miercuri, 31 decembrie 2008

Libertatea de acţiune iluzorie a temnicerului virtual

Jurnaliştii ştiu că prima frază vinde (sau nu) articolul.
Regula o cunosc şi fătucele (inclusiv ex-simpatice autoare de transmisiuni publice din dormitorul unuia dintre părinţii care într-o veselie mă pupa-n blog zilele precedente).
Deci nu în a doua frază ar fi trebuit să spun ceva aparent important.



Dacă se pare că tot nu o fi nimic relevant în prima frază înseamnă că în rândurile de mai jos pot povesti practic orice, deoarece nu le va citi nimeni.
Ceea ce nici nu-i de mirare, având în vedere că este un blog care nu interesează nici pe unii, nici pe alţii… nici măcar pe ”altcineva” (adică nici pe blondine - salut, Krissa! - mai puţin pasionate de cărţile lui Silviu Comănescu, Eugen Iarovici ş.a.m.d.).

Deci, să povestesc ceva... orice...

Nou-sosit într-un loc aparent riguros şi regulamentar gestionat.
Administratorul este o mediocritate încrezută, orgolioasă, invidioasă, ajunsă într-o poziţie unde poate să facă abuzuri fără să fie tras la răspundere pentru fiecare nedreptate comisă.
(dar asta o aflăm ceva mai târziu...)
Ceea ce putem constata din start este că respectivul îşi dă seama (ştie) că noul sosit diferită de cei pe care-i păstorea până atunci.
Ca orice îngâmfat, nu rezistă tentaţiei de a-şi demonstra (în primul rând sie-şi) că este mai bun (mai priceput, mai profund, mai profesionist, mai etc.) decât noul sosit.
Aşa că orgoliosul începe să comită abuzuri, în loc să se achite de sarcinile presupuse de poziţia sa: adică să fie un om corect, imparţial în aplicarea prevederile din regulament.

Prima etapă este cea a ”favorurilor”: invidiosul lasă să se înţeleagă că apreciază activitatea noului sosit, însă - în paralel cu asta – îi urmăreşte orice mişcare şi ia măsuri excesive împotriva celor care se pare că l-ar simpatiza pe acesta.
Inclusiv reducerea la tăcere definitivă a celor care considerau că au ceva de învăţat de la noul sosit.
Problema este că respectivii sunt cam prea mulţi şi mediocrul simte că pierde teren.
Dacă i-ar elimina pe toţi care-l apreciază pe noul sosit ar fi prea evident că este nedrept.
Ca urmare, fudulul crede că face vreo favoare cuiva dacă acceptă manifestări şi formulări care nu încalcă regulamentul.
”Oferta” nu este acceptată de noul sosit.
De fapt: nici nu poate fi acceptată.
De ce?
Deoarece administratorul oferea ceva din afara jurisdicţiei sale.
Cei supuşi nedreptăţilor se organizează.
Este pusă la cale inclusiv o diversiune pentru a vedea cum acţionează cel vizat în situaţii de criză.
Cum era de aşteptat, măsurile coercitive luate de administrator sunt din ce în mai frecvente, mai dure, vizând un spectru din ce în ce mai larg de persoane.
Cu cât sunt mai multe abuzuri, cu atât mai mare este împotrivirea celor agresaţi.
Nedreptatea este simţită şi de apropiaţii administratorului, iar unul dintre aceştia face să dispară elementul care simbolizează spiritul care ar trebui să domnească în acel loc.
Pentru a-l recupera, administratorul ia măsuri disperate, dar din ce în ce mai greşite.
Locul este devastat, noul-sosit eliminat - demonstrând şi celorlalţi (dacă mai era cazul) că administratorul nu este cel potrivit pentru funcţia respectivă.

În rândurile de mai sus este rezumatul executiv al unui film difuzat ieri seara pe ProTV.
Dar mai mult ca sigur că producţia a fost derulată şi pe Antena 1…

luni, 29 decembrie 2008

Ghidul micii giboniade virtuale

Poimâine vor fi două săptămâni de la crearea prezentului blog.
În primul rând era de interes să aflu care este ”prototipul” blogger-ului.
Cel mai rapid afli asemenea detalii dacă iriţi câţiva ”veterani”.
La nervi, întotdeauna vor trânti exact expresiile prin care îi caracterizează pe cei din blogosferă.
Procedura este simplă, formată din următorii doi paşi.
Pasul 1: alegi o persoană care crede despre sine că este X (înlocuiţi X cu orice trăsătură doriţi – de ex. deştept, talentat, sensibil etc.) şi are o serie de amici care de asemenea se cred X.
Pasul 2: laşi respectiva persoană să înţeleagă că ai oarece dubii că ar fi X.
A fost doar o chestiune de timp ca, prin aplicarea acestei metode, să fie declanşată avalanşa de giboni virtuali.
Tsunamiul de expresii injurioase a clarificat că furibunzii blogăraşi mioritici acordă atenţie celor care:

