Ce-i provoacă insomnie domnului Dr. ing. Cristian D. Stoiculescu?
Păi, din câte se pare... asta:
" STIMATE DOMNULE MINISTRU
Potrivit anunţului de pe site-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor privind proiectul de H.G. privind aprobarea Planului de management al Parcului Natural Bucegi, în calitate de responsabil al studiilor de fundamentare al oficializării reţelei de parcuri naţionale din fondul forestier, vă transmit cu onoare observaţiile de mai jos.
Deşi ocupă abia 0,15 % din teritoriul naţional, Munţii Bucegi concentrează: - 74 % din amplitudinea altitudinală a ţării; - 24 % din formaţiile forestiere; - o treime din numărul de specii vegetale superioare; - cel mai mare număr de endemite, respectiv 90 din cei cca. 150 taxoni endemici din Carpaţii româneşti; - numărul maxim al endemitelor carpatice, adică 21 din totalul de 23 specii; -integralitatea formaţiilor forestiere de răşinoase în succesiunea lor naturală etc.
In consecinţă, Munţii Bucegi au fost omologaţi de WWF la nivel internaţional printre rarele „areale prioritare cu o valoare foarte înaltă a biodiversităţii”, de maximă relevanţă şi importanţă la nivel european. Acest fapt se datorează perpetuării patrimoniului său natural, protejat punctual prin acte normative emise în plin Război Mondial, când ţara era sfâşiată şi cu sute de mii de refugiaţi fără lucru şi fără adăpost iar, sub îndelungată ocupaţie străină sau sub dictatură, prin alte acte normative responsabile.
In plină pace şi democraţie, oficializaţi ca parc naţional prin Ord. fostului Minister al Apelor, Pădurilor şi Mediului Inconjurător nr. 7 / 27. I. 1990, Munţii Bucegi, în sfidarea comunităţii ştiinţifice, au fost subclasaţi arbitrar şi abuziv, prin corupţie politică, în parc natural (Legea nr. 5/2000). Această declasare, contrară vocaţiei ecologice a Bucegilor şi interesului naţional, serveşte însă de minune intereselor mafiote egoiste ale unui grup amoral de profitori. Că este aşa şi nu altfel, o dovedeşte involuţia stării Bucegilor în perioada ulterioară oficializării protejării lor, oglindită în Planul de management în discuţie. Printr-un efort şi o dăruire exemplară, colectivul Administraţiei Parcului a elaborat o documentaţie impresionantă, în conformitate cu o legislaţie incorectă şi cu impunerea unor măsuri nepotrivite şi ilegale, incompatibile cu valoarea naturalistică a acestui areal. Analizaţi numai ilegalităţile crase, de notorietate publică, din cele 2.063 ha incluse in zona de „dezvoltare” durabilă, în realitate de distrugere durabilă, din care 1.352 ha concentrate în U.P.V Obârşia Ialomiţei, din jud. Dâmboviţa şi decideţi dacă merită să vă asumaţi rolul de umbrelă politică.
Stimate Domnule Ministru, faţă de cele expuse, urmaţi exemplul precursorului Dvs., Dl. Prof. dr. doc. Simion Hâncu, în demnitatea care o deţineţi. Obţineţi în Consiliul de Miniştri redarea justificată a statutului de Parc Naţional Munţilor Bucegi. Apoi, dispuneţi refacerea planului de management în concordanţă cu interesul naţional atemporal, adică în acord cu interesul generaţiilor viitoare, cu vocaţia ecologică şi cu legile naturii şi nu cu interesele unui grup mafiot de care nu vă leagă nimic. Altfel, riscaţi ca istoriografia să vă consemneze negativ numele şi actele in analele demnitarilor naţionali şi europeni de mediu, iar perla coroanei alpine româneşti să ajungă în curând mahalaua şi maidanul de altitudine ale ţării lipsind viitorimea de zestrea naturală fabuloasă moştenită de la precursori, concomitent cu ruinarea ireversibilă a capitalului natural, singurul care mai poate atrage valuta nepoluantă.
Vă rog să primiţi, Domnule ministru, expresia distinselor mele sentimente.
DOMNULUI LASZLO BORBELY, MINISTRUL MEDIULUI ŞI PĂDURILOR"
(cică... "înregistrată la MMP cu nr. 8774/LB/18.11.2010 privind Planul de management al Parcului Natural Bucegi")
duminică, 21 noiembrie 2010
luni, 15 noiembrie 2010
n-aș crede
"Asta cu văicăreala sună a Delta. Treaba cu handicapaţii îi e specifică lui Cher. Probabil că au compus treaba asta împreună ca să dea link la alţii şi să creeze o diversiune menită să abată atenţia de la subiect.
E greu să mai ţină nasul pe sus acum când idolul lor de televiziune a făcut o chestie cam nasoală pe care ei se chinuie de ani să le-o reproşeze tuturor moderatorilor de forumuri care i-au cam şutuit de pe unde au fost.
)" (vezi postarea aici )Mare plictis tre' să fie în prima cocină felixiană dacă au început să-și dea afară inclusiv clonele și apoi se înjură de pe ele pe bloguri...
P.S. Ceaprăzare', yo-s bine-mersi pe un forum absolut neimportant și n-am nevoie să dau anonime.
joi, 7 octombrie 2010
morminte avizate de UE
În țara asta sunt o grămadă de agitați din multe (pe cât posibil toate) motivele.
Unul dintre motivele principale pentru care o bună parte dintre ei se tăvălesc în chinuri este grija de a crea cumva aparența de eroi ai protecției mediului de pe plaiurile mioritice.
Pentru asta au la dispoziție o varietate mare de metode, începând de la văicăreala pe la diferite simpozioane din străinătate (păi, doar nu la cele autohtone!), trecând prin șirul continuu de tot felul de petiții către UE, până la propuneri aparte pe care să le facă de exemplu Comisiei Europene.
În legătură cu acest aspect din urmă am dat de o documentație oarecum macabră: includerea unui cimitir în rețeaua europeană de arii naturale protejate (rețea a cărei abreviere este: Natura 2000).
