turism împotriva naturii

Dacă guvernatorul Mihaiu era preocupat de netezirea derulării unor afaceri ale lui Vântu prin Delta Dunării, guvernatorul Virgil Munteanu se lua la concurs cu ucrainienii în domeniul lucrărilor hidrotehnice. Astfel, la începutul verii lui 2008 s-au apucat de scos mâlul de pe gârla Șontea, materialul fiind depozitat pe mal și rezultatul este un ditamai canal pe care apa practic a ajuns să curgă ca printr-o țeavă...

Malul creat artificial este și acum înalt, colonizat din loc în loc de sălcii:
Într-o bună parte a traseului desigur malul este nud, expus valurilor create de ambarcațiunile care trec pe canal, iar o altă problemă este că apa nu poate pătrunde (decât în câteva locuri, aflate la mari distanțe între ele) în mlaștinile învecinate gârlei Șontea, așa cum se întâmpla până la acțiunea de decolmatare:

Per ansamblu, peisajul a devenit destul de dezolant, ceea ce nu este de ici-colo dacă ne gândim că este vorba de principalul traseu turistic din Delta Dunării:

O altă problemă este că materialul depozitat nu este compact ca și solul unui mal format natural, astfel că degeaba s-au instalat pe acolo sălcii, deoarece valurile erodează mai rapid aceste sectoare de mal iar copacii se prăbușesc în gârlă:

Mă rog, în cursul depozitării pe mal a mâlului scos din gârlă au fost rupte și o parte din copacii mai apropiați de gârlă:

Bine, în partea vestică a gârlei Șontea desigur există și maluri înalte, create de-a lungul timpului prin depunerea aluviunilor aduse de Dunăre (mai ales în perioadele cu ape mari), doar că aici s-a instalat o vegetație mai deasă și nu neapărat dominată de sălcii - o caracteristică a grindurilor înalte din Delta Dunării. Aceste locuri sunt într-adevăr spectaculoase din cauza vegetației luxuriante, cu multe plante agățătoare care crează senzația unui fel de junglă:

Ironia sorții este că scăderea calității peisagistice a acestui traseu traseu turistic a fost în urma solicitării unor agenții de turism... ale căror nave nu puteau să treacă de anumite sectoare ale gârlei din cauza mâlului acumulat pe fundul acesteia.

ce nu-i lipsea deltei?

Pasaj dintr-un articol recent al ziaristei Dorina Lascăr (sursă), despre mesianicul care cică salvează natura servind câte o ciorbă de pește pentru a celebra Ziua Deltei cu două zile înainte de data acesteia și enervându-se pe setci din cauză că a prins doar sticle de tărie în loc de știuci...

"Liviu Mihaiu - guvernatorul verde a lui SOV

Ca orice oportunist camuflat în blană ecologică, fostul guvernator al Deltei Dunării, jurnalistul Liviu Mihaiu, a mirosit perfect potenţialul de combinaţii bănoase din Deltă. După ce, în 2006, l-a plimbat pe Tăriceanu cu şalupa, ademenindu-l că are proiecte ce vor salva ecosistemele Deltei Dunării, pe final de mandat, premierul a „cărui economie a duduit“ (până a explodat - n.r.) i-a făcut cadoul mult visat lui Mihaiu - Delta Dunării. Instalat cu pompă în septembrie 2008, Liviu Mihaiu a demisionat de la conducerea Radio Guerrila pentru a trece în liga „celor 150 de oameni ai lui Vântu“ din structurile publice. Obsesia lui Vântu pentru Deltă e veche şi binecunoscută şi e locul unde îi place să invite oameni politici, dar şi foarte mulţi jurnalişti. La relaxare. Cu toţii ştim care sunt rezultatele unui sejur de recreere la Vântu!

