2,5 institute naționale peste care l-a pus șef un partid care de fapt nu-i partid... dar oricum este la putere.
Așa că o armată întreagă de angajați a fost pusă să butoneze pe net ca să afle ce punctaj obțin în domeniul cercetării fundamentale deși ei lucrează de fapt în domeniul cercetării aplicative.
În acest context am dat de site-ul unei ONG fantomă.
Ea (organizația) se numește: Societatea de Limnologie (desigur, una din România, că doar nu din Madagascar...).

Am citit pe sărite ceva prezentare generală (pe care o găsiți aici ) din care am aflat că de fapt unul dintre institutele de referință din domeniul limnologiei este fix cel din Tulcea, după care am dat de statutul respectivei asociații ( îl găsiți aici ) pe care desigur nu am avut răbdarea să îl citesc, dar am reținut că acea ONG a fost creată prin noiembrie 2003.
Bine, în afară de statut era pe site și o pagină legată de un comitet (de obicei fără comitete, fără comisii, fără consilii etc. nu putem respira normal prin țara asta) format din persoane din Bacău, Iași și Galați (vezi detalii aici ), precum și o pagină dedicată nominalizării vajnicilor limnologi (deși mai mult doar autodeclarați) ai plaiurilor mioritice (vezi detalii aici ).

Mă uit pe la așa-numite "noutăți" și aflu doar de evenimente din străinătate (vezi detalii aici ), după care mă uit la publicația care apare sub egida acelei ONG. Că... cică are și publicație. Cu toate acestea, în afară de numele unora care teoretic fac parte din echipa de realizare (redactare/editare) a unor volume... nici măcar nu aflu dacă o fi fost publicat până în prezent vreun număr al respectivei serii ?

Restul link-urilor de pe site-ul organizației fantomă dau eroare (fie că e specificat faptul că ar fi în construcție pagina, fie că pur și simplu apare anunțul standard cu 404 error).

Nelămuriri:
1. Cine o fi avut nevoie (reală) de o O.N.G. preocupată de limnologie?
Naiba știe!

2. O fi avut vreo activitate acea asociație?
Naiba știe!

3. A apărut vreo publicație în seria promisă/anunțată de organizație?
Naiba știe!

4. O mai fi existând Societatea de Limnologie?
Naiba știe!

joi, 29 iulie 2010

turism împotriva naturii

Dacă guvernatorul Mihaiu era preocupat de netezirea derulării unor afaceri ale lui Vântu prin Delta Dunării, guvernatorul Virgil Munteanu se lua la concurs cu ucrainienii în domeniul lucrărilor hidrotehnice. Astfel, la începutul verii lui 2008 s-au apucat de scos mâlul de pe gârla Șontea, materialul fiind depozitat pe mal și rezultatul este un ditamai canal pe care apa practic a ajuns să curgă ca printr-o țeavă...

Malul creat artificial este și acum înalt, colonizat din loc în loc de sălcii:
Într-o bună parte a traseului desigur malul este nud, expus valurilor create de ambarcațiunile care trec pe canal, iar o altă problemă este că apa nu poate pătrunde (decât în câteva locuri, aflate la mari distanțe între ele) în mlaștinile învecinate gârlei Șontea, așa cum se întâmpla până la acțiunea de decolmatare:

Per ansamblu, peisajul a devenit destul de dezolant, ceea ce nu este de ici-colo dacă ne gândim că este vorba de principalul traseu turistic din Delta Dunării:

O altă problemă este că materialul depozitat nu este compact ca și solul unui mal format natural, astfel că degeaba s-au instalat pe acolo sălcii, deoarece valurile erodează mai rapid aceste sectoare de mal iar copacii se prăbușesc în gârlă:

Mă rog, în cursul depozitării pe mal a mâlului scos din gârlă au fost rupte și o parte din copacii mai apropiați de gârlă:

Bine, în partea vestică a gârlei Șontea desigur există și maluri înalte, create de-a lungul timpului prin depunerea aluviunilor aduse de Dunăre (mai ales în perioadele cu ape mari), doar că aici s-a instalat o vegetație mai deasă și nu neapărat dominată de sălcii - o caracteristică a grindurilor înalte din Delta Dunării. Aceste locuri sunt într-adevăr spectaculoase din cauza vegetației luxuriante, cu multe plante agățătoare care crează senzația unui fel de junglă:

Ironia sorții este că scăderea calității peisagistice a acestui traseu traseu turistic a fost în urma solicitării unor agenții de turism... ale căror nave nu puteau să treacă de anumite sectoare ale gârlei din cauza mâlului acumulat pe fundul acesteia.

miercuri, 28 iulie 2010

ce nu-i lipsea deltei?

Pasaj dintr-un articol recent al ziaristei Dorina Lascăr (sursă), despre mesianicul care cică salvează natura servind câte o ciorbă de pește pentru a celebra Ziua Deltei cu două zile înainte de data acesteia și enervându-se pe setci din cauză că a prins doar sticle de tărie în loc de știuci...

"Liviu Mihaiu - guvernatorul verde a lui SOV

Ca orice oportunist camuflat în blană ecologică, fostul guvernator al Deltei Dunării, jurnalistul Liviu Mihaiu, a mirosit perfect potenţialul de combinaţii bănoase din Deltă. După ce, în 2006, l-a plimbat pe Tăriceanu cu şalupa, ademenindu-l că are proiecte ce vor salva ecosistemele Deltei Dunării, pe final de mandat, premierul a „cărui economie a duduit“ (până a explodat - n.r.) i-a făcut cadoul mult visat lui Mihaiu - Delta Dunării. Instalat cu pompă în septembrie 2008, Liviu Mihaiu a demisionat de la conducerea Radio Guerrila pentru a trece în liga „celor 150 de oameni ai lui Vântu“ din structurile publice. Obsesia lui Vântu pentru Deltă e veche şi binecunoscută şi e locul unde îi place să invite oameni politici, dar şi foarte mulţi jurnalişti. La relaxare. Cu toţii ştim care sunt rezultatele unui sejur de recreere la Vântu!

Pentru început, la numai o săptămână de la ungerea sa în funcţia de guvernator, Liviu Mihaiu îi va oferi pe tavă lui Vântu o afacere virgină, la cheie, şi anume benzinării pentru alimentarea cu combustibil a şalupelor din Deltă. Cele două benzinării plutitoare au fost aduse de către PSV Company, firmă care este controlată de omul de afaceri şi patronul trustului Realitatea, Sorin Ovidiu Vântu. Acţionarul majoritar al PSV (fosta Petromservice) este firma Elbahold Limited, care are o participaţie de 54,3%, iar 25% din afacere este deţinută de unul dintre sindicaliştii preferaţi ai lui Vântu, Liviu Luca, prin intermediul Asociaţiei Salariaţilor Petrom, pentru ca 10% să fie deţinute de alte persoane fizice. În anul precedent numirii sale ca Guvernator al Deltei, Liviu Mihaiu a încasat de la Realitatea Media 4 miliarde şi jumătate de lei vechi. Ca să fim mai exacţi, suma a ajuns la 4.519.580.000 de lei. Bani pe care probabil benzinăriile lui Vântu via Liviu Luca i-au scos în câteva zile.
Acum se leagă totul, nu?"