Pe scurt despre ce este vorba: o asociație din Transilvania propune să fie declarată rezervație cimitirul de la Peciu Nou, din județul Timiș ( link spre document ).
La pagina 7 a respectivului document se precizează și motivul pentru care acolo trebuie neapărat declarată o arie protejată (vezi secțiunea 4.2, intitulată Calitate și importanță):
- "... this is considered to be one of the best areas of Pannonic loess steppic grasslands" (adică ăsta este unul dintre cele mai bune locuri pentru niște pajiști ale stepei panonice, pe substrat de loess) și
- "This is one of the a few areas of Pilemia tigrina" (este una din puținele locuri unde există gândacul cu denumirea științifică Pilemia tigrina).
Dacă situația nu ar fi deja suficient de ironică, la partea referitoare la vulnerabilitatea ariei (vezi secțiunea 4.3 de pe aceeași pagină) se menționează un singur factor de risc la adresa ierburilor și gândacilor din cimitir:
- "Sirhelyek kialakitasa." (amenajarea de morminte).
Unul dintre motivele principale pentru care o bună parte dintre ei se tăvălesc în chinuri este grija de a crea cumva aparența de eroi ai protecției mediului de pe plaiurile mioritice.
Pentru asta au la dispoziție o varietate mare de metode, începând de la văicăreala pe la diferite simpozioane din străinătate (păi, doar nu la cele autohtone!), trecând prin șirul continuu de tot felul de petiții către UE, până la propuneri aparte pe care să le facă de exemplu Comisiei Europene.
În legătură cu acest aspect din urmă am dat de o documentație oarecum macabră: includerea unui cimitir în rețeaua europeană de arii naturale protejate (rețea a cărei abreviere este: Natura 2000).
Pe scurt despre ce este vorba: o asociație din Transilvania propune să fie declarată rezervație cimitirul de la Peciu Nou, din județul Timiș ( link spre document ).
La pagina 7 a respectivului document se precizează și motivul pentru care acolo trebuie neapărat declarată o arie protejată (vezi secțiunea 4.2, intitulată Calitate și importanță):
- "... this is considered to be one of the best areas of Pannonic loess steppic grasslands" (adică ăsta este unul dintre cele mai bune locuri pentru niște pajiști ale stepei panonice, pe substrat de loess) și
- "This is one of the a few areas of Pilemia tigrina" (este una din puținele locuri unde există gândacul cu denumirea științifică Pilemia tigrina).
Dacă situația nu ar fi deja suficient de ironică, la partea referitoare la vulnerabilitatea ariei (vezi secțiunea 4.3 de pe aceeași pagină) se menționează un singur factor de risc la adresa ierburilor și gândacilor din cimitir:
- "Sirhelyek kialakitasa." (amenajarea de morminte).
Locul de amplasare a cimitirului din localitatea Peciu Nou (jud. Timiș), propus de a fi declarat arie naturală protejată la nivel european.Deci, dacă Ministerul Mediului și Pădurilor prin tradiționala sa neatenție va aproba o asemenea propunere, atunci vom avea o situație în care săparea mormintelor într-un cimitir va fi motiv de un nou infringement (penalizare/amendare) dată României de către Comisia Europeană.
Din punct de vedere tehnic, acel tip de pajiște (codul Natura 2000 este 6250) este de interes conservativ prioritar, în conformitate cu Directiva Consiliului Europei nr. 92/43/EEC, din 1992 (directivă adoptată de România oarecum prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 236 / 2000, aprobată prin Legea 462 / 2001, apoi modificată - printre altele și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57 / 2007 - dar sper că nu sunteți disperați de faptul că s-ar opri aici șirul de modificări a schimbărilor... că doar ce ne-am face dacă nu s-ar schimba legile în fiecare an?).
Conform reglemantărilor UE, în cazul tipurilor de habitate (medii de viață) de interes conservativ prioritar o persoană care vrea să desfășoare o activitate care duce la dispariția unei suprafețe din acel tip de habitat, înainte de a se apuca de treabă trebuie să creeze în alt loc, pe o suprafață identică, respectivul tip de habitat.
Din punct de vedere procedural, este necesară și informarea Comisiei Europene despre acțiunea care va duce la distrugerea a X metri patrați din pajiștea respectivă în vederea obținerii avizului de a desfășura activitatea planificată.
În consecință, pentru a săpa un mormânt în cimitir, locuitorii din Peciu Nou trebuie să urmeze pașii indicați mai jos:
1. își stabilesc din timp data propriei morți (acest element al planificării este deosebit de important, că doar pajiștea aia nu poate fi creată peste noapte!);
2. pe un teren unde nu există acel tip de habitat (ca în cimitir...) iau măsurile necesare ca pe o suprafață cât a viitorului lor mormânt să se dezvolte pajiștea cu caracteristicile stabilite de Manualul de interpretare a habitatelor Natura 2000 elaborat de Centrul Topic de Biodiversitate (organism de specialitate a Agenției Europene de Mediu);
3. cu cel puțin 1 an înainte de data propriului deces persoana în cauză trimite o solicitare către Agenția de Protecție a Mediului - Timiș, care va transmite o adresă la Agenția Regională de Protecția Mediului (Timișoara), de unde memoriul este înaintat la Agenția Națională de Protecția Mediului, care va solicita Ministerului Mediului și Pădurilor să facă demersurile necesare către Comisia Europeană pentru a obține avizul pentru săparea unui mormânt în cimitirul din Peciu Nou.
Comisia Europeană informează Agenția Europeană de Mediu despre mormântul care va lua locul unei bucăți de pajiști din cimitirul localității Peciu Nou. Ca urmare, Agenția solicită Centrului Topic de Biodiversitate (ăsta are sediul în Paris) delegarea unor experți care să analizeze cu maxim profesionalism cazul. Centrul Topic trimite în România o echipă formată din experți în floră, vegetație și habitate, care vor face o analiză comparativă a pajiștii existente pe locul viitorului mormânt și a pajiștii create în alt loc de viitorul decedat.