Pentru început, la numai o săptămână de la ungerea sa în funcţia de guvernator, Liviu Mihaiu îi va oferi pe tavă lui Vântu o afacere virgină, la cheie, şi anume benzinării pentru alimentarea cu combustibil a şalupelor din Deltă. Cele două benzinării plutitoare au fost aduse de către PSV Company, firmă care este controlată de omul de afaceri şi patronul trustului Realitatea, Sorin Ovidiu Vântu. Acţionarul majoritar al PSV (fosta Petromservice) este firma Elbahold Limited, care are o participaţie de 54,3%, iar 25% din afacere este deţinută de unul dintre sindicaliştii preferaţi ai lui Vântu, Liviu Luca, prin intermediul Asociaţiei Salariaţilor Petrom, pentru ca 10% să fie deţinute de alte persoane fizice. În anul precedent numirii sale ca Guvernator al Deltei, Liviu Mihaiu a încasat de la Realitatea Media 4 miliarde şi jumătate de lei vechi. Ca să fim mai exacţi, suma a ajuns la 4.519.580.000 de lei. Bani pe care probabil benzinăriile lui Vântu via Liviu Luca i-au scos în câteva zile.
Acum se leagă totul, nu?"

apă... cât cuprinde

Dacă tot e pe terminate inundația precedentă (că parcă au anunțat sosirea altora...), ne-am dus să verificăm cum se prezintă diferite locuri din Deltă pe timp de cote mari ale apelor.
Din câte se pare, situația este bună pentru mediu, chiar dacă localnicii au cam fost panicați de viitură.Amenajarea agricolă Sireasa (de peste 7500 ha) era practic un lac imens, toate terenurile semănate cu porumb erau binișor sub apă, așa că ăla care are teren pe acolo o să ia niscaiva zeci de miliarde lei drept despăgubire...
În partea estică a incintei, digul a fost rupt în câteva locuri și pe acolo apa ieșea prin cascade nu mai înalte de vreo 25 - 30 cm (asta la vreo săptămână de la inundarea zonei), iar apa puțea din cauza cocenilor putreziți pe care-i purta spre brațul Chilia.
De fapt, un șlep (barjă) cu excavatorul pe el staționa încă pe acolo - la o adică să mai sape prin câteva locuri din digul care înconjoară incinta Sireasa:

În rest, apa țâșnea și prin spărturile pe care le-a săpat singură în porțiunile de dig dintre copaci (că acolo nu aveau cum să sape cu excavatorul).
Cele mai fericite păreau păsările, care stăteau la pândă pe la diferite spărturi din dig (cormorani mari, egrete mici, chirighițe cu obraji albi, pescăruși râzători, din când în când și câte o chiră de baltă, stârc cenușiu, grupuri de țigănuși etc.):

Bine, ici-colo desigur se mai văd semne ale preocupărilor de a împiedica pătrunderea apei în localități (cum era cazul foliilor de plastic și a sacilor de nisip care erau pe digul canalului Crânjală, în "spatele" comunei Maliuc):

Noi vrem drumuri cât mai... proaste!

Lăsând la o parte faptul că guvernul s-a trezit să ne anunțe la un moment dat că este o niscaiva criză mondială care ne afectează și pe noi, de regulă se cam admite că turismul pe plaiurile mioritice s-a plafonat la etapa de anecdotă carpato-danubiană din cauza lipsei infrastructurii adecvate și a serviciilor precare.
Slalomul printre găurile de pe șosele pentru a parcurge distanțele consistente dintre două toalete care să nu miroase a urină devine deja emblematic pentru țara noastră.

Dacă mai punem la socoteală și consumul redus de săpun, pastă de dinți, deodorante, detergenți și alte chimicale - oricât de "eco" o fi ele - , România ar avea un succes la turoperatorii internaționali cu un logo de genul:
"Veniți în România! Aici púteți să protejați mediul!"
(cu accent pe u, nu pe e)

Dar, reîntorcându-ne la aspectul legat de drumuri, cu toată lipsa de șosele care să permită circulația rapidă sau accesul mai facil al unui număr mai mare de oameni la (sau în) locuri catalogate drept importante obiective turistice, tot se trezesc unii să considere că diferite căi destinate automobilelor au asfalt în exces și găuri prea puține în partea carosabilă.
În această idee, un fost agitat grinpisist năpârlit în șefuț-agent verzuliu s-a proptit cu a sa duzină de voluntari în DN66A care trece prin zona Munților Retezat.
Acțiunea a constat în pierderea timpului pe sectorul încă neamenajat al acelei șosele cu vopsitul (cu vopsea probabil eco) a unor cearșafuri pe care le-au vânturat apoi printre ei în fața camerelor lor video și vărsarea de ketchup (probabil tot eco) lângă un urs de pluș întins în fața roții unui autoturism (probabil la fel de eco precum vopseaua).