apă... cât cuprinde

Dacă tot e pe terminate inundația precedentă (că parcă au anunțat sosirea altora...), ne-am dus să verificăm cum se prezintă diferite locuri din Deltă pe timp de cote mari ale apelor.
Din câte se pare, situația este bună pentru mediu, chiar dacă localnicii au cam fost panicați de viitură.Amenajarea agricolă Sireasa (de peste 7500 ha) era practic un lac imens, toate terenurile semănate cu porumb erau binișor sub apă, așa că ăla care are teren pe acolo o să ia niscaiva zeci de miliarde lei drept despăgubire...
În partea estică a incintei, digul a fost rupt în câteva locuri și pe acolo apa ieșea prin cascade nu mai înalte de vreo 25 - 30 cm (asta la vreo săptămână de la inundarea zonei), iar apa puțea din cauza cocenilor putreziți pe care-i purta spre brațul Chilia.
De fapt, un șlep (barjă) cu excavatorul pe el staționa încă pe acolo - la o adică să mai sape prin câteva locuri din digul care înconjoară incinta Sireasa:

În rest, apa țâșnea și prin spărturile pe care le-a săpat singură în porțiunile de dig dintre copaci (că acolo nu aveau cum să sape cu excavatorul).
Cele mai fericite păreau păsările, care stăteau la pândă pe la diferite spărturi din dig (cormorani mari, egrete mici, chirighițe cu obraji albi, pescăruși râzători, din când în când și câte o chiră de baltă, stârc cenușiu, grupuri de țigănuși etc.):

Bine, ici-colo desigur se mai văd semne ale preocupărilor de a împiedica pătrunderea apei în localități (cum era cazul foliilor de plastic și a sacilor de nisip care erau pe digul canalului Crânjală, în "spatele" comunei Maliuc):

marți, 27 iulie 2010

Noi vrem drumuri cât mai... proaste!

Lăsând la o parte faptul că guvernul s-a trezit să ne anunțe la un moment dat că este o niscaiva criză mondială care ne afectează și pe noi, de regulă se cam admite că turismul pe plaiurile mioritice s-a plafonat la etapa de anecdotă carpato-danubiană din cauza lipsei infrastructurii adecvate și a serviciilor precare.
Slalomul printre găurile de pe șosele pentru a parcurge distanțele consistente dintre două toalete care să nu miroase a urină devine deja emblematic pentru țara noastră.

Dacă mai punem la socoteală și consumul redus de săpun, pastă de dinți, deodorante, detergenți și alte chimicale - oricât de "eco" o fi ele - , România ar avea un succes la turoperatorii internaționali cu un logo de genul:
"Veniți în România! Aici púteți să protejați mediul!"
(cu accent pe u, nu pe e)

Dar, reîntorcându-ne la aspectul legat de drumuri, cu toată lipsa de șosele care să permită circulația rapidă sau accesul mai facil al unui număr mai mare de oameni la (sau în) locuri catalogate drept importante obiective turistice, tot se trezesc unii să considere că diferite căi destinate automobilelor au asfalt în exces și găuri prea puține în partea carosabilă.
În această idee, un fost agitat grinpisist năpârlit în șefuț-agent verzuliu s-a proptit cu a sa duzină de voluntari în DN66A care trece prin zona Munților Retezat.
Acțiunea a constat în pierderea timpului pe sectorul încă neamenajat al acelei șosele cu vopsitul (cu vopsea probabil eco) a unor cearșafuri pe care le-au vânturat apoi printre ei în fața camerelor lor video și vărsarea de ketchup (probabil tot eco) lângă un urs de pluș întins în fața roții unui autoturism (probabil la fel de eco precum vopseaua).

Două chestii simpatice ale acțiunii de stil munca impotriva interesului comunității sunt:

- agitații înverziți de atâtea idei legate de dezvoltarea cică durabilă prin drumuri impracticabile au ajuns la fața locului pe partea de șosea modernizată (adică dinspre Petroșani, nu dinspre Băile Herculane). Că doar: ecologism ca ecologism, dar mergem și noi pe drumurile bune, ce naiba?!;

- partenerii în acest "proiect" sunt o fundație internațională care flutură-n sigla sa un ursuleț panda mai ales în țările în care sigur nu există această specie, o asociație care spune că protejează păsările dar se ocupă de capturat urși cu acte-n regulă și o societate amatoare de organizarea turelor cu biciclete prin valea râului Tur, dar totuși ăia care-și petrec vacanța în calitate de eroi anti-asfaltare sunt degustătorii de ciorbă de pește din zona de sub aripa lui Sorin Ovidiu Vântu, ceva club de prin Valea Jiului care promovează democrația într-o țară oricum deja democratică, niște subsoliști clujeni care au vrut ca vipera de fâneață să fie protejată de autoritățile de mediu din județul Alba cărora însă nu au vrut să le spună unde naiba este acel șarpe, și diverse grupușoare îngrijorate ba de lilieci, ba de păsărele, ba de râmele de pe platoul Breite unde nu s-a înființat Draku' la Park. Adică, un fel de diviziune socială a muncii: unii cu vorba, alții cu vacanța. Cu munca... nimeni, deoarece și ăia pe care vor să-i împiedice să amenajeze acea șosea stau să vadă când naiba pot să continue modernizarea drumului?




În rest, cireașa de pe tort este îndemnul (sau urarea) de tip anunț al propagandiștilor anti-dezvoltare: Vizitați Munții Retezat!
Cum?
Păi, în nici-un caz pe șosele modernizate!
Iar dacă vreți să faceți un duș, așteptați până A.N.M. anunță cod galben și în județul Hunedoara!
În schimb, nu vă faceți griji din cauza budelor: fiecare copac și tufă vă așteaptă cu ramurile deschise!
Asta da dezvoltare durabilă!


P.S. Ironia sorții este că proiectul inverziților de ideile gen sustainable development este finanțat de așa-numitul Mecanism Financiar al Spațiului Economic European (SEE), și nu de vreun for care leșină în mod special de grija față de protecția mediului.

sâmbătă, 17 iulie 2010

frizerii corporatiști ai bărbierului suprem

Reformă este un cuvânt la modă.
Așa cum sunt restructurare, dezvoltare durabilă, consultare publică, management participativ și similare.
Elementul comun al tuturor acestora este că de fapt nimeni nu știe concret ce o fi însemnând ele, dar sună bine pe la simpozioane, în interviuri date prin ziare etc.
Cel puțin povestea aia cu reforma are așa mare priză mediatică încât zilele trecută a bătut și la ușa ministerului condus din ceva motiv de economistul Borbély.
Reacția conducătorului suprem al autorității (la fel de supreme) de protecția mediului a fost să radă conform algoritmului doi secretari de stat și să bărbierească structurile din subordinea ministerului pentru a epila sistemul de (cică) 2450 posturi.

