luni, 31 ianuarie 2011

Laguna made in Transilvania

Hai să zicem că suntem și noi interesați de litoralul românesc, nu doar Comisia Europeană.
Așa că ne gândim că poate o fi ceva de văzut pe aici și în afară de telegondola lui Mazăre (apropo, s-o fi întrebând cineva cum o mai duc palmierii lui Agathon?).
Mai ales că Udrea susține că frunza mioritică a turismului nu face nici cât o ceapă degerată fără Deltă.
Păi, ce naiba există în zona asta?
O grămadă de stuf între brațe și un complex lagunar la sud de asta.
OK...
Cu stufu' e clară treaba (doar turiștii americani îl confundă cu niște porumb suficient de pipernicit încât să reflecte bunăstarea est-europeană).
Așa că să vedem cum stăm cu lagunele?
Aoleu! Cică e de interes conservativ prioritar pentru Uniunea Europeană! I-au dat și un cod nenorociții de vest-europeni (1150), numind acest mediu de viață "Coastal lagoons".
Eh, acum asta e! Dacă fix asta le lipsea, hai... treacă de la noi!
Avem însă o mică problemă: cică suntem stat membru UE, iar ăia vor să băgăm habitatele de acest gen în plasa (mă rog, ei îi spun rețea) numită Natura 2000.
Păi, trebuie cumva să depistăm cum arată și pe unde o fi lagunele alea, nu?
Așa că apelăm la o premoniție care s-a materializat prin publicația cu această copertă:

De ce premoniție?
Păi, deja pe copertă vorbește de amendamentele pe care România și Bulgaria le-au propus în 2006, deși cartea a fost publicată cu un an mai devreme (adică în 2005):


Eh, la noi deja devine tradiție să publici anul ăsta și rezultatele pe care le vei obține anul viitor. Aveți un alt exemplu pe pagina indicată de acest link
Mă rog, căutăm prin carte să vedem unde scrie cam cum numim noi habitatul căruia englezii îi spun "Coastal lagoons" și găsim pagina asta:


Așa aflăm că în România lagunele costiere sunt reprezentate de așa-numitele Comunități vest-pontice cu Ruppia maritima (Ruppia asta e o plantă, nu moneda națională a țării de unde provin concetățenii noștri cărora le acordă în ultimii ani o atenție deosebită Franța și Germania).

Mai căutăm prin cartea aia până ne convingem că în sistemul românesc de clasificare a habitatelor (că așa scrie pe capul de tabel) ăsta cu Ruppia este singurul tip de habitat care corespunde lagunelor costiere.
Păi, dacă asta avem, cu asta ne mulțumim și ne ducem la volumul cu detalii (pe care îl corecta publicația cu premoniția). Orientându-ne după codul indicat în tabel, găsim pagina despre lagunele costiere:

Și acolo aflăm că singurul tip de habitat care corespunde lagunelor costiere nu este în complexul lagunar, ci la sud de acesta, de la Midia până pe la Mangalia.
Dacă asta nu ar fi suficientă surpriză, suntem asigurați că habitatele tipice pentru lagune costiere sunt bine-mersi prin Transilvania... la Someșeni, Turda și Ocna Sibiului:


Deci nu degeaba se spune că ardeleanu'-i gospodar! A convins Uniunea Europeană că habitatele tipice litoralul românesc sunt de fapt în Ardeal.
Până să mă uit prin cartea cu premoniții aș fi jurat că lagunele costiere sunt în zona complexului lagunar Razim-Sinoe.
Muream prost și yo, dar și vest-europenii dacă nu publica WWF cartea aia în cadrul proiectului abreviat LIFE 05NAT/RO/000176 (intitulat "Habitate Prioritare Alpine, Subalpine și Forestiere în România").
Bine că nu era un proiect despre habitate prioritare marine, costiere sau din deltă... că ne trezeam cu vreo carte din care să reiasă că dunele de la Caraorman sunt între Sibiu și Timișoara.
Normal, pe banii Uniunii Europene, că LIFE este abrevierea de la un program finanțat de Comisia Europeană.




P.S. Nu trebuie să vă agitați, că scrie pe acolo mărunt că numai în cazul comunităților cu Ruppia de pe litoralul Mării Negre e vorba de încadrarea lor în tipul de habitat "Coastal lagoons". Totuși asta nu prea schimbă radical situația că în zona lagunară nu există lagune - dacă ar fi să ne luăm după respectivele publicații...

joi, 13 ianuarie 2011

urmează văruiala... pe partea de vest...

Și a demarat în trombă acțiunea de tencuire...



Iar după trei zile de la precedenta fotografie, situația arăta așa:

Vă rog să remarcați performanța deosebită care a constat în îndepărtarea de pe colțul din dreapta (jos) a mesei atât a unei cârpe, cât și a unui cablu electric astfel încât să nu fie deranjat vreun alt obiect din cameră...