După dezbateri științifice, eventual și un seminariu biogeografic la care sunt invitați specialiști din țările care au pe teritoriul lor bioregiune europeană Panonică (adică din România și din Ungaria), se stabilește dacă cele două bucăți de pajiști sunt identice, iar despre rezultatul analizelor și consultărilor Centrul Topic de Biodiversitate informează Agenția Europeană de Mediu, care transmite punctul de vedere spre Comisia Europeană, care la rândul ei trimite avizul Ministerului de Afaceri Externe a României, de unde traducerea în română a documentului este înaintată la Ministerul Mediului și Pădurilor, de acolo la Agenția Națională de Protecția Mediului, de acolo la Agenția Regională de Protecția Mediului - Timișoara, de unde ajunge la Agenția de Protecția Mediului - Timiș (dacă mai există...), care informează viitorul decedat că poate să facă demersurile pentru amenajarea mormântului în cimitirul din Peciu Nou.
4. Solicitantul moare. Dacă nu a dat deja colțul așteptând avizul de la Comisia Europeană pentru săpatul unei gropi...
P.S. Asta în cazul în care vrea să aibă un loc de veci în cimitirul din Peciu Nou.
În caz contrar, să facă bine și să moară în satul vecin!
Din punct de vedere tehnic, acel tip de pajiște (codul Natura 2000 este 6250) este de interes conservativ prioritar, în conformitate cu Directiva Consiliului Europei nr. 92/43/EEC, din 1992 (directivă adoptată de România oarecum prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 236 / 2000, aprobată prin Legea 462 / 2001, apoi modificată - printre altele și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57 / 2007 - dar sper că nu sunteți disperați de faptul că s-ar opri aici șirul de modificări a schimbărilor... că doar ce ne-am face dacă nu s-ar schimba legile în fiecare an?).
Conform reglemantărilor UE, în cazul tipurilor de habitate (medii de viață) de interes conservativ prioritar o persoană care vrea să desfășoare o activitate care duce la dispariția unei suprafețe din acel tip de habitat, înainte de a se apuca de treabă trebuie să creeze în alt loc, pe o suprafață identică, respectivul tip de habitat.
Din punct de vedere procedural, este necesară și informarea Comisiei Europene despre acțiunea care va duce la distrugerea a X metri patrați din pajiștea respectivă în vederea obținerii avizului de a desfășura activitatea planificată.
În consecință, pentru a săpa un mormânt în cimitir, locuitorii din Peciu Nou trebuie să urmeze pașii indicați mai jos:
1. își stabilesc din timp data propriei morți (acest element al planificării este deosebit de important, că doar pajiștea aia nu poate fi creată peste noapte!);
2. pe un teren unde nu există acel tip de habitat (ca în cimitir...) iau măsurile necesare ca pe o suprafață cât a viitorului lor mormânt să se dezvolte pajiștea cu caracteristicile stabilite de Manualul de interpretare a habitatelor Natura 2000 elaborat de Centrul Topic de Biodiversitate (organism de specialitate a Agenției Europene de Mediu);
3. cu cel puțin 1 an înainte de data propriului deces persoana în cauză trimite o solicitare către Agenția de Protecție a Mediului - Timiș, care va transmite o adresă la Agenția Regională de Protecția Mediului (Timișoara), de unde memoriul este înaintat la Agenția Națională de Protecția Mediului, care va solicita Ministerului Mediului și Pădurilor să facă demersurile necesare către Comisia Europeană pentru a obține avizul pentru săparea unui mormânt în cimitirul din Peciu Nou.
Comisia Europeană informează Agenția Europeană de Mediu despre mormântul care va lua locul unei bucăți de pajiști din cimitirul localității Peciu Nou. Ca urmare, Agenția solicită Centrului Topic de Biodiversitate (ăsta are sediul în Paris) delegarea unor experți care să analizeze cu maxim profesionalism cazul. Centrul Topic trimite în România o echipă formată din experți în floră, vegetație și habitate, care vor face o analiză comparativă a pajiștii existente pe locul viitorului mormânt și a pajiștii create în alt loc de viitorul decedat.
După dezbateri științifice, eventual și un seminariu biogeografic la care sunt invitați specialiști din țările care au pe teritoriul lor bioregiune europeană Panonică (adică din România și din Ungaria), se stabilește dacă cele două bucăți de pajiști sunt identice, iar despre rezultatul analizelor și consultărilor Centrul Topic de Biodiversitate informează Agenția Europeană de Mediu, care transmite punctul de vedere spre Comisia Europeană, care la rândul ei trimite avizul Ministerului de Afaceri Externe a României, de unde traducerea în română a documentului este înaintată la Ministerul Mediului și Pădurilor, de acolo la Agenția Națională de Protecția Mediului, de acolo la Agenția Regională de Protecția Mediului - Timișoara, de unde ajunge la Agenția de Protecția Mediului - Timiș (dacă mai există...), care informează viitorul decedat că poate să facă demersurile pentru amenajarea mormântului în cimitirul din Peciu Nou.
4. Solicitantul moare. Dacă nu a dat deja colțul așteptând avizul de la Comisia Europeană pentru săpatul unei gropi...
P.S. Asta în cazul în care vrea să aibă un loc de veci în cimitirul din Peciu Nou.
În caz contrar, să facă bine și să moară în satul vecin!
vineri, 10 septembrie 2010
băgăm șopârle... și unde nu-s
Uneori mi se oprește mintea doar la gândul că în mileniul III încă se fac atât de frecvent confuzii între specii cunoscute bine de tot și între care poate fi făcut ușor diferență.
Și nu oriunde, ci inclusiv în lucrări care au pretenția de a fi științifice (sau dacă sunt de popularizare, mă refer la cele scrise de autori specializați în herpetologie sau măcar zoologi care se consideră cunoscători ai detaliilor din domeniul vertebratelor).