Unul dintre aspectele interesante asupra cărora domnul udemerist a ținut să atragă atenția este faptul că aproape 1200 dintre posturile care vor fi desființate... nu sunt ocupate. Asta înseamnă aproape jumătate din posturile care vor fi cică desființate există doar pe hârtie, deci... de fapt pe acelea nu există om angajat. Practic nici posturile alea, nici angajații de pe acele posturi NU EXISTĂ!
Pentru a părea mai credibil faptul că ministerul concediază peste 1000 de angajați inexistenți, activistul udemerist din fruntea lui a ținut să sublinieze că printre măsurile de minimalizare a mediului se află inclusiv aplicarea la nivelul secretarilor de stat a unei metode oarecum similară celei de promovare și a detergenților ecologici: 2 în 1. Conform acesteia filaturistul ieșean Dan Cârlan și biznismanul Mircea Cotoșman își vor lua zborul de la minister ca să elibereze pista pentru aterizarea industriașului Anton Marin sosit să protejeze mediul de la ministerul care a reușit să construiască 10 km autostradă / an în ultimele două decenii.

Cel puțin în ceea ce privește tricoteur-ul Dan Cârlan, apele erau deja aranjate în cazul său, deoarece pe motiv că au fost inundații în Moldova i s-a înființat brusc o așa-numită Autoritate Națională pentru Inundații și Mangementul Apelor.

În cazul lui Cotoșman, mai interesant va fi de aflat cum se vor transfera la noul secretar de stat consilieri second-job precum Dr. Dan Hulea, șef peste vreo 15 angajați ai unei organizații care a produs mai mari daune imaginii publice (mai ales la nivel european) ministerului mediului decât suma tuturor incompetențelor dovedite în perioada postrevoluționară atât de cei din minister, cât și de cei din structurile aflate în subordinea autorității centrale.

Pe scurt, despre ce este vorba?
Păi, organizația respectivă a fraierit un ONG internațională (dați o căutare după expresia BirdLife pe google) că ar știi care este situația păsărilor din țară și i-au convins pe habarniștii vest-europeni să accepte niște așa numite Important Bird Areas (Arii de Importanță Avifaunistică). Asta n-ar fi fost problemă dacă organizația respectivă, în cârdășie cu altă asociație de aceeași factură, nu ar fi intervenit prin habarniștii vest-europeni pe la Comisia Europeană ca România să fie amendată din cauză că guvernul nu a propus să fie declarate ca arii protejate de nivel european (adică așa-numite situri Natura 2000) toate zonele de interes pentru aceste două grupuri care poate împreună să aibă eventual vreo două duzini de salariați. Ăștia din minister, în loc să facă demersuri spre Comisia Europeană pentru a demonstra că șarlatanii respectivi le-au băgat niște praf ornitologic în ochi, au considerat că mai bine mituiesc cele două ONG-uri cu câte o funcție de consilier personal:
- pentru fiul deputatului Attila Kelemen (U.D.M.R. - Mureș) - funcția de consilier personal al ministrului din partea U.D.M.R.;
- pentru cel ajuns șef pe la celălalt O.N.G. - funcția de consilier personal al secretarului de stat Cotoșman (din partea P.D.L.).

Și care o fi problema?

Păi, în cazul fiului deputatului nu-i niciuna, deoarece el în continuare se poate ocupa de influențarea stabilirii cotelor de vânătoare pe gustul tatălui său, un dedicat extractor de piese din fonduri cinegetice - adică un fel de Adrian Năstase al U.D.M.R.-ului (mă rog, este oarecum o ironie a sorții să numești consilier la protecția mediului odrasla unui vânător sadea... însă România este totuși țara tuturor posibilităților).

În schimb în cazul consilierului second-job există totuși oarece probleme: în cele aproape două luni de mutat acte câte 4 ore pe zi n-a reușit să obțină nici măcar un ordin de ministru cu dedicație pentru organizația pe care o conduce (bine, președintele de fapt o persoană din Iași, dar una este ce scrie teoretic în acte și alta este realitatea concretă) și nici virarea în contul membrilor organizației a unor sume din bugetul ministerului - fie direct, fie indirect (de ex. de la contractele deja aflate în derulare la momentul numirii acestor consiglieri).
Că doar nici ăștia de la ONG-uri nu sunt în halul ăla de bătuți în cap încât să implice în partea financiară a traficului de influență organizația neguvernamentală pe care o utilizează ca trambulină spre banii guvernamentali.

Așa că nu aș fi deloc surprins ca odată cu transferul secretarului de stat PDL de la transport, asistăm și la transferul de la Mircea-Ioan Cotoșman la Marin Anton a consilierului personal, mai ales dacă soția acestuia este pe la W.W.F. preocupată de valea Dunării... exact pentru a îngreuna derularea unor programe de dezvoltare a transportului.

Mă rog, dacă tot avem pe la minister un consilier personal ajuns acolo în numele TATĂLUI, măcar vom avea altul în numele SOȚIEI... așa că ne așteptăm ca la un moment dat să fie numit vreun consilier chiar și în numele SFÂNTULUI DUH.

miercuri, 14 iulie 2010

șopârlele mioritice nu periclitează simpozioanele

Iote ce probleme au olandezii... în afara faptului că au pierdut primul loc de la Campionatul Mondial de fotbal!

Au în țară o singură populație de șopârle de ziduri (Podarcis muralis) - pe undeva pe lângă Maastricht.
Marea îngrijorare a lor este că prin zona unde sunt șopârlele trece o cale ferată - actual nefolosită, dar pe care urmează să circule de anul viitor trenuri cu viteză medie, apoi peste câțiva ani trenuri de viteză mare (peste 100 km / h) - și nenorocitele de șopârle probabil că folosesc șinele încălzite ca loc de a face câte o baie de soare.

Așa că olandezii au proiectat de-a lungul șinelor niște grămezi din piatră, necimentate (ca să fie suficiente găuri de adăpostire pe ele) ca șopârlele să le folosească pe alea, nu șinele, ca locuri de relaxare și acumulare de căldură.



Vă dați seama că dacă ceream noi bani de la minister pentru mormane de pietre puse de-a lungul defileului căii ferate de la Tulcea, unde sunt vreo trei specii de șopârle (pe acolo pot fi găsiți și gușteri striviți de roțile câte unei garnituri SNCFR care se târâie enervant de încet vara pe șinele curbate de căldură; mă rog, iarna se târâie enervant de încet din cauză că șinele sunt curbate de frig... doar că iarna nu prea-s șopârle pe șine), păi ar spune că ne batem joc de fondurile bugetare destinate protecției naturii...



Că doar banii pentru ocrotirea mediului sunt pentru organizarea de simpozioane, sucuri de la dezbateri televizate, fiert ciorbă de pește pe faleza de la Tulcea sau la Uzlina cu ocazia celebrării Zilei Dunării... și similare.

marți, 13 iulie 2010

Avem apă caldă! Cum procedăm?

Centrala nucleară produce electricitate. (n.b. potăile comunitare sunt convinse că doar deșeuri nucleare...)
Dar în timpul producerii electricității se cam încing reactoarele, așa că trebuie niscaiva răcite, dacă nu vrem neapărat să avem și noi o experiență ca experții din Ucraina prin 1986.
Răcirea se face cu apă provenită din Dunăre și care ajunge tot în fluviu, numai că mai caldă cu vreo 8 grade - doar cu atât din cauză că volumul apei de răcire este uriaș (atunci când vor funcționa toate cele patru unități de la Cernavodă, debitul apei de răcire va fi cam cât debitul mediu al râului Siret).
Așa că, diferența de temperatură sesizabilă în prezent (când funcționează numai două unități) se întinde pe Dunăre pe vreo 4 km (până la locul indicat de săgeata verde) în aval de gura de vărsare (indicată de săgeata portocalie).


