Mai sunt unii pe care-i lovește damblaua de a veni în deltă
(o fi de la prea multe romane tematice sau eventual de la poveștile cu
frunzulița plagiată a Nuțicii pentru câteva sute de mii de euroi de pe site-ul unei firme de transport irlandeze...)
Așa că dacă-și propun să stea la cort, păi poate au șansa de a afla înainte de a intra în deltă că e cică permisă camparea doar în locuri amenajate în acest scop: adică practic
niciunde, deoarece niciun loc "mai" natural din delta propriu-zisă nu este amenajat pentru campare...
Deci, dacă tot stă omu'-n intravilan, atunci rămâne varianta cu pensiunile - care cam sunt toate prin localități, majoritatea în zonele Crișan, Mila 23 și Sfântu Gheorghe, în rest sunt mai degrabă
chestii cu circuit-închis, ca vilele Sulfinei Barbu, a lui Silvian Ionescu sau ca asta plasată în capătul din amonte a comunei Maliuc:
că altfel, cazarea prin locurile care chiar merită de vizitat s-ar putea rezuma la umplerea cu păduchi prin pseudo-bordeie de genul ăsta:
sau în câte o versiune mai modernă a unui fel de coteț acoperit cu stuf și cu folie de plastic pe post de geam:
Ca urmare, ăia care nu pleacă în vacanță pentru a face economii au la dispoziție ofertele unor firme care au transformat cherhanalele în hoteluri, cum s-a întâmplat în cazul celei de la Mila 35 (pe brațul Tulcea):
Că doar de ce să folosească o cherhana pe rol de cherhana, dacă oricum nu prea mai e cerere pentru pește dulcicol?
Unii concesionari ai activităților de pescuit au completat serviciul de cazare cu oferte pentru pescuit sportiv, cum s-a întâmplat în cazul fostei cherhanale de la intersecția de canale dintre lacurile Matița și Babina. În speță, afaceristul Robert Răduță a investit în amenajarea cu niște scânduri puse pe piloni în ceva mai mult de o duzină de locuri situate de-a lungul canalului Lopatna Nouă (care leagă lacul Matița de zona din care se poate ajunge în lacul Roșca și vestul lacului Merhei). Aceste... să le zicem "infrastructuri turistice"... arată cam așa:
Practic au pus aceste scânduri doar în apropierea pâlcurilor de salcie, că în alte locuri de unde să iei umbră? Iar procedura e cam asta: se reped cu câte un grupuleț de pasionați undițari, îi debarcă la aceste "stand"-uri ca să
dea cu lanseta prin apă pentru câteva ore, apoi îi recuperează pe săracii plictisiți crunt din cauză că mare lucru nu ai ce să vezi (practic te poți holba la un zid de stuf întrerupt de pâlcurile de salcie sub care transpiră ăia de speră să prindă somnii uriași dispăruți cu decenii în urmă din deltă. Ăia care au noroc prind câte o vreme cu un pic de vânt, că în caz contrar îi mănâncă
țânțăroaicele, indiferent cu câte chimicale repelente încearcă să-și provoace cancer de piele).
În linii mari cam așa stă treaba cu turismul, deși n-am amintit de micii
rechini care îți oferă câte o plimbare cu barca, șalupa sau dacă vrei chiar să nu ai contact cu realitatea - atunci în pontoane-dormitor.