Unul din cazurile acestea este cel al sopârlelor de la cetatea Histria (din județul Constanța).
Acolo există două specii: șopârla de câmp (Lacerta agilis) și șopârla de iarbă (Podarcis taurica).
Cu toate acestea unii văd tot felul de alte specii de șopârle pe acolo, și desigur nimeni nu are vreo fotografie doveditoare despre exemplarele speciilor la care se referă.
Nah, așa "apar" la cetatea Histria:
1. șopârla de ziduri (Podarcis muralis): menționată de unu' Jessat (într-o notă publicată în urmă cu ceva mai mult de 10 ani într-un periodic din Germania) care probabil și-o fi zis că șopârlele de iarbă (Podarcis taurica) - printre care există și exemplare dominate de culoare maro (brună) - trebuie neapărat să fie șopârle de ziduri (Podarcis muralis);
2. șopârla de nisip (Eremias arguta): amintită de la cetatea Histria de către dr. Peter Weber (la capitolul de caracterizare generală a zonei, în cartea lui intitulată "Aves Histriae", publicată în 2000). Acum pe dr. Peter Weber l-am putea întreba doar cu ocazia unei ședințe de spiritism unde naiba o fi găsit acea populație de Eremias pe la cetatea Histria, despre care scrie că aici ar atinge "cel mai sudic punct de răspândire a ei" - cu toate că specia este relativ frecventă de-a lungul grindului Chituc, în partea dinspre litoralul marin al grindului (zona aceasta din urmă fiindu-i de altfel familiară lui Peter Weber - vezi fotografia de mai jos - da', mă rog, s-o fi dus pe acolo doar iarna sau dacă ploua...).
(dr. Peter Weber la grindul Chituc, în iarna anului 1990 - în plan îndepărtat se vede uzina de la Vadu, de prelucrat metale rare din nisip - autor foto: dr. Szabo Jozsef - sursă )
Bine, dr. Peter Weber era un bun povestitor, așa că nu este de mirare că a relatat și despre o luptă dintre un balaur (Elaphe quatuorlineata) și un șarpe rău (Coluber caspius) care ar fi avut loc tot printre ruinele cetății Histria - eveniment pe care Kotenko și Oțel îl amintesc într-un articol din 1993 într-o manieră mai diplomatică sub formă de "E. quatuorlineata... a fost văzut de T. Nalbant și P. Weber (comunicare verbală) în regiunea Histria" (mă rog, am aflat de "luptă" de la domnul dr. Oțel, lui fiindu-i povestită cel puțin de Teodor Nalbant, dacă nu și de dr. Peter Weber).
Apropo: deși relatarea despre Elaphe quatuorlineata a fost menționată de dr. Weber lui dr. Kotenko și dr. Oțel, astfel că apare în articolul acestora din 1993, totuși în cartea sa din 2000 ("Aves Histriae") dr. Weber nu menționează specia Elaphe quatuorlineata de la cetatea Histria.
Interesant, nu-i așa?
(cel puțin la fel de interesant ca și semnalarea viperei de stepă - Vipera ursinii - pe grindul Chituc... loc de unde doar domnul dr. Peter Weber îl menționează și doar în cartea Aves Histriae )
(pasaj referitor la reptile, din pagina 25, a cărții "Aves Histriae")
3. gușterul (Lacerta viridis): menționat tot de Peter Weber, tot de la cetatea Histria, tot în cartea "Aves Histriae" (2000). Poză despre acei gușteri, normal: ciuciu! Măcar dacă era o fotografie, puteam constata că este vorba de șopârle de câmp (Lacerta agilis), în cazul cărora există și exemplare (de regulă, masculi) la care verdele este culoarea dominantă a trunchiului, așa că dacă omul vrea neapărat, atunci poate confunda acele șopârle de câmp cu niște gușteri.
Eh, dar dacă nu ar fi fost de ajuns o singură sursă în care amintește aiurea gușterul de la cetatea Histria, vin și herpetologii cu povești similare.
Astfel, în 2003 un colectiv (tradițional de stufos pe stilul din Oradea) format din dr. Severus Daniel Covaciu-Marcov, Alfred-Ștefan Cicort-Lucaciu, dr. István Sas și Claudiu Pusta relatează cu seninătate într-un articol despre șopârla de iarbă (Podarcis taurica) despre faptul că aceasta se găsește la cetatea Histria împreună cu gușterul (Lacerta viridis).
Cum autorii acestei publicații sunt încă vii, i-am scris lui dr. Covaciu-Marcov și lui dr. Sas rugându-i să-mi indice locul din cetatea Histria (sau împrejurimile sale) unde au văzut gușterul sau gușterii. Dr. Covaciu-Marcov, ca de obicei, era prea ocupat să dea un răspuns în juma' de an, în schimb dr. Sas a fost amabil și mi-a trimis la scurt timp precizarea că în cetatea Histria gușteri sunt practic peste tot, de la poarta de intrare în complexul muzeal până probabil pe malul lacului - doar că în locul din urmă nu au mai văzut șopârle deoarece, fiind seară, se lăsase deja întunericul.
Măi să fiu!
Adică tot restul herpetologilor care au fost chiar și de mai multe ori pe an la cetatea Histria în timpul zilei nu au găsit decât șopârle de câmp (Lacerta agilis) (alături de șopârle de iarbă - Podarcis taurica), în schimb tinerii bihoreni au tras o fugă seara printre ruine și au văzut peste tot gușteri (Lacerta viridis) (alături de șopârle de iarbă - Podarcis taurica).
Asta da performanță!
Bine, fotografiile doveditoare despre gușteri lipsesc și în acest caz deși, dacă aveți curiozitatea să vă uitați prin articolele orădenilor, veți putea constata că de regulă ei "mitraliază" (d.p.d.v. fotografic) aproape orice mișcă.
Da' fix despre "gușterii" găsiți în singurul loc unde cică ar fi pătruns acea specie în complexul lagunar... n-au făcut poze. Probabil s-a lăsat bezna și n-aveau blitz la aparatele foto...