Când vor intra în exploatare și celelalte două unități nuclear-electrice, probabil se va dubla lungimea penei de apă cu temperaturi modificate într-o măsură sesizabilă (adică în aval, capătul respectivei "pene" va putea ajunge probabil până prin locul indicat de săgeata albastră).
Asta în condițiile în care debitul Dunării pe acest sector va avea cam aceleași valori ca și în prezent.
În linii mari, ar putea fi modificate caracteristicile unor factori de mediu și a câtorva elemente de biodiversitate și din ariile protejate "Canaralele Dunării", eventual și dintr-o parte a zonei "Allah Bair - Capidava" (mai puțin probabil că și în alte situri - cum este de exemplu cel numit "Canaralele de la Hârșova").

Da' Uniunea Europeană vine, mai degrabă fără să vrea, în ajutorul naturii din aval de Cernavodă.
Culmea este că prin niște lucrări hidrotehnice ale căror scop este unul economic sadea: creșterea transportului de mărfuri pe canalul Dunărea - Marea Neagră.
Este vorba de investițiile pentru redirecționarea spre acest braț al Dunării a apelor de pe brațul Borcea.
Proiectul în care se fac astea are și o abreviere a titlului oficial: ISPA 2 (hehe, titlul complet nu-l știu... doar abrevierea).
Oricum, e ceva legat de așa-numitul Coridor VII pe care vesticii vor să-și care în Orient produsele (că noi ce mama drac să cărăm, dacă nu producem mai nimic?).
Una peste alta, UE și-a propus să dea bani pentru construirea unui prag de fund pe brațul Bala (ăsta este undeva între ostrovul Călărași-Răul și Insula Mare a Ialomiței) care va devia apele spre brațul Dunărea. În afară de asta, vrea să lege cu niște diguri capetele (practic) ale fiecărui ostrov de pe Dunăre cu malul fluviului (desigur de malul care este mai apropiat de acele ostroave), ca să nu mai intre apa între ostroave și maluri (fie cel drept, fie cel stâng - depinde de situație), ci practic tot debitul să rămână pe traseul cu șenalul.
Mă rog, asta-i destul de logic, doar că nu prea pricep de ce vor să facă acest lucru și în AVAL de Cernavodă?
Că dacă navele vin din amonte și intră pe canalul Dunăre - Marea Neagră, atunci ce rost are să facă modificări și mai jos (deci în aval) de intrarea în canal? Că din aval ce naiba de vapoare să vină dacă drumul cel mai scurt de la Marea Neagră la Dunăre este EXACT canalul Dunăre - Marea Neagră (nu "ocolișul" prin Deltă până la Galați și apoi la Cernavodă)?

În fine... un efect al creșterii debitului ar fi scurtarea lungimii penei de apă cu temperaturi modificate care provine de la centrala nucleară, deci va fi mai puțin afectată de apele încălzite în primul rând situl "Canaralele Dunării" (în cazul celorlalte zone protejate probabil nu va fi efect mai mare decât ar fi în prezent).

Însă pragul de fund de pe brațul Bala se pare că ar genera o problemă: pe acel braț migrează sturionii care nu se știe cât de fericiți și dispuși vor fi să se ridice de pe fundul apei (că pe acolo își petrec ei timpul) ca să treacă deasupra acelui prag.
Așa că acum Comisia Europeană trebuie să ia o decizie privind metoda prin care să fie și cu structura băgată-ntr-un fund (cel al brațului Bala), și cu sufletul într-un Rai (cel al protecției sturionilor).

joi, 1 iulie 2010

virginele mioritice nu se lasă penetrate de capital

In țara asta se pare că totul este virgin/virgină.
Începând, desigur, cu politica.
Doar nu degeaba se vehicula sloganul "Mai dați-i o șansă! Mai dați-i o șansă!".
Că dacă era curvă, nu era cazul să i se mai dea vreo șansă, nu?
Eh, cam așa și cu diferite arii protejate...
Recent se vorbea despre plajele virgine de la Sulina, puse în pericol de niște bude care erau pe cale de a fi declarate de interes național. Vezi detalii aici
În urmă cu doar câțiva ani aveam inclusiv și păduri virgine.
Cel puțin așa susținea unu' de la Green Peace în timp ce se dădea intens cu capul de orice pentru a face cât mai mult zgomot împotriva modernizării șoselei DN66 care făcea legătura între Hunedoara și Băile Herculane.
Între timp agitatul de la GreenPeace transformat în activist Agent Green și-a mai așchiat limba de lemn așa că în loc de păduri virgine folosește expresia mai telectuală de "Peisaj Forestier Intact".
Oricum, intenția este doar de a pune piedici investiției în modernizarea infrastructurii, indiferent ce termeni cât mai spectaculoși folosesc respectivii.
Desigur reclamă anti-dezvoltare își fac pe toate căile, un exemplu recent în acest sens este povestioara scrisă ca pentru handicapați cu retard mintal sever (sau măcar maneliști), publicată în revista... sau ce naiba o fi aia... Formula As. Vezi detalii aici
Bine, din articol aflăm că pădurile din Retezat sunt mai virgine decât Delta Dunării (de parcă oricare dintre ele o fi așa...), și eventual jungla din Amazon, Congo sau Indonezia i-ar mai putea ajunge la nas...

P.S. Faza mult mai penibilă decât "aerele" astea de mesianici care cică se sacrifică pe altarul protecție naturii este faptul că tot alde ăstia susțin ideea că în arii protejate panaceul ar fi reprezentat de turism.
OK, dar cum practici un turism civilizat în lipsă de infrastructură care să permită acest lucru?
Sau în lipsă de servicii și facilități mai de Doamne-ajută?
Păi, dacă vizitatorul își rupe mașina în încercarea de a ajunge la vreo cabană unde să parcheze automobilul (parcare?!? hăhăhăăăă!) și să urce pe potecă până în vârful muntelui, păi foarte mare înghesuială nu va fi.
Iar dacă o zonă este vizitată doar de grupuri răzlețe de persoane care-și cară-n spate conservele și cortul, atunci practic localnicii n-au nici-un interes să se gândească la vreo afacere în domeniul turismului.

marți, 29 iunie 2010

popândăul trece iute, nici expertul nu îl f_te...

Recomand inclusiv celor neinteresați o relaxantă modalitate de petrecere a timpului liber: citirea unor rapoarte de mediu de pe plaiurile mioritice.
Un excelent exemplu în acest sens îl reprezintă următorul document (disponibil pe site-ul Agenției Regionale de Protecția Mediului - Galați), intitulat Raport de mediu - Plan Urbanistic Zonal pentru "Amenajarea malului lacului Techirghiol" întocmit (pentru Consiliul Local Techirghiol) de expert auditor principal Costache Viorel Paul și profesor dr. biolog Nicolae Papadopol.