Două chestii simpatice ale acțiunii de stil munca impotriva interesului comunității sunt:

- agitații înverziți de atâtea idei legate de dezvoltarea cică durabilă prin drumuri impracticabile au ajuns la fața locului pe partea de șosea modernizată (adică dinspre Petroșani, nu dinspre Băile Herculane). Că doar: ecologism ca ecologism, dar mergem și noi pe drumurile bune, ce naiba?!;

- partenerii în acest "proiect" sunt o fundație internațională care flutură-n sigla sa un ursuleț panda mai ales în țările în care sigur nu există această specie, o asociație care spune că protejează păsările dar se ocupă de capturat urși cu acte-n regulă și o societate amatoare de organizarea turelor cu biciclete prin valea râului Tur, dar totuși ăia care-și petrec vacanța în calitate de eroi anti-asfaltare sunt degustătorii de ciorbă de pește din zona de sub aripa lui Sorin Ovidiu Vântu, ceva club de prin Valea Jiului care promovează democrația într-o țară oricum deja democratică, niște subsoliști clujeni care au vrut ca vipera de fâneață să fie protejată de autoritățile de mediu din județul Alba cărora însă nu au vrut să le spună unde naiba este acel șarpe, și diverse grupușoare îngrijorate ba de lilieci, ba de păsărele, ba de râmele de pe platoul Breite unde nu s-a înființat Draku' la Park. Adică, un fel de diviziune socială a muncii: unii cu vorba, alții cu vacanța. Cu munca... nimeni, deoarece și ăia pe care vor să-i împiedice să amenajeze acea șosea stau să vadă când naiba pot să continue modernizarea drumului?




În rest, cireașa de pe tort este îndemnul (sau urarea) de tip anunț al propagandiștilor anti-dezvoltare: Vizitați Munții Retezat!
Cum?
Păi, în nici-un caz pe șosele modernizate!
Iar dacă vreți să faceți un duș, așteptați până A.N.M. anunță cod galben și în județul Hunedoara!
În schimb, nu vă faceți griji din cauza budelor: fiecare copac și tufă vă așteaptă cu ramurile deschise!
Asta da dezvoltare durabilă!


P.S. Ironia sorții este că proiectul inverziților de ideile gen sustainable development este finanțat de așa-numitul Mecanism Financiar al Spațiului Economic European (SEE), și nu de vreun for care leșină în mod special de grija față de protecția mediului.

frizerii corporatiști ai bărbierului suprem

Reformă este un cuvânt la modă.
Așa cum sunt restructurare, dezvoltare durabilă, consultare publică, management participativ și similare.
Elementul comun al tuturor acestora este că de fapt nimeni nu știe concret ce o fi însemnând ele, dar sună bine pe la simpozioane, în interviuri date prin ziare etc.
Cel puțin povestea aia cu reforma are așa mare priză mediatică încât zilele trecută a bătut și la ușa ministerului condus din ceva motiv de economistul Borbély.
Reacția conducătorului suprem al autorității (la fel de supreme) de protecția mediului a fost să radă conform algoritmului doi secretari de stat și să bărbierească structurile din subordinea ministerului pentru a epila sistemul de (cică) 2450 posturi.

Unul dintre aspectele interesante asupra cărora domnul udemerist a ținut să atragă atenția este faptul că aproape 1200 dintre posturile care vor fi desființate... nu sunt ocupate. Asta înseamnă aproape jumătate din posturile care vor fi cică desființate există doar pe hârtie, deci... de fapt pe acelea nu există om angajat. Practic nici posturile alea, nici angajații de pe acele posturi NU EXISTĂ!
Pentru a părea mai credibil faptul că ministerul concediază peste 1000 de angajați inexistenți, activistul udemerist din fruntea lui a ținut să sublinieze că printre măsurile de minimalizare a mediului se află inclusiv aplicarea la nivelul secretarilor de stat a unei metode oarecum similară celei de promovare și a detergenților ecologici: 2 în 1. Conform acesteia filaturistul ieșean Dan Cârlan și biznismanul Mircea Cotoșman își vor lua zborul de la minister ca să elibereze pista pentru aterizarea industriașului Anton Marin sosit să protejeze mediul de la ministerul care a reușit să construiască 10 km autostradă / an în ultimele două decenii.