(Doar ca idee: apropo, de câte ori ați văzut după 2000 aparate foto fără blitz?)
Șirul de relatări despre "gușterii" de la cetatea Histria o încheie (sper) dr. László Krecsák, care publică în 2004 două articole de popularizare despre acel loc: unul în Ungaria și același lucru tradus în română (asta din urmă în revista asociației de păsărari din România). Articolele lui dr. Krecsák sunt însă bazate pe cartea lui dr. Peter Weber, așa că nu este de mirare că apare menționat și faptul că în această zonă este "o populație mică a șopârlei de nisip" (așa cum povestea dr. P. Weber).
Da' ca situația să fie și mai haioasă, în articolul scris de dr. Krecsák în limba română apare și poza (realizată de Attila Sándor) unui mascul de gușter vărgat (Lacerta trilineata) cu mențiunea "gușter", alături de imaginea (realizată tot de Attila Sándor) unei broaște râioase brune (Bufo bufo). Niciuna din aceste specii nu a fost semnalată la cetatea Histria (nici pe grindul Saele). Mă rog, la acea vreme (2004) Attila Sándor lucra la ONG-ul care edita respectiva revistă de popularizare și probabil a fost rugat de autor sau de redactorul publicației să includă (atât el, cât și Bálint Miklós - acesta din urmă fiind la acea vreme tot angajat al acelei asociații) ceva poze despre amfibieni și reptile.
(fotografia șopârlei din articolul publicat în revista "Despre păsări" - a se observa dimensiunea redusă a scuturilor dintre ochi și timpan, precum și lipsa culorii albastre pe gușa exemplarului - caractere specifice gușterului vărgat - Lacerta trilineata)
Deci, în urma acestor "informații", la cetatea Histria în loc de cele 2 specii de șopârle existente ar mai fi cel puțin încă 3 specii (+ eventual și o a patra, dacă am porni de la ipoteza că poza a fost făcută la respectivele ruine, nu prin Munții Măcin sau naiba știe ce alt loc de pe platoul continental dobrogean).
Și nu oriunde, ci inclusiv în lucrări care au pretenția de a fi științifice (sau dacă sunt de popularizare, mă refer la cele scrise de autori specializați în herpetologie sau măcar zoologi care se consideră cunoscători ai detaliilor din domeniul vertebratelor).
Unul din cazurile acestea este cel al sopârlelor de la cetatea Histria (din județul Constanța).
Acolo există două specii: șopârla de câmp (Lacerta agilis) și șopârla de iarbă (Podarcis taurica).
Cu toate acestea unii văd tot felul de alte specii de șopârle pe acolo, și desigur nimeni nu are vreo fotografie doveditoare despre exemplarele speciilor la care se referă.
Nah, așa "apar" la cetatea Histria:
1. șopârla de ziduri (Podarcis muralis): menționată de unu' Jessat (într-o notă publicată în urmă cu ceva mai mult de 10 ani într-un periodic din Germania) care probabil și-o fi zis că șopârlele de iarbă (Podarcis taurica) - printre care există și exemplare dominate de culoare maro (brună) - trebuie neapărat să fie șopârle de ziduri (Podarcis muralis);
2. șopârla de nisip (Eremias arguta): amintită de la cetatea Histria de către dr. Peter Weber (la capitolul de caracterizare generală a zonei, în cartea lui intitulată "Aves Histriae", publicată în 2000). Acum pe dr. Peter Weber l-am putea întreba doar cu ocazia unei ședințe de spiritism unde naiba o fi găsit acea populație de Eremias pe la cetatea Histria, despre care scrie că aici ar atinge "cel mai sudic punct de răspândire a ei" - cu toate că specia este relativ frecventă de-a lungul grindului Chituc, în partea dinspre litoralul marin al grindului (zona aceasta din urmă fiindu-i de altfel familiară lui Peter Weber - vezi fotografia de mai jos - da', mă rog, s-o fi dus pe acolo doar iarna sau dacă ploua...).
(dr. Peter Weber la grindul Chituc, în iarna anului 1990 - în plan îndepărtat se vede uzina de la Vadu, de prelucrat metale rare din nisip - autor foto: dr. Szabo Jozsef - sursă )Bine, dr. Peter Weber era un bun povestitor, așa că nu este de mirare că a relatat și despre o luptă dintre un balaur (Elaphe quatuorlineata) și un șarpe rău (Coluber caspius) care ar fi avut loc tot printre ruinele cetății Histria - eveniment pe care Kotenko și Oțel îl amintesc într-un articol din 1993 într-o manieră mai diplomatică sub formă de "E. quatuorlineata... a fost văzut de T. Nalbant și P. Weber (comunicare verbală) în regiunea Histria" (mă rog, am aflat de "luptă" de la domnul dr. Oțel, lui fiindu-i povestită cel puțin de Teodor Nalbant, dacă nu și de dr. Peter Weber).
Apropo: deși relatarea despre Elaphe quatuorlineata a fost menționată de dr. Weber lui dr. Kotenko și dr. Oțel, astfel că apare în articolul acestora din 1993, totuși în cartea sa din 2000 ("Aves Histriae") dr. Weber nu menționează specia Elaphe quatuorlineata de la cetatea Histria.
Interesant, nu-i așa?
(cel puțin la fel de interesant ca și semnalarea viperei de stepă - Vipera ursinii - pe grindul Chituc... loc de unde doar domnul dr. Peter Weber îl menționează și doar în cartea Aves Histriae )
(pasaj referitor la reptile, din pagina 25, a cărții "Aves Histriae")3. gușterul (Lacerta viridis): menționat tot de Peter Weber, tot de la cetatea Histria, tot în cartea "Aves Histriae" (2000). Poză despre acei gușteri, normal: ciuciu! Măcar dacă era o fotografie, puteam constata că este vorba de șopârle de câmp (Lacerta agilis), în cazul cărora există și exemplare (de regulă, masculi) la care verdele este culoarea dominantă a trunchiului, așa că dacă omul vrea neapărat, atunci poate confunda acele șopârle de câmp cu niște gușteri.