Dacă ați descărcat documentul, ca să nu vă plictisiți de moarte din cauza detaliilor tehnice, ar fi bine să săriți direct la pagina 85 unde găsiți secțiunea 2.5. Învelișul vegetal, despre care veți afla la pagina 87 că include și Fauna marină continentală.
Mă rog, hai să zicem că-i vorba de o bâlbă de redactare, deoarece totuși ar fi cazul să presupunem că toată lumea are o vagă bănuială că dintre plante nu prea fac parte și speciile de animale...
(bine, la pagina 30 ar mai fi de reținut semnalarea lui Triturus dobrogicus la Techirghiol, specie pe care de fapt nici draq nu l-a găsit la sud de Constanța până în prezent... dar de ce să ne încurcăm cu asemenea detalii, nu?)

În schimb este o revelație să găsiți printre ortoptere înșirate numai două călugărițe (Ameles sp. și Mantis religiosa), nu și ortoptere. Săracele călugărițe sunt orice (vorba vine...) numai ortoptere nu, deoarece astea din urmă sunt de fapt reprezentate de lăcuste, greieri, coropișnițe...
Însă ar fi cazul să trecem peste asemenea detaliu de ordin taxonomic deoarece din raport reiese că Mantis religiosa este până la urmă doar o activistă feministă care își "devorează soțul în actul genezic" - să sperăm că autorii nu s-au referit la Geneză... aia din Biblie. Că mai știi ce meniu se apuca să facă Eva din fesele lui Adam aflând că au soț inclusiv insectele numite "călugărițe"?

Parcurgem rapid pasajele despre cărăbuși "scârțâitori" și viespi "Bembesc" (ăștia se numesc așa probabil din cauză că dacă îi întrebi ce preferă, ei încearcă să-ți spună "Bem Becks!" numai că li se-ncurcă aparatul bucal de la atâta bere consumată) și ajungem la magnificul paragraf despre reptile din care aflăm că șerpii "cu pete galbene pe gât" și specia numită aparent popular "guvidanul" sunt neveninoși și neofensivi, spre deosebire de alții, "cu abdomenul galben și spatele verzui", care sunt "pe cât de agresivi, pe atât de neveninoși". Eu chiar aș propune un sistem de estimare a gradului de veninozitate (că doar trebuie inventate diferite expresii, nu?) a șerpilor bazat pe agresivitatea lor: cu cât mai pașnic e, cu atât mai veninos e... și invers.

După ce ne delectăm cu detaliile legate de șopârla Lucerta trilineata dobrogica și ni se aduce la cunoștință faptul că broaștele din genul Pelobates sunt cele mai bine adaptate la viața de uscat, trecem rapid peste trei fraze despre păsări și ajungem la un alt capitol cu formulări demne de reținut (nu de parcă expresii de tipul "pitulici de tot soiul" ar fi lipsite de interes, dacă ne gândim la eventualitatea că autorii puteau să scrie de exemplu și "rahatul" în loc de "soiul"), și anume la cel referitor la mamifere.

În primul rând este remarcabil faptul că în zonă există "chiar și vulpi", iar alături de popândăii "ce-ți trec iute drumul" în Dobrogea găsim inclusiv "unele mamifere caracteristice". Asta așa, ca să nu avem senzația că popândăul, hârciogul sau vulpea o fi caracteristice regiunii.

Doamne ferește de mai rău!
Atrag atenția asupra faptului că pasajele de mai sus nu sunt citate din vreun volum cu povești și povestiri de adormit copii maneliștilor, ci dintr-un document pe baza căruia autoritatea de mediu trebuie să ia o decizie legată de aprobarea unor investiții planificate în zona lacului Techirghiol care... surpriză!... este arie protejată declarată pentru tot soiul de vietăți - inclusiv pentru alea ce-ți trec iute drumul.

miercuri, 23 iunie 2010

senzaţional!

Dan Diaconescu a fost arestat, deci maneliştii şi telenovelistele au nevoie acută de a compensa lipsa Elodiului de pe ecranele zeroteveului.
Aşa că băgăm o ştire şoc!
(chiar dacă ăia care au un minim habar de zoologie... oricum ştiu asta)
Stârcii lopătari se întorc în locul unde au ieşit din ou!
Din oul lor! Vă daţi seama?!
Nemaipomenit!
Fantastic!
Beton!

Vezi imaginile de mai jos făcute de mega-afaceristul Daniel Petrescu de la o hiper-firmă care investeşte în domeniul de extra-interes super-strategic pentru Delta Dunării...




De unde află omul care trece pe aici că ştârcii lopătari fotografiaţi pe Grindul Lupilor au ieşit din ouă depuse în colonia din acea zonă?
Păi, accesând adresa asta

vineri, 18 iunie 2010

temporarul permanentizat

De vreo jumătate de an nu s-a modificat structura ministerului (care cică se ocupă de protecția mediului).
Situație total inacceptabilă pentru un popor obișnuit în așa hal de a spune una și a face alta încât a devenit tradițional ca singurul lucru permanent din țara asta să fie temporarul.
Deci este cazul să fie modificate: structura, titulatura, (dacă o fi având atunci şi) responsabilitățile ministerului.
Nu contează motivul.
Ideea este să fie făcute niște schimbări de dragul schimbărilor...

O scurtă trecere în revistă a schimbărilor de acest gen din ultima perioadă:

1. MMP: Ministerul Mediului și Pădurilor - înființat prin decembrie 2009... pe motiv că e o nouă guvernare tot Boc (la conducerea ministerului fiind: Laszlo Borbely);

2. MM: Ministerul Mediului - înființat prin decembrie 2008... pe motiv că Boc l-a înlocuit pe Tăriceanu (la conducerea ministerului fiind: Nicolae Nemirschi până în septembrie 2009, apoi cu o bucă de-a Nuțicii pe el din septembrie până-n decembrie 2009);

3. MMDD: Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - înființat prin mai 2007... pe motiv că PNLiștii le-au dat un șut în fund PDL-iștilor (la conducerea ministerului fiind: Attila Korodi);

4. MMGA: Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor - înființat prin... ăăă... poate 2004... pe motiv că... mai contează? (la conducerea ministerului fiind: Speranța Maria Ianculescu până-n decembrie 2004, apoi din decembrie 2004 a fost Sulfina Barbu până-n aprilie 2007).

5. MAPAM: Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului - înființat prin vara lui 2001 (la conducerea ministerului fiind: Ilie Sârbu);

6. MAPM: Ministerul Apelor și Protecției Mediului - înființat ăăă... poate pe la sfârșitul lui 2000... pe motiv că PSD a înlocuit pe ăia din coaliția PNȚCD-PD-PNL (la conducerea ministerului fiind: Aurel Constantin Ilie);

7. MAPPM: Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului - înființat în... ăăă... înainte de 1994... (la conducerea ministerului fiind: Romică Tomescu pe vremea CDR-ului, iar înaintea lui - pe vremea PSD-ului - a fost Aurel Constantin Ilie)
Valeriu Eugen Pop a fost ministrul mediului in timpul guvernului Roman. Poate au mai fost și alții după Pop și înainte de Ilie...