a) în ceea ce priveşte aspectele legate de blogosferă:
- pierd mult timpul pe net
- se uită pe alte bloguri (nu pentru asta au fost create?)
- sunt incapabili de a avea un blog propriu, un forum propriu etc.
- au nevoie de ”rating” (pe care şi-l fac “pe spinarea altora”)
- nu au talent la scris, nu au umor
- sunt incapabili să facă vreun comentariu
- sunt incapabili de a bate câmpii
- au ca sursă principală de documentare: Wikipedia

b). în ceea ce priveşte relaţia cu alţii:
- împrăştie ”fecale”
- provoacă greaţă (prin ceea ce scriu, fac etc.)
- scuipă în ţărână (sau în praf) şi aşteaptă feed-back
- sunt antisociali (sau cel puţin greu sociabili; fără prieteni)
- sunt băgători de seamă sau ajutori de băgători de seamă
- sunt ”cocalari”
- sunt fără principii (sau au principii care lasă de dorit)
- sunt demni de milă
- sunt ranchiunoşi
- sunt răzbunători
- sunt scuipaţi de ceilalţi blogări

c). în ceea ce priveşte trăsăturile psihice:
- sunt anormali, nu sunt sănătoşi (de ex. râd de unii singuri, au fost oligofreni etc.)
- sunt antipatici
- sunt frustraţi
- sunt furibunzi
- sunt constipaţi
- sunt isterici
- sunt obsedaţi

d). în ceea ce priveşte relaţiile sexuale:
- sunt cel puţin abuzaţi sexual
- sunt homosexuali (în general nu au succes la persoane de sex opus - deci nici nu au făcut sex de multă vreme), dar – paradoxal – în acelaşi timp sunt şi ”curve virtuale”

e). în ceea ce priveşte vârsta:
- sunt bătrâni (moşnegi / babe), ramoliţi (ramolite)
- sunt imaturi

i). în ceea ce priveşte IQ-ul:
- sunt proşti (au idei puţine şi fixe; ”nu-i duce capul”, “s-au apărat înainte să-i lovească inteligenţa”, ”lipsiţi de inteligenţă”), sunt dobitoci;
- sunt semidocţi

j). în ceea ce priveşte succesul în viaţă (familie, profesie, etc.)
- sunt rataţi

k). în ceea ce priveşte alte calităţi:
- sunt puturoşi.
- sunt rahaţi

duminică, 28 decembrie 2008

oglindă, oglinjoară, cine-i cel(cea) mai perfect(ă) în blogosferă?

Premierea elevilor de clasa I.
Aşez trepiedul în faţa uşii de acces din fundul sălii. De aici se poate filma scena chiar şi atunci când se ridică în picioare o parte a publicului (mai ales că oamenii s-au cam strâns în rândurile din apropierea podiumului).
Dau pe cadru larg ca să văd locul unde este învăţătoarea.
Presupun că mare lucru oricum nu se va auzi - prea gălăgioase sunt rudele copiilor şi invitaţii lor.
Însă proiectantul clădirii de la începutul anilor ‘80 a luat în calcul şi o asemenea situaţie: sala de spectacole este rotundă, ca la planetariu, aşa că şi ”în spate” se aud mai bine vocile persoanelor de pe scenă decât cele ale celor din mijlocul încăperii.
Porneşte învăţătoarea spre mijlocul scenei, hărmălaia din sală scade.
Mai verific odată dacă nu a mai intrat nimeni pe uşa din spatele meu. Venind de pe holul luminos în sala întunecată, primul lucru pe care l-ar face este să se împiedice de trepied. Se pare că nimeni nu a întârziat... aşa că apăs pe butonul de înregistrare. Chiar dacă sunt destul de sigur că niciun client nu va fi interesat de discursul introductiv.
Nici eu nu sunt atent la el, ci verific dacă am pus baterii în telecomanda zoom-ului…
După 5 minute este clar că se apropie momentul culminant: premierile.
Aşa că încep să “strâng” încet cadrul pe locul unde stă învăţătoarea.
Întotdeauna pe acei doi metri pătraţi sunt distribuite pupăturile.
Aştept numele premianţilor – fie de la menţiune ”spre” locul întâi, fie dinspre locul întâi spre menţiune.
Dar de data aceasta nu aşa se întâmplă.
Elevii sunt chemaţi în faţă, în ordine alfabetică, şi… absolut toţi sunt premiaţi.
Nimeni nu pare se sesizeze acest detaliu straniu, aşa că îmi trece prin minte:
- O fi prima ocazie să filmez premierea la o clasă de genii?