Eh, dar dacă nu ar fi fost de ajuns o singură sursă în care amintește aiurea gușterul de la cetatea Histria, vin și herpetologii cu povești similare.
Astfel, în 2003 un colectiv (tradițional de stufos pe stilul din Oradea) format din dr. Severus Daniel Covaciu-Marcov, Alfred-Ștefan Cicort-Lucaciu, dr. István Sas și Claudiu Pusta relatează cu seninătate într-un articol despre șopârla de iarbă (Podarcis taurica) despre faptul că aceasta se găsește la cetatea Histria împreună cu gușterul (Lacerta viridis).
Cum autorii acestei publicații sunt încă vii, i-am scris lui dr. Covaciu-Marcov și lui dr. Sas rugându-i să-mi indice locul din cetatea Histria (sau împrejurimile sale) unde au văzut gușterul sau gușterii. Dr. Covaciu-Marcov, ca de obicei, era prea ocupat să dea un răspuns în juma' de an, în schimb dr. Sas a fost amabil și mi-a trimis la scurt timp precizarea că în cetatea Histria gușteri sunt practic peste tot, de la poarta de intrare în complexul muzeal până probabil pe malul lacului - doar că în locul din urmă nu au mai văzut șopârle deoarece, fiind seară, se lăsase deja întunericul.
Măi să fiu!
Adică tot restul herpetologilor care au fost chiar și de mai multe ori pe an la cetatea Histria în timpul zilei nu au găsit decât șopârle de câmp (Lacerta agilis) (alături de șopârle de iarbă - Podarcis taurica), în schimb tinerii bihoreni au tras o fugă seara printre ruine și au văzut peste tot gușteri (Lacerta viridis) (alături de șopârle de iarbă - Podarcis taurica).
Asta da performanță!
Bine, fotografiile doveditoare despre gușteri lipsesc și în acest caz deși, dacă aveți curiozitatea să vă uitați prin articolele orădenilor, veți putea constata că de regulă ei "mitraliază" (d.p.d.v. fotografic) aproape orice mișcă.
Da' fix despre "gușterii" găsiți în singurul loc unde cică ar fi pătruns acea specie în complexul lagunar... n-au făcut poze. Probabil s-a lăsat bezna și n-aveau blitz la aparatele foto...
(Doar ca idee: apropo, de câte ori ați văzut după 2000 aparate foto fără blitz?)
Șirul de relatări despre "gușterii" de la cetatea Histria o încheie (sper) dr. László Krecsák, care publică în 2004 două articole de popularizare despre acel loc: unul în Ungaria și același lucru tradus în română (asta din urmă în revista asociației de păsărari din România). Articolele lui dr. Krecsák sunt însă bazate pe cartea lui dr. Peter Weber, așa că nu este de mirare că apare menționat și faptul că în această zonă este "o populație mică a șopârlei de nisip" (așa cum povestea dr. P. Weber).
Da' ca situația să fie și mai haioasă, în articolul scris de dr. Krecsák în limba română apare și poza (realizată de Attila Sándor) unui mascul de gușter vărgat (Lacerta trilineata) cu mențiunea "gușter", alături de imaginea (realizată tot de Attila Sándor) unei broaște râioase brune (Bufo bufo). Niciuna din aceste specii nu a fost semnalată la cetatea Histria (nici pe grindul Saele). Mă rog, la acea vreme (2004) Attila Sándor lucra la ONG-ul care edita respectiva revistă de popularizare și probabil a fost rugat de autor sau de redactorul publicației să includă (atât el, cât și Bálint Miklós - acesta din urmă fiind la acea vreme tot angajat al acelei asociații) ceva poze despre amfibieni și reptile.
(fotografia șopârlei din articolul publicat în revista "Despre păsări" - a se observa dimensiunea redusă a scuturilor dintre ochi și timpan, precum și lipsa culorii albastre pe gușa exemplarului - caractere specifice gușterului vărgat - Lacerta trilineata)Deci, în urma acestor "informații", la cetatea Histria în loc de cele 2 specii de șopârle existente ar mai fi cel puțin încă 3 specii (+ eventual și o a patra, dacă am porni de la ipoteza că poza a fost făcută la respectivele ruine, nu prin Munții Măcin sau naiba știe ce alt loc de pe platoul continental dobrogean).
sâmbătă, 4 septembrie 2010
hai să facem lucruri inutile!
Recent a turbat unul prin București care o ducea prea bine în scaunul de conducător a 2,5 institute naționale peste care l-a pus șef un partid care de fapt nu-i partid... dar oricum este la putere.
Așa că o armată întreagă de angajați a fost pusă să butoneze pe net ca să afle ce punctaj obțin în domeniul cercetării fundamentale deși ei lucrează de fapt în domeniul cercetării aplicative.
În acest context am dat de site-ul unei ONG fantomă.
Ea (organizația) se numește: Societatea de Limnologie (desigur, una din România, că doar nu din Madagascar...).
Am citit pe sărite ceva prezentare generală (pe care o găsiți aici ) din care am aflat că de fapt unul dintre institutele de referință din domeniul limnologiei este fix cel din Tulcea, după care am dat de statutul respectivei asociații ( îl găsiți aici ) pe care desigur nu am avut răbdarea să îl citesc, dar am reținut că acea ONG a fost creată prin noiembrie 2003.
Bine, în afară de statut era pe site și o pagină legată de un comitet (de obicei fără comitete, fără comisii, fără consilii etc. nu putem respira normal prin țara asta) format din persoane din Bacău, Iași și Galați (vezi detalii aici ), precum și o pagină dedicată nominalizării vajnicilor limnologi (deși mai mult doar autodeclarați) ai plaiurilor mioritice (vezi detalii aici ).
Mă uit pe la așa-numite "noutăți" și aflu doar de evenimente din străinătate (vezi detalii aici ), după care mă uit la publicația care apare sub egida acelei ONG. Că... cică are și publicație. Cu toate acestea, în afară de numele unora care teoretic fac parte din echipa de realizare (redactare/editare) a unor volume... nici măcar nu aflu dacă o fi fost publicat până în prezent vreun număr al respectivei serii ?