Deci actualul minister este cel puțin al 7-lea din seria de ministere din ultimii vreo 15 ani și ceva.
Practic, în medie la doi ani și ceva a fost modificată structura autorității centrale.

Așa că acum se prefigurează o nouă reorganizare de dragul reorganizării prin încorporarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar cum sintagma care cuprinde numai cuvintele agriculturii, pădurilor, (gospodărirea) apelor și (protecția) mediului a fost deja în titulatura ministerului, părerea mea este s-o bage și pe aia cu dezvoltarea rurală, ca să avem la abreviere ceva de genul DRAPGAPM.
Eventual să infiltreze și partea cu dezvoltare durabilă, că tot e la modă și să rezulte DRAPGAPMDD.
O idee și mai revoluționară ar fi să vâre și turismul (doar e vorba de explotarea nedistructivă a resurselor naturale, nu?) cu dezvoltare regională cu tot... în conglomeratul ăsta.

Așa vom avea: Ministerul D.R.A.P.G.A.P.M.D.D.T.D.R.

Deci să nu vă mire dacă pe vreun traseu turistic din pădurile aflate în Parcul Național Munții Măcinului veți găsi panouri informative de genul acesta pe lângă facilitățile dezvoltate durabil pentru vizitatori:

Ministerul Dezvoltării Rurale, Agriculturii, Pădurilor, Gospodăririi Apelor, Protecției Mediului, Dezvoltării Durabile, Turismului și Dezvoltării Regionale
Secretariatul de Stat nr. 3 din 8 (pentru Păduri)
Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA
Ocolul Silvic Măcin
District Greci
GRUP SANITAR
- bărbați* -

* - Instrucțiuni de folosire a instalației: Intrați numai cu cizme șold!

P.S. C
el pentru femei urmează să îl construim din fonduri P.O.S. - Mediu, deoarece din banii de la G.E.F. - U.N.D.P. am reușit doar să dăm o gaură prin planșeul de beton și cam stropește la folosire.

marți, 15 iunie 2010

să vorbim frumos și mult... dacă tot facem totul invers decât spunem

Săptămâna trecută a fost o întrunire babană dedicată unei nu-știu-ce strategii mărețe pentru Dunăre (sau pentru bazinul Dunării, sau... păi, dacă oricum e vorba de strategie... mai contează pentru ce-i?).
Partea cu vorbe era organizată pe la Constanța miercuri și joi, iar partea cu nelipsita plimbărica era vineri pe singurul traseu mai de Doamne-ajută din Delta Dunării.
Sâmbătă coborând spre lacul Ciuperca văd un afiș despre alt eveniment intitulat "Dați o șansă Dunării albastre".
N-am avut răbdare să citesc despre ce, cine, unde și de ce îl organizează.
Dar afișul mi-a adus aminte că 29 iunie a fost declarată "Ziua Dunării" (alt eveniment de veselie pe faleza de la Tulce, cu ciorbică de pește, mici și alte elemente specifice pișcotelii).
Și printre atâtea evenimente de o importanță zdrobitoare pentru protecția Dunării... ajung pe malul lacului Ciuperca, unde aflu că recent a fost în sfârșit "reabilitat" acel lac și dejecțiile din cartierele învecinate (inclusiv deșeurile de la spitalul județean) nu se mai varsă în el, ci direct în Dunăre.
Adică dacă până în urmă cu vreun an și ceva rahatul din partea nord-vestică a orașului Tulcea se devresa în lacul Ciuperca, începând din acest an ajunge direct în Dunăre și din acea parte a orașului...
În rest, e bine că discutăm le N evenimente despre cum protejăm, reabilităm, conservăm, renaturăm, ocrotim, reconstruim bla bla bla... Dunărea, Delta Dunării și practic totul - chiar dacă numai la simpozioane, conferințe, work-shop-uri, congrese etc. etc. etc.

sâmbătă, 12 iunie 2010

buda de interes naţional

Cică toată lumea este de acord cu faptul că viitorul măreţ al Deltei Dunării zace în turism.
OK, dar turismul îl practică... ăăă... turiştii.
Ca să ai turişti, trebuie să-i atragi oferindu-le servicii, facilităţi, infrastructură.

Servicii - prin majoritatea localităţilor asta se cam rezumă la baruri şi vreun magazin / butic. Dacă ai nevoie de... să zicem de un consult medical - păi, ai face bine să te îmbolnăveşti marţi (că în general atunci trece medicul prin sate). În caz că te dărâmă vreo boală îl altă zi sau e nevoie de vreo intervenţie chirurgicală, atunci mai bine du-te direct la popă că naiba ştie dacă mai apuci să te împărtăşeşti până ajunge din Tulcea şalupa salvării.

Facilităţi - să zicem că vrei să faci un duş... Păi, nasol! Dar e vina ta! De ce naiba nu te-ai spălat acasă, înainte să vii în deltă? I-auzi la el! Duş... Ce tupeu au unii, dom'le!
În schimb toalete există peste tot, în dosul fiecărei tufe şi oricărui copac. Asta în caz că n-ai bani să te târâie de-a lungul traseelor oficiale pontoanele dormitor prevăzute de la aer condiţionat până la banana supradimensionată pe care s-o călărească hiperponderalii în timp ce de pe navă răsună ritmurile de manele...

Cazarea - asta s-a cam rezolvat în localităţi... de regulă pentru un număr de câteva zeci de vizitatori există locuri de cazare oficial declarate, restul turiştilor sunt cazaţi la negru sau pot să stea la cort. Desigur în Deltă nu există locuri de campare amenajate cât-de-cât (adică să fie pe acolo vreun duş, WC, iluminat sau măcar vreo priză pentru încărcat aparate electrice... deci chestii din astea, mărunte... ).

Adică situaţia este de genul: dacă vii în deltă, fie mizezi pe un pachet de servicii oferit de vreo agenţie de turism, fie te descurci pe cont propriu cu baie făcută-n Dunăre, urinat prin tufe şi mâncat din conservele cărate prin rucsac...

Ca să pară că are tangenţe cu turismul, Nuţi a sprijinit ceva proiect care aparent contribuia la rezolvarea a cel puţin unei părţi din aceste aspecte măcar într-o zonă unde-şi petrec timpul cei care preferă apa marină cam tulbure şi de regulă plină de alge (deci, într-un cuvânt "jegoasă").
Aşa că nişte firme de-ale cui trebuie au şi pus pe hârtie planul iniţial întins pe vreo 18 hectare, redus încet dar sigur până la 3,5 ha, perimetru în care ar fi fost construite duşuri, toalete şi câteva clădiri pentru - naiba ştie ce, dar oricum nu erau zgârie-nori...
Dar cum se întâmplă de obicei, normal că s-au trezit nişte cotârle din sectorul cică civil şi au alergat cu jalba-n proţap direct la Comisia Europeană, urlând că fix în locul montării de bude sunt vreo 5 tipuri de medii de viaţă considerate de interes conservativ prin Directiva Habitate a Uniunii Europene, dar şi populaţiile de volbură de nisip se vor resimţi crunt dacă oamenii circulă pe acolo exact aşa cum circulă şi în prezent.