După câteva ore, la multiplicarea înregistrării, am ascultat şi discursul introductiv. Aşa am aflat că sunt noi norme care interzic profesorilor să facă la final de an diferenţieri între elevii cu rezultate bune şi cei cu rezultate mai puţin bune.
Deci toţi elevii sunt o apă ş’-un pământ, indiferent că au sau nu au talent, dacă sunt sau nu perseverenţi, dacă au dobândit sau nu cunoştinţe etc.

Promovarea non-valorilor s-a propagat cu repeziciune prin tot sistemul de învăţământ.
Înlocuirea examenului de treapta I cu dosariada claselor I- VIII a reprezentat primul val de scădere a calităţii actului didactic din unităţile liceale.
Lovitura de graţie pentru licee a reprezentat-o eliminarea examenelor de ”treapta a II-a”.
Prin acestea, din sistemul preuniversitar au dispărut principalele mijloace standard, unitare, de apreciere a cunoştinţelor elevilor.
Desigur unda s-a propagat spre unităţile de învăţământ superior, materializată în primul rând prin înlocuirea examenelor de ”intrare la facultate” cu o nouă dosariadă... care avantajează elevii proveniţi de la licee mai slabe.
De ce?
Deoarece pentru aceleaşi cunoştinţe, la un liceu ”slab” ai şanse să primeşti notă mai mare decât la un liceu ”bun”.
Aşa au ajuns facultăţile pline de studenţi mediocrii care însă, din cauza celor descrise mai sus se cred deştepţi, talentaţi, pricepuţi… într-un cuvânt: perfecţi.
Un om perfect desigur nu suportă vreo critică la adresa persoanei sale, a muncii sale etc.
Însă mediocrităţile nu sunt chiar proaste de tot.
Ele iau măsuri pentru a păstra iluzia perfecţiunii lor.

Cum recunoşti o mediocritate pe ”blogosferă”?
Pe blog: are instalată opţiunea care nu permite să fie afişate automat răspunsurile.
Pe forum: face tot posibilul să devină ”moderator”.
În ambele cazuri intenţia mediocrităţilor este aceeaşi:
de a elimina orice ar putea afecta imaginea lor "perfectă".

sâmbătă, 27 decembrie 2008

blogu’ blogurilor

De parcă nu aş fi pierdut suficient timp trăgând de nervişori câteva firi mai sensibile de pe diferite forumuri, m-am trezit citind ce mai debitează alte fiinţe – desigur tot sensibile – pe diferite bloguri. Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org
La majoritatea covârşitoare se simte că vor să lase impresia că sunt foarte profunde / profunzi şi desigur excepţional de talentate / talentaţi. Free smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org
Mai mare noroc are omul dacă nimereşte pe pagina vreuneia care tace naibii din gură şi pune pe blog doar fotografii.
Sau, în afara unor fotografii, se rezumă doar la a posta câteva cuvinte (desigur tot profunde) şi în cel mai rău caz dă ceva citat (desigur dărâmător de emoţionant).
Cum a făcut blondina care are acest blog http://krissaphotos.blogspot.com/
Mă rog, cred că nu mă pricep eu deloc la fotografie şi din acest motiv nu am căzut pe spate de la imagini, deşi s-ar putea ca vinovat să fi fost scaunul (nenorociţii de producători i-au pus spătar!).

În schimb, pe acea pagină a fotogrăfecioarei am găsit adresa de la blogu’ blogurilor.
(este undeva jos, pe dreapta, unde este indicată şi poziţia în care se află despletita)
Una peste alta, adresa este asta: http://www.zelist.ro/
Adică, ăştia cu blogurile îşi fac inclusiv şi clasamente! Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org
(chiar am vrut să mă uit pe pagina primului clasat – zoso -, doar că haimanaua de computer mă anunţă că nu pot accesa adresa respectivă cu Internet Explorer)
Dar nu prea îmi dau seama care este premiul în acel concurs al blogurilor? Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org
La blogurile gratis (cum este şi acesta) mi-aş putea imagina că dacă administratoru’ lu’ blogspot sesizează că la tine este trafic mare atunci urgent îţi bagă sus şi jos nişte afişaje cu reclamă.
De obicei nişte www unde găseşti ţâţe fără număr (dacă este adresă cu plată, atunci poţi da nas în nas şi cu vreun vagin virtual).
Că regula-i clară: sexu’ vinde şi se vinde cel mai bine. Free smiley Face Courtesy of www.Freesmileys.org
Chiar mă întreb oare care adult ar alege să asculte imnul naţional în locul acestei melodii?