Cel puțin în ceea ce privește tricoteur-ul Dan Cârlan, apele erau deja aranjate în cazul său, deoarece pe motiv că au fost inundații în Moldova i s-a înființat brusc o așa-numită Autoritate Națională pentru Inundații și Mangementul Apelor.

În cazul lui Cotoșman, mai interesant va fi de aflat cum se vor transfera la noul secretar de stat consilieri second-job precum Dr. Dan Hulea, șef peste vreo 15 angajați ai unei organizații care a produs mai mari daune imaginii publice (mai ales la nivel european) ministerului mediului decât suma tuturor incompetențelor dovedite în perioada postrevoluționară atât de cei din minister, cât și de cei din structurile aflate în subordinea autorității centrale.

Pe scurt, despre ce este vorba?
Păi, organizația respectivă a fraierit un ONG internațională (dați o căutare după expresia BirdLife pe google) că ar știi care este situația păsărilor din țară și i-au convins pe habarniștii vest-europeni să accepte niște așa numite Important Bird Areas (Arii de Importanță Avifaunistică). Asta n-ar fi fost problemă dacă organizația respectivă, în cârdășie cu altă asociație de aceeași factură, nu ar fi intervenit prin habarniștii vest-europeni pe la Comisia Europeană ca România să fie amendată din cauză că guvernul nu a propus să fie declarate ca arii protejate de nivel european (adică așa-numite situri Natura 2000) toate zonele de interes pentru aceste două grupuri care poate împreună să aibă eventual vreo două duzini de salariați. Ăștia din minister, în loc să facă demersuri spre Comisia Europeană pentru a demonstra că șarlatanii respectivi le-au băgat niște praf ornitologic în ochi, au considerat că mai bine mituiesc cele două ONG-uri cu câte o funcție de consilier personal:
- pentru fiul deputatului Attila Kelemen (U.D.M.R. - Mureș) - funcția de consilier personal al ministrului din partea U.D.M.R.;
- pentru cel ajuns șef pe la celălalt O.N.G. - funcția de consilier personal al secretarului de stat Cotoșman (din partea P.D.L.).

Și care o fi problema?

Păi, în cazul fiului deputatului nu-i niciuna, deoarece el în continuare se poate ocupa de influențarea stabilirii cotelor de vânătoare pe gustul tatălui său, un dedicat extractor de piese din fonduri cinegetice - adică un fel de Adrian Năstase al U.D.M.R.-ului (mă rog, este oarecum o ironie a sorții să numești consilier la protecția mediului odrasla unui vânător sadea... însă România este totuși țara tuturor posibilităților).

În schimb în cazul consilierului second-job există totuși oarece probleme: în cele aproape două luni de mutat acte câte 4 ore pe zi n-a reușit să obțină nici măcar un ordin de ministru cu dedicație pentru organizația pe care o conduce (bine, președintele de fapt o persoană din Iași, dar una este ce scrie teoretic în acte și alta este realitatea concretă) și nici virarea în contul membrilor organizației a unor sume din bugetul ministerului - fie direct, fie indirect (de ex. de la contractele deja aflate în derulare la momentul numirii acestor consiglieri).
Că doar nici ăștia de la ONG-uri nu sunt în halul ăla de bătuți în cap încât să implice în partea financiară a traficului de influență organizația neguvernamentală pe care o utilizează ca trambulină spre banii guvernamentali.

Așa că nu aș fi deloc surprins ca odată cu transferul secretarului de stat PDL de la transport, asistăm și la transferul de la Mircea-Ioan Cotoșman la Marin Anton a consilierului personal, mai ales dacă soția acestuia este pe la W.W.F. preocupată de valea Dunării... exact pentru a îngreuna derularea unor programe de dezvoltare a transportului.

Mă rog, dacă tot avem pe la minister un consilier personal ajuns acolo în numele TATĂLUI, măcar vom avea altul în numele SOȚIEI... așa că ne așteptăm ca la un moment dat să fie numit vreun consilier chiar și în numele SFÂNTULUI DUH.

șopârlele mioritice nu periclitează simpozioanele

Iote ce probleme au olandezii... în afara faptului că au pierdut primul loc de la Campionatul Mondial de fotbal!