Aşa că deşteapta de Comisie Europeană a somat vajnica Administraţie a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării ca în termen de 2 luni aceasta din urmă să-i prezinte o situaţie amănunţită legată de habitatele naturale, investiţii etc.
În cazul investiţiilor ar fi o portiţă de scăpare în cazul în care ele se fac în arii protejate: să fie declarate de interes naţional.
Deci acum marea dilemă a Nuţicii este: cum să declare de interes naţional budele de la Sulina fără ca funcţionarii de la Comisia Europeană să simtă că ceva pute în treaba de pe plaja respectivă?

marți, 8 iunie 2010

spiritu' de turmă

Având în vedere că majoritatea covârşitoare a oamenilor nu face efortul de a-şi folosi creierul, nu m-aş mira dacă s-ar şi sinucide în masă în cazul în care ar veni vreunul cu ideea de a se spânzura la o oră fixă... desigur tot pentru vreo fraiereală de sub egida "Să salvăm planeta!" lansată de regulă cam de aceleaşi organizaţii care ar face orice pentru a pune copita pe nişte fonduri din ce în ce mai mari cheltuite cică pentru "conştientizare"... laugh
De data asta, afaceriştii care au belit ursuleţul panda pentru a se folosi de blana lui, se bagă-n "parteneriat" cu unii care propun celor care posedă un singur neuron să se arunce în râuri pe data de 11 iulie, la ora 15... veselie

The Big Jump

The Big Jump: Take the plunge!
Rivers are the irreplaceable arteries of Europe which move across all boundaries, sustaining people, communities, businesses, and our ecosystems.
This summer, hundreds of thousands of Europeans will simultaneously jump into Europe’s major rivers and lakes, all at the same time on the same day, showing their support for protecting and improving the health of Europe’s water.

July 11th at 15.00h
For too long politicians have failed to live up to their promises on protecting Europe’s waters. The Big Jump is a huge, wet wake up call that people from all across Europe want their rivers and lakes back in a clean, healthy state.
Wake up the politicians and make that splash!
Right now, many rivers and lakes are in a poor state due to pollution from unsustainable industrial and agricultural activities and other human impacts. Important progress has been made in the last decade, but there is still a clear need for increased action if Europe is to achieve the water targets politicians committed themselves to (established in the EU’s Water Framework Directive).
During this International Year of Biodiversity, the Big Jump is a huge opportunity to tell Europe’s leaders that they must take more action for supporting life in our waters – and that we to have more clean river to jump into in five years time!
In 2005, 250,000 people from all corners of Europe took part in this action, and 2010 promises to be an even bigger event. The 2010 Jump could trigger a huge European-wide water restoration effort, if we make a big enough splash! Join us!

How to participate?
Associations, companies, municipalities, sports clubs & individuals are all welcome to celebrate and jump!
Check out our website for jumping sites in your region.
You can also organise and coordinate an event yourself, big or small, even with your family and friends. Jump into a river or a lake, organise a temporary river beach, a debate or a party on the riverbank. Even if you can’t swim in the water, something can be done to highlight the problem.
Your event presents a great opportunity to show local problems and innovative local solutions for your country and for Europe.

Interested? Please check our website, contact us and spread the word!
Information: infos_bigjump@ern.org, - www.bigjump.org (English, French & German)
Overall Coordination: European Rivers Network (ERN)
Follow us on Facebook!
Main Partners: European Environmental Bureau (EEB) and World Wildlife Fund (WWF)

sâmbătă, 5 iunie 2010

pouliteţea virtuală

Să zicem că un dobitoc găseşte adresa ta pe undeva pe net (fie pe vreun site, fie pe vreun grup de discuţii etc.) şi ţi-o pune pe un grup de unde te trezeşti cu un noian de e-mail-uri pe care nu le-ai solicitat.
Adică - din punct de vedere tehnic - orice primeşti de pe acel grup este catalogabil ca [spam].

Bine, şi cretinul care face asemenea porcării este o jigodie, dar pentru el asta nu contează... mai ales dacă poate justifica nesimţirea sa ca fiind o activitate de "consultare publică" combinată cu "informarea stake-holder-ilor" şi eventual "implicare factorilor interesaţi" - astea fiind aspecte care conferă un avantaj la evaluarea dacă sunt menţionate la propunerile de proiecte finanţate degeaba mai ales din fonduri externe (vezi programele PHARE, LIFE, G.E.F./U.N.D.P. etc.).
Că mai sunt persoane cu asemenea iniţiative nu numai printre sectoriştii civili, ci şi printre cei care aparent coordonează proiecte cât-de-cât oficiale... cum este ăla de elaborare a unei strategii de care nu are nevoie nimeni - nici măcar ăia de la Universitatea cică Ecologică hotărâţi să palmeze jumate de milion de dolari de la Banca Mondială (prin G.E.F. - Global Environmental Facility). Apropo, chiar m-aş mira dacă printre cei plătiţi din banii Băncii Mondiale să nu fie chiar nici-un consilier personal de pe la Ministerul Mediului.
Nu de alta, dar dacă respectivii nu au făcut nimic în proiectul PHARE de 1,5 milioane de euro, de ce să fi făcut ceva (orice) în proiectul plătit de Banca Mondială?
Hai să fim serioşi!
Rolul experţilor nu este să şi facă ceva, ci să fie plătiţi.

Mă rog, mai bine să ne întoarcem la aspectul legat de adresa ajunsă pe un grup doldora de [spam]-uri...
Ce poţi face când te trezeşti într-o asemenea situaţie?
Păi, dacă este vorba de un yahoogroups şi ai adresă de tip yahoo.com atunci accesezi pagina electronică a acelui grup (de regulă adresa începe sa http://tech.groups.yahoo.com/group/ )
Acolo, vei găsi în bara de sus "Edit membership".
Apasă pe acea comandă şi se va deschide un panou, în care jos, în dreapta vei avea un buton "Leave group" (in traducere, aia înseamnă "părăseşte grupul")
Dacă apeşi pe acel buton şi apoi confirmi decizia (adică apeşi "OK" în caseta care apare după ce ai apăsat pe butonul pe care scrie "Leave group"), înseamnă că adresa îţi este scoasă de pe listă.