Așa că după Dobrogea de est am trecut în revistă situația păsărilor din Dobrogea de vest (că în partea centrală a platoului ce naiba să vezi?).
Deci:
- lacul Hazarlâc: bocnă!
- Dunărea: umflată și fără sloiuri:


OK, pe maluri bălțile erau înghețate de-a lungul fluviului... inclusiv întinsurile formate din cauza nivelului crescut al Dunării:


Apoi:
- lacul Baciu: hai să fim serioși!
- lacul Vederoasa: norocul e că pe margine nu a înghețat, așa că lebede, lișițe, rațe etc. profită de ochiurile de apă... împreună cu păsările din localitatea Vlahii.
- lacul Dunăreni: bocnă.... mă rog, ceva pescăruși răzleți pe ici-colo
- lacul Oltina: vezi în imaginea de mai jos ce tare se înghesuiau păsările pe lac

- lacul Bugeac: păi, cam aceeași situație ca pe lacul Oltina:

Lângă șosea totuși erau niște bazine, la fel de înghețate ca lacul, dar măcar acolo se plictisea o duzină de lebede... la distanță suficient de mare pentru a nu fi deranjate de zgomotul scos de mașină în clipa în care i s-a blocat alternatorul.
Așa că n-am mai ajuns la Călărași și sudul Bărăganului, ci - după ce a fumegat puțin motorul - ne-am întors și cu alternatorul într-o rână am ajuns la Hanul Morilor (sau cum se numește intersecția de lângă Hârșova) de unde ne-a preluat o mașină solicitată prin telefon de la Tulcea:




Acasă, surpriză! Au mutat masa!

marți, 11 ianuarie 2011

tencuiala... sincron

În urmă cu nici o săptămână stăteam bine-mersi în biroul care arăta așa...

doar că era o mică problemă: deja începea să fie prea evident mucegaiul de pe perete în locurile unde se cam infiltra apa.
Așa că într-o dimineață ... brusc am golit încăperea.

OK, dar ce naiba să facă omu' în spațiul respectiv?
Normal... nimic!
Deci a rămas varianta cu terenu'...
Oricum tot erau zilele cu fraieritul voluntarilor ca să trimită observații despre păsări, ca apoi cei din conducerea diferitelor asociații ornitologice să se plimbe moca pe la simpozioane și alte întâlniri prin vestul Europei.
(că doar n-o să se ducă prin străinătate ăia care mai și ies să vadă situația reală...)

Așa că am luat la rând zonele din estul Dobrogei, ca să am o idee despre ce mai este la fața locului, că naiba se poate baza pe minciunile trase de diverși "iubitori ai naturii" pe o grămadă de yahoogroups-uri.
Prima oprire a fost în apropierea grindului Lupilor:

Ceață... cât cuprinde!
Așa că baza-i pe ureche...
În vreo jumate de oră au trecut câteva duzini de gârlițe și niscaiva sute de lebede care se hrănesc pe câmpurile agricole dintre sat și limita platoului continental.

Apoi urmează zona Istria - cică-i paradis al păsărilor:
Păsări: ciuciu!
În orice caz lacul Histria: bocnă!

La fel și lacul Nuntași:

Așa că dacă e vorba de păsări, alea-s undeva sus și doar în trecere:

Lacul Sinoe - înghețat practic total, dar măcar era și ceață... așa că doar câteva duzini de rațe și pescăruși stăteau degeaba pe la coada lacului:
Mai bine stăteam și mă uitam la lișițele și lebedele din bazinele de decantare a nu-știu-ce produse secundare care sunt cică deversate de către cei de la Petromidia...

Pe malul mării aproape că nici pescăruși nu erau... așa că ne-am informat asupra evoluției prețului terenurilor de pe grindul Chituc, unde tot vrea Consiliul Județean Constanța să se bage peste Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, sub înaltul patronaj al mafiei PDListo-PSDiste...
Lacul Gargalâc: bocnă! Păsări: ciuciu (= pescăruși)...
Lacul Siutghiol: păi, tot bocnă! Păsări: păi, tot ciuciu (= pescăruși)...
Lacul Agigea... la fel, înghețat, dar în afară de niște pescăruși, măcar erau ceva duzini de stârci cenușii, câte un cormoran mai mic, niscaiva rațe mai mari... etc. :

De apă neînghețată doar în portul Agigea am dat.
La fel și câteva sute bune de păsări... majoritatea lișițe, însă era și un număr destul de important de corcodei:

Măcar lacul Techirghiol nu era înghețat, iar pe acolo era printre altele și o aglomerare de călifari (nu-mi aduc aminte dacă în anii '60 ceva notabilități naturaliste scriau că acestea fac parte din categoria "păsărilor alb-negru" sau a "păsărilor colorate" catalogate Monumente ale Naturii):

Partea bună a epocii de promovare zgomotoasă a frunzei udriste pe la televizoare este că stațiunile turistice - exceptând Mamaia și eventual ceva locuri prahovene preferate de maneliști - sunt cam părăginite în mare parte... măcar în halul în care este una din fostele plaje amenajate în apropierea unui (tot fost) camping de la Techirghiol:

În ceea ce privește restul lacurilor de pe partea estică a Dobrogei, situația era cam similară majorității celorlalte corpuri acvatice: adică gheață cât cuprinde!
Lacul Plopu-Beibugeac:

Lacul Sărăturile-Murighiol:
(măcar pe ăsta din urmă erau câteva gârlițe și lebede printr-un ochi de apă din apropierea malului, în partea central-sudică a lacului)

P.S. Așa că pot fi lejer puse centrale eoliene și prin estul Dobrogei, că la câte păsări sunt pe aici sunt șanse mai mari ca paleta ălora să lovească vreun avion de la US Air Force... eventual noaptea și dacă pilotul e daltonist (că la cât de idioți sunt americani, ăștia angajează handicapați din cauza exagerării numite politically correctness)