Au în țară o singură populație de șopârle de ziduri (Podarcis muralis) - pe undeva pe lângă Maastricht.
Marea îngrijorare a lor este că prin zona unde sunt șopârlele trece o cale ferată - actual nefolosită, dar pe care urmează să circule de anul viitor trenuri cu viteză medie, apoi peste câțiva ani trenuri de viteză mare (peste 100 km / h) - și nenorocitele de șopârle probabil că folosesc șinele încălzite ca loc de a face câte o baie de soare.

Așa că olandezii au proiectat de-a lungul șinelor niște grămezi din piatră, necimentate (ca să fie suficiente găuri de adăpostire pe ele) ca șopârlele să le folosească pe alea, nu șinele, ca locuri de relaxare și acumulare de căldură.



Vă dați seama că dacă ceream noi bani de la minister pentru mormane de pietre puse de-a lungul defileului căii ferate de la Tulcea, unde sunt vreo trei specii de șopârle (pe acolo pot fi găsiți și gușteri striviți de roțile câte unei garnituri SNCFR care se târâie enervant de încet vara pe șinele curbate de căldură; mă rog, iarna se târâie enervant de încet din cauză că șinele sunt curbate de frig... doar că iarna nu prea-s șopârle pe șine), păi ar spune că ne batem joc de fondurile bugetare destinate protecției naturii...



Că doar banii pentru ocrotirea mediului sunt pentru organizarea de simpozioane, sucuri de la dezbateri televizate, fiert ciorbă de pește pe faleza de la Tulcea sau la Uzlina cu ocazia celebrării Zilei Dunării... și similare.

Avem apă caldă! Cum procedăm?

Centrala nucleară produce electricitate. (n.b. potăile comunitare sunt convinse că doar deșeuri nucleare...)
Dar în timpul producerii electricității se cam încing reactoarele, așa că trebuie niscaiva răcite, dacă nu vrem neapărat să avem și noi o experiență ca experții din Ucraina prin 1986.
Răcirea se face cu apă provenită din Dunăre și care ajunge tot în fluviu, numai că mai caldă cu vreo 8 grade - doar cu atât din cauză că volumul apei de răcire este uriaș (atunci când vor funcționa toate cele patru unități de la Cernavodă, debitul apei de răcire va fi cam cât debitul mediu al râului Siret).
Așa că, diferența de temperatură sesizabilă în prezent (când funcționează numai două unități) se întinde pe Dunăre pe vreo 4 km (până la locul indicat de săgeata verde) în aval de gura de vărsare (indicată de săgeata portocalie).


Când vor intra în exploatare și celelalte două unități nuclear-electrice, probabil se va dubla lungimea penei de apă cu temperaturi modificate într-o măsură sesizabilă (adică în aval, capătul respectivei "pene" va putea ajunge probabil până prin locul indicat de săgeata albastră).
Asta în condițiile în care debitul Dunării pe acest sector va avea cam aceleași valori ca și în prezent.
În linii mari, ar putea fi modificate caracteristicile unor factori de mediu și a câtorva elemente de biodiversitate și din ariile protejate "Canaralele Dunării", eventual și dintr-o parte a zonei "Allah Bair - Capidava" (mai puțin probabil că și în alte situri - cum este de exemplu cel numit "Canaralele de la Hârșova").

Da' Uniunea Europeană vine, mai degrabă fără să vrea, în ajutorul naturii din aval de Cernavodă.
Culmea este că prin niște lucrări hidrotehnice ale căror scop este unul economic sadea: creșterea transportului de mărfuri pe canalul Dunărea - Marea Neagră.
Este vorba de investițiile pentru redirecționarea spre acest braț al Dunării a apelor de pe brațul Borcea.
Proiectul în care se fac astea are și o abreviere a titlului oficial: ISPA 2 (hehe, titlul complet nu-l știu... doar abrevierea).
Oricum, e ceva legat de așa-numitul Coridor VII pe care vesticii vor să-și care în Orient produsele (că noi ce mama drac să cărăm, dacă nu producem mai nimic?).
Una peste alta, UE și-a propus să dea bani pentru construirea unui prag de fund pe brațul Bala (ăsta este undeva între ostrovul Călărași-Răul și Insula Mare a Ialomiței) care va devia apele spre brațul Dunărea. În afară de asta, vrea să lege cu niște diguri capetele (practic) ale fiecărui ostrov de pe Dunăre cu malul fluviului (desigur de malul care este mai apropiat de acele ostroave), ca să nu mai intre apa între ostroave și maluri (fie cel drept, fie cel stâng - depinde de situație), ci practic tot debitul să rămână pe traseul cu șenalul.
Mă rog, asta-i destul de logic, doar că nu prea pricep de ce vor să facă acest lucru și în AVAL de Cernavodă?
Că dacă navele vin din amonte și intră pe canalul Dunăre - Marea Neagră, atunci ce rost are să facă modificări și mai jos (deci în aval) de intrarea în canal? Că din aval ce naiba de vapoare să vină dacă drumul cel mai scurt de la Marea Neagră la Dunăre este EXACT canalul Dunăre - Marea Neagră (nu "ocolișul" prin Deltă până la Galați și apoi la Cernavodă)?