Restul link-urilor de pe site-ul organizației fantomă dau eroare (fie că e specificat faptul că ar fi în construcție pagina, fie că pur și simplu apare anunțul standard cu 404 error).
Nelămuriri:
1. Cine o fi avut nevoie (reală) de o O.N.G. preocupată de limnologie?
Naiba știe!
2. O fi avut vreo activitate acea asociație?
Naiba știe!
3. A apărut vreo publicație în seria promisă/anunțată de organizație?
Naiba știe!
4. O mai fi existând Societatea de Limnologie?
Naiba știe!
Așa că o armată întreagă de angajați a fost pusă să butoneze pe net ca să afle ce punctaj obțin în domeniul cercetării fundamentale deși ei lucrează de fapt în domeniul cercetării aplicative.
În acest context am dat de site-ul unei ONG fantomă.
Ea (organizația) se numește: Societatea de Limnologie (desigur, una din România, că doar nu din Madagascar...).
Am citit pe sărite ceva prezentare generală (pe care o găsiți aici ) din care am aflat că de fapt unul dintre institutele de referință din domeniul limnologiei este fix cel din Tulcea, după care am dat de statutul respectivei asociații ( îl găsiți aici ) pe care desigur nu am avut răbdarea să îl citesc, dar am reținut că acea ONG a fost creată prin noiembrie 2003.
Bine, în afară de statut era pe site și o pagină legată de un comitet (de obicei fără comitete, fără comisii, fără consilii etc. nu putem respira normal prin țara asta) format din persoane din Bacău, Iași și Galați (vezi detalii aici ), precum și o pagină dedicată nominalizării vajnicilor limnologi (deși mai mult doar autodeclarați) ai plaiurilor mioritice (vezi detalii aici ).
Mă uit pe la așa-numite "noutăți" și aflu doar de evenimente din străinătate (vezi detalii aici ), după care mă uit la publicația care apare sub egida acelei ONG. Că... cică are și publicație. Cu toate acestea, în afară de numele unora care teoretic fac parte din echipa de realizare (redactare/editare) a unor volume... nici măcar nu aflu dacă o fi fost publicat până în prezent vreun număr al respectivei serii ?
Restul link-urilor de pe site-ul organizației fantomă dau eroare (fie că e specificat faptul că ar fi în construcție pagina, fie că pur și simplu apare anunțul standard cu 404 error).
Nelămuriri:
1. Cine o fi avut nevoie (reală) de o O.N.G. preocupată de limnologie?
Naiba știe!
2. O fi avut vreo activitate acea asociație?
Naiba știe!
3. A apărut vreo publicație în seria promisă/anunțată de organizație?
Naiba știe!
4. O mai fi existând Societatea de Limnologie?
Naiba știe!
joi, 29 iulie 2010
turism împotriva naturii
Dacă guvernatorul Mihaiu era preocupat de netezirea derulării unor afaceri ale lui Vântu prin Delta Dunării, guvernatorul Virgil Munteanu se lua la concurs cu ucrainienii în domeniul lucrărilor hidrotehnice. Astfel, la începutul verii lui 2008 s-au apucat de scos mâlul de pe gârla Șontea, materialul fiind depozitat pe mal și rezultatul este un ditamai canal pe care apa practic a ajuns să curgă ca printr-o țeavă...
Malul creat artificial este și acum înalt, colonizat din loc în loc de sălcii:
Într-o bună parte a traseului desigur malul este nud, expus valurilor create de ambarcațiunile care trec pe canal, iar o altă problemă este că apa nu poate pătrunde (decât în câteva locuri, aflate la mari distanțe între ele) în mlaștinile învecinate gârlei Șontea, așa cum se întâmpla până la acțiunea de decolmatare:
Per ansamblu, peisajul a devenit destul de dezolant, ceea ce nu este de ici-colo dacă ne gândim că este vorba de principalul traseu turistic din Delta Dunării:
O altă problemă este că materialul depozitat nu este compact ca și solul unui mal format natural, astfel că degeaba s-au instalat pe acolo sălcii, deoarece valurile erodează mai rapid aceste sectoare de mal iar copacii se prăbușesc în gârlă:
Mă rog, în cursul depozitării pe mal a mâlului scos din gârlă au fost rupte și o parte din copacii mai apropiați de gârlă:
Bine, în partea vestică a gârlei Șontea desigur există și maluri înalte, create de-a lungul timpului prin depunerea aluviunilor aduse de Dunăre (mai ales în perioadele cu ape mari), doar că aici s-a instalat o vegetație mai deasă și nu neapărat dominată de sălcii - o caracteristică a grindurilor înalte din Delta Dunării. Aceste locuri sunt într-adevăr spectaculoase din cauza vegetației luxuriante, cu multe plante agățătoare care crează senzația unui fel de junglă:
Ironia sorții este că scăderea calității peisagistice a acestui traseu traseu turistic a fost în urma solicitării unor agenții de turism... ale căror nave nu puteau să treacă de anumite sectoare ale gârlei din cauza mâlului acumulat pe fundul acesteia.