În cazul în care ai alt tip de e-mail, care nu permite să accesezi adresa grupului, este ceva mai complicat.
De exemplu, adresele celor de la un institut naţional au fost puse de către un tembel pe un yahoogroups pe care-l administra... fără să le ceara permisiunea celor de la acea instituţie (presupun că aşa a făcut şi în cazul institutelor de la Constanţa şi Bucureşti, în cazul agenţiilor de mediu din toată ţara, a muzeelor, a facultăţilor cu profil de mediu de la diferite universităţi, poate inclusiv în cazul filialelor din diferite gări ale budei din Gara de Nord).
Ca urmare, cel puţin în acest institut de la secretara directorului general până la laboranta care sortează probele de bentos, toţi s-au trezit că zilnic pot primi zeci de mesaje nesolicitate. Fiind vorba de adrese care nu-s cu extensia .yahoo, n-au putut să acceseze pagina grupului, asa că la căsuţa lor de e-mail au setat la opţiunea "Block sender" varianta de a nu permite intrarea în casuta postală a nici-unui mesaj care are la subiect denumirea grupului inclusă în paranteză pătrată...
Un coleg chiar l-a tot raportat pe atâtea ori la Yahoo (pentru nesimţirea de care a dat dovadă) pe respectivul dobitoc lansator de listă, că până la urmă ăia de la Yahoo! i-au raspuns şi i-au trimis un cod care îi permitea ca tâmpitul să nu mai poată pune pe lista sa adresa colegului fără acordul acestuia din urmă.
Doar că foarte puţine persoane se complică să scrie la cei de la Yahoo! şi se mulţumesc să blocheze mesajele care vin despre respectiva listă... ceea ce este până la urmă catalogat ca succes de către cretinul care a iniţiat lista... deoarece la partea de statistică rămân toate adresele - inclusiv cele pe care nu ajung mesajele.
Dar când e vorba de un proiect şi mai ales când ne place să ne minţim în stil mioritic... păi ce mai contează?

vineri, 4 iunie 2010

eoliana lu' Hector... vreau să spun a lu' Holrom

Lecturarea unor studii de impact se poate dovedi o activitate mult mai inviorătoare decât vizionarea emisiunilor lui Mircea Badea.

Din pură întâmplare (vorba vine... ) mi-a căzut în mână un document intitulat "Studiu de evaluare adecvată - centrala electrica eoliană Baia" (din județul Tulcea), întocmit de ceva S.C. KVB Economic S.A. (din București) pentru unu' S.C. Holrom Renewable Energy S.R.L. (din Vetiș - județul Satu Mare).
Partea referitoare la biodiversitate fiind întocmită de dr. Paulina Anastasiu (conferențiar la Universitatea București) și dr. Tudor Glăvan (mă rog, o fi scriind acolo "Tudor", da' yo am așa o vagă impresie că până la urmă este vorba de dr. Teodor Glăvan, membru al Societății Ornitologice Române și al Societății Ornitologice din Republica Moldova și membru al Societății ornitologice din Ucraina - după cum se precizează la pagina 95...).
Până aici totul e OK... și până pe la pagina 45 nimic interesant, doar informații tehnice legate de centralele eoliene.

La pagina 46 incepe prezentarea Sitului de Importanță Comunitară (SCI) numit "Podișul Nord-Dobrogean" (cod: ROSCI0201), în perimetrul căruia sunt acele centrale eoliene... și aflu diferite detalii despre SCI, copiate din Ordinul de Ministru nr. 1964 / 2007... însă nu găsesc nici măcar o virgulă despre speciile sau habitatele din zona centralelor eoliene.
Pe la pagina 75 mai aflu niște detalii legate tot de situl "Podișul Nord-Dobrogean", dar în continuare este un mister ce mama draq o fi în perimetrul parcului eolian.
În sfârșit pe pagina 81 dau de o știre scurtă că va fi pierdut 0,0031% din suprafața habitatului de interes conservativ prioritar "Stepe ponto-sarmatice" (cod: 62CO*), pentru a cărei conservare a fost de fapt declarat situl "Podișul Nord-Dobrogean".
Din formularea aceea deduc faptul că în perimetrul unde vor fi amplasate centralele eoliene este măcar habitatul "Stepe ponto-sarmatice".
Altceva nu aflu despre alte habitate sau (Doamne ferește!) specii vizate de Directiva Habitate care să fie prezente în perimetrul planului cu centrale eoliene.
Mai mult decât atât, mă liniștesc și mai tare aflând de pe pagina 83, că drumurile de acces NU FRAGMENTEAZĂ (și nu divizează) habitatul de interes conservativ prioritar, ci DOAR SEPARĂ fragmentul vestic de fragmentul estic al habitatului. Deci, ca în filmul "Cel mai iubit dintre pământeni", vom avea acolo: partea lemn-oasă, și partea fer-oasă!
Deci repetați după mine: în parcul eolian montat fix în stepa ponto-sarmatică vom avea partea step-oasă de vest și partea step-oasă de est.
Dar ele nu sunt fragmentate sau divizate!
Doar un pic separate...

Ca să fiu absolut liniștit, pe pagina 84 se stabilește că nu-i nici-o problemă, deoarece dispar numai 0,003% din habitatul de interes conservativ prioritar aflat în aria protejată declarată pentru păstrarea cât mai nealterată FIX a acestui tip de habitat.
Mă rog, elaboratorii studiului n-au auzit de faptul că dacă vreo activitate afectează habitatele de interes conservativ prioritar și mai ales dintr-un sit Natura 2000, atunci trebuie notificată Comisia Europeană.
Da' naiba se mai complică și cu notificări, că doar suntem în plină criză, nu?

La partea cu păsări stăm și mai bine!
În primul rând, în perimetrul în care se vor monta eoliene a fost observată o specie nouă pentru știință!
Și anume este vorba de Carvus fucilegus (pag. 66) căruia ornitologul Glăvan i-a și dat denumirea populară de corbul sau cioara de câmp.
ca să nu avem dubii, pe pagina 67 dă și o descriere amănunțită a speciei Carvus fucilegus, menționând încă o dată denumirea populară a speciei: CORBUL!

(n.b. o altă specie nouă pentru știință este Cerambyx urdo - menționată la pagina 76 - care probabil este endemică habitatului ponto-sarmatic și din denumirea genului deduc faptul că este rudă cu Cerambyx cerdo, adaptat habitatelor forestiere...)

În rest, aflu doar că în zona parcului nu vor fi probleme, deoarece la Baia nu există păsări de talie mare și cu manevrabilitate redusă care să fie periclitate de centralele eoliene (pagina 86), având în vedere că de exemplu barza albă este al naibii de mică și cu o manevrabilitate de colibri.
Asta ca să nu spunem că și acvila țipătoare mică sau șorecarul mare (una cuibărește la câteva sute de metri de locul respectiv) sunt al naibii de minuscule și manevrează mai ceva ca Schumacher.
Practic, era mai simplu dacă se declara în studiu că în general în România nu există păsări cu zbor planat și cărora să le treacă vreodată prin cap să folosească termicele...

Da', mă rog, experții lu' Hector.... am vrut să spun... a lu' Holrom sunt totuși ditamai profesioniști, așa că o fi știind ei ceva mai mult decât pulimea (în sens de om de rând, nu altceva...).

În final, este salutar faptul că autorii documentului sunt niște fotografi excelenți (că dacă era vorba de poze făcute de alții, doar indicau acest lucru, nu?).
Și sunt mai ales foarte încântat că dacă este vreo chestie mai sensibilă (de exemplu legat de rutele de migrație), colegul de la SOR imediat citează studiile și recomandările Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării.

Păi, dacă INCDDD tot este de referință, abia așteptăm să dea undă verde ministrul Borbely să punem cap la cap detaliile despre rutele de migrație din Dobrogea, că din câte se pare pentru membrii S.O.R. rutele de migrație întotdeauna trec prin parcul eolian vecin cu parcul eolian pentru care fac studiile de impact. Și chiar și în cazul în care sunt rute de migrație în apropiere, ele sunt întotdeauna secundare...