În fine... un efect al creșterii debitului ar fi scurtarea lungimii penei de apă cu temperaturi modificate care provine de la centrala nucleară, deci va fi mai puțin afectată de apele încălzite în primul rând situl "Canaralele Dunării" (în cazul celorlalte zone protejate probabil nu va fi efect mai mare decât ar fi în prezent).

Însă pragul de fund de pe brațul Bala se pare că ar genera o problemă: pe acel braț migrează sturionii care nu se știe cât de fericiți și dispuși vor fi să se ridice de pe fundul apei (că pe acolo își petrec ei timpul) ca să treacă deasupra acelui prag.
Așa că acum Comisia Europeană trebuie să ia o decizie privind metoda prin care să fie și cu structura băgată-ntr-un fund (cel al brațului Bala), și cu sufletul într-un Rai (cel al protecției sturionilor).

virginele mioritice nu se lasă penetrate de capital

In țara asta se pare că totul este virgin/virgină.
Începând, desigur, cu politica.
Doar nu degeaba se vehicula sloganul "Mai dați-i o șansă! Mai dați-i o șansă!".
Că dacă era curvă, nu era cazul să i se mai dea vreo șansă, nu?
Eh, cam așa și cu diferite arii protejate...
Recent se vorbea despre plajele virgine de la Sulina, puse în pericol de niște bude care erau pe cale de a fi declarate de interes național. Vezi detalii aici
În urmă cu doar câțiva ani aveam inclusiv și păduri virgine.
Cel puțin așa susținea unu' de la Green Peace în timp ce se dădea intens cu capul de orice pentru a face cât mai mult zgomot împotriva modernizării șoselei DN66 care făcea legătura între Hunedoara și Băile Herculane.
Între timp agitatul de la GreenPeace transformat în activist Agent Green și-a mai așchiat limba de lemn așa că în loc de păduri virgine folosește expresia mai telectuală de "Peisaj Forestier Intact".
Oricum, intenția este doar de a pune piedici investiției în modernizarea infrastructurii, indiferent ce termeni cât mai spectaculoși folosesc respectivii.
Desigur reclamă anti-dezvoltare își fac pe toate căile, un exemplu recent în acest sens este povestioara scrisă ca pentru handicapați cu retard mintal sever (sau măcar maneliști), publicată în revista... sau ce naiba o fi aia... Formula As. Vezi detalii aici
Bine, din articol aflăm că pădurile din Retezat sunt mai virgine decât Delta Dunării (de parcă oricare dintre ele o fi așa...), și eventual jungla din Amazon, Congo sau Indonezia i-ar mai putea ajunge la nas...

P.S. Faza mult mai penibilă decât "aerele" astea de mesianici care cică se sacrifică pe altarul protecție naturii este faptul că tot alde ăstia susțin ideea că în arii protejate panaceul ar fi reprezentat de turism.
OK, dar cum practici un turism civilizat în lipsă de infrastructură care să permită acest lucru?
Sau în lipsă de servicii și facilități mai de Doamne-ajută?
Păi, dacă vizitatorul își rupe mașina în încercarea de a ajunge la vreo cabană unde să parcheze automobilul (parcare?!? hăhăhăăăă!) și să urce pe potecă până în vârful muntelui, păi foarte mare înghesuială nu va fi.
Iar dacă o zonă este vizitată doar de grupuri răzlețe de persoane care-și cară-n spate conservele și cortul, atunci practic localnicii n-au nici-un interes să se gândească la vreo afacere în domeniul turismului.