Malul creat artificial este și acum înalt, colonizat din loc în loc de sălcii:
Într-o bună parte a traseului desigur malul este nud, expus valurilor create de ambarcațiunile care trec pe canal, iar o altă problemă este că apa nu poate pătrunde (decât în câteva locuri, aflate la mari distanțe între ele) în mlaștinile învecinate gârlei Șontea, așa cum se întâmpla până la acțiunea de decolmatare:
Per ansamblu, peisajul a devenit destul de dezolant, ceea ce nu este de ici-colo dacă ne gândim că este vorba de principalul traseu turistic din Delta Dunării:
O altă problemă este că materialul depozitat nu este compact ca și solul unui mal format natural, astfel că degeaba s-au instalat pe acolo sălcii, deoarece valurile erodează mai rapid aceste sectoare de mal iar copacii se prăbușesc în gârlă:
Mă rog, în cursul depozitării pe mal a mâlului scos din gârlă au fost rupte și o parte din copacii mai apropiați de gârlă:
Bine, în partea vestică a gârlei Șontea desigur există și maluri înalte, create de-a lungul timpului prin depunerea aluviunilor aduse de Dunăre (mai ales în perioadele cu ape mari), doar că aici s-a instalat o vegetație mai deasă și nu neapărat dominată de sălcii - o caracteristică a grindurilor înalte din Delta Dunării. Aceste locuri sunt într-adevăr spectaculoase din cauza vegetației luxuriante, cu multe plante agățătoare care crează senzația unui fel de junglă:
Ironia sorții este că scăderea calității peisagistice a acestui traseu traseu turistic a fost în urma solicitării unor agenții de turism... ale căror nave nu puteau să treacă de anumite sectoare ale gârlei din cauza mâlului acumulat pe fundul acesteia.
miercuri, 28 iulie 2010
ce nu-i lipsea deltei?
Pasaj dintr-un articol recent al ziaristei Dorina Lascăr (sursă), despre mesianicul care cică salvează natura servind câte o ciorbă de pește pentru a celebra Ziua Deltei cu două zile înainte de data acesteia și enervându-se pe setci din cauză că a prins doar sticle de tărie în loc de știuci...
"Liviu Mihaiu - guvernatorul verde a lui SOV
Ca orice oportunist camuflat în blană ecologică, fostul guvernator al Deltei Dunării, jurnalistul Liviu Mihaiu, a mirosit perfect potenţialul de combinaţii bănoase din Deltă. După ce, în 2006, l-a plimbat pe Tăriceanu cu şalupa, ademenindu-l că are proiecte ce vor salva ecosistemele Deltei Dunării, pe final de mandat, premierul a „cărui economie a duduit“ (până a explodat - n.r.) i-a făcut cadoul mult visat lui Mihaiu - Delta Dunării. Instalat cu pompă în septembrie 2008, Liviu Mihaiu a demisionat de la conducerea Radio Guerrila pentru a trece în liga „celor 150 de oameni ai lui Vântu“ din structurile publice. Obsesia lui Vântu pentru Deltă e veche şi binecunoscută şi e locul unde îi place să invite oameni politici, dar şi foarte mulţi jurnalişti. La relaxare. Cu toţii ştim care sunt rezultatele unui sejur de recreere la Vântu!
Pentru început, la numai o săptămână de la ungerea sa în funcţia de guvernator, Liviu Mihaiu îi va oferi pe tavă lui Vântu o afacere virgină, la cheie, şi anume benzinării pentru alimentarea cu combustibil a şalupelor din Deltă. Cele două benzinării plutitoare au fost aduse de către PSV Company, firmă care este controlată de omul de afaceri şi patronul trustului Realitatea, Sorin Ovidiu Vântu. Acţionarul majoritar al PSV (fosta Petromservice) este firma Elbahold Limited, care are o participaţie de 54,3%, iar 25% din afacere este deţinută de unul dintre sindicaliştii preferaţi ai lui Vântu, Liviu Luca, prin intermediul Asociaţiei Salariaţilor Petrom, pentru ca 10% să fie deţinute de alte persoane fizice. În anul precedent numirii sale ca Guvernator al Deltei, Liviu Mihaiu a încasat de la Realitatea Media 4 miliarde şi jumătate de lei vechi. Ca să fim mai exacţi, suma a ajuns la 4.519.580.000 de lei. Bani pe care probabil benzinăriile lui Vântu via Liviu Luca i-au scos în câteva zile.
Acum se leagă totul, nu?"
"Liviu Mihaiu - guvernatorul verde a lui SOV
Ca orice oportunist camuflat în blană ecologică, fostul guvernator al Deltei Dunării, jurnalistul Liviu Mihaiu, a mirosit perfect potenţialul de combinaţii bănoase din Deltă. După ce, în 2006, l-a plimbat pe Tăriceanu cu şalupa, ademenindu-l că are proiecte ce vor salva ecosistemele Deltei Dunării, pe final de mandat, premierul a „cărui economie a duduit“ (până a explodat - n.r.) i-a făcut cadoul mult visat lui Mihaiu - Delta Dunării. Instalat cu pompă în septembrie 2008, Liviu Mihaiu a demisionat de la conducerea Radio Guerrila pentru a trece în liga „celor 150 de oameni ai lui Vântu“ din structurile publice. Obsesia lui Vântu pentru Deltă e veche şi binecunoscută şi e locul unde îi place să invite oameni politici, dar şi foarte mulţi jurnalişti. La relaxare. Cu toţii ştim care sunt rezultatele unui sejur de recreere la Vântu!
Pentru început, la numai o săptămână de la ungerea sa în funcţia de guvernator, Liviu Mihaiu îi va oferi pe tavă lui Vântu o afacere virgină, la cheie, şi anume benzinării pentru alimentarea cu combustibil a şalupelor din Deltă. Cele două benzinării plutitoare au fost aduse de către PSV Company, firmă care este controlată de omul de afaceri şi patronul trustului Realitatea, Sorin Ovidiu Vântu. Acţionarul majoritar al PSV (fosta Petromservice) este firma Elbahold Limited, care are o participaţie de 54,3%, iar 25% din afacere este deţinută de unul dintre sindicaliştii preferaţi ai lui Vântu, Liviu Luca, prin intermediul Asociaţiei Salariaţilor Petrom, pentru ca 10% să fie deţinute de alte persoane fizice. În anul precedent numirii sale ca Guvernator al Deltei, Liviu Mihaiu a încasat de la Realitatea Media 4 miliarde şi jumătate de lei vechi. Ca să fim mai exacţi, suma a ajuns la 4.519.580.000 de lei. Bani pe care probabil benzinăriile lui Vântu via Liviu Luca i-au scos în câteva zile.
Acum se leagă totul, nu?"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