Moamă, ce profund şi sensibil am fost!
Cineva tre’ să iasă pe ultimul loc în competiţia blogurilor, nu? Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org

joi, 25 decembrie 2008

(Coca)cozonacii cu (big)maci "traditionali"

Cam pe la 14 ani ştim toţi cum stă "treaba":
Moş Crăciun este de fapt o invenţie.
O creaţie a... omului.
Această realitate o acceptă majoritatea noastră.
Mai există însă două minorităţi.
Unii care nu acceptă realitatea.
Dacă sunt norocoşi, ăştia ajung la ospiciu.
(dar nu ca medici sau asistenţi medicali)
Cealaltă minoritate acceptă realitatea întreagă:
Nu omul (personaj colectiv) a inventat Crăciunul.
Ci angajatul unei firme din S.U.A.
De ce l-a creat el pe Moş Crăciun?
Deoarece era un om credincios.
În ce credea el?
Că nici iarna nu vor stagna vânzările.
Dacă este creat ceva corespunzător.
Ceva mai "tare" decât Iisus Christos.
Şi i-a reuşit cu vârf şi îndesat!
Deoarece agentul de vânzări are un avantaj:
el este Dumnezeul pe pâmânt în zilele noastre!
Puteţi verifica şi voi acest lucru.
Răspunzând cinstit la următoarea întrebare:
Aţi cumpărat cadouri cu ocazia Crăciunului?
Nu contează cui.
Asta şi era ideea agentului de vânzări!
Acum ştiţi cui vă vindeţi sufletul de Crăciun?

miercuri, 24 decembrie 2008

anahorete!

Cred că Draq gol are dreptate.
Băieţii ăia de la myforum.ro tre' să fie puştani...
Că fix în vacanţe îi apucă lucratu' server.
Am văzut dedicaţia ta - mă refer la asta de mai jos.
Dar până să o pun pe pagina de start:
adresa ei a uşchit-o în mama lui virtual...
Norocu' e că din când în când îşi mai "revine".
Aşa că deocamdată au rămas fetele la intrare...



Apropo de băieţii din Germania...
(deşi mai degrabă de nemţi - în general)
De regulă avem impulsul să îi considerăm fascişti.
Deşi ăştia nu sunt.
Poate doar muzica "dură" creează senzaţia asta...
Deoarece ei nu au o mentalitate totalitară.
Spre deosebire de unii concetăţeni de-ai noştri.
Ăia care pedepsesc pe cineva pe motiv că...
a vrut să dedice o melodie memoriei eroilor din 1989.
Când a vrut să facă acest lucru?
Pe 22 decembrie.
Trist ban este cel care se dă pentru un asemenea gest.
Ironia sorţii...

marți, 23 decembrie 2008

Pupa-m-ai în blog!

Asta-i cea mai haioasă urare pe care am întâlnit-o "pe" blogosferă.
Dată ca replică într-o dezbatere dintre două forumiste simpatice.
(Că nu degeaba sunt fan zuma!)
Doar rolul forumurilor este punerea în mişcare a imaginaţiei.
Că unele expresii se nimeresc să fie ceva mai contondente?
Într-o discuţie liberă desigur că ţi-o mai şi "furi".
Asta însă nu contează în cazul unor manifestări spontane.
Fiind vorba de un lucru bun, desigur că... mai vrei!

luni, 22 decembrie 2008

scurt si concis

Unii oameni nu au prea mult timp disponibil.
Lor le recomand vizionarea următorului videoclip.
Dacă fac asta, vor obţine două lucruri:
1. economisesc vreo două ore,
2. vor rămâne cu senzaţia că filmul merită de văzut.



Vă asigur că filmul este cu mult mai prost decât clipul.
Din păcate!
M-am pregătit sufleteşte să văd un film istoric bun.
Ceva de genul lui "Braveheart" (cu Mel Gibson).
Şi în loc de asta am fost nevoit să văd o stângăcie.

duminică, 21 decembrie 2008

şi fu turismu'...

Turismul cică ar fi viitoru' ţării...
Şi un pilon al aşa-numitei dezvoltări durabile.
Probabil de aceea trebuia inventat ministerul de resort.
Că fără această "autoritate centrală" nu ne-am fi descurcat.
Nici fără stratega blondă paraşutată în scaunul creat pentru ea!
De fapt în România ar exista (teoretic) vreo trei "atuuri" în turism:
- delta (practic cea mai importantă "zonă umedă" europeană);
- munţii (mai ales dacă în "pachet" este şi ceva ofertă din tradiţii)
- litoralul (pe 3 luni... şi alea extrem de scumpe).
Reclamă majoră (deseori involuntară) are doar delta.
O zonă despre care şi un novice a auzit că este udă rea.
Probabil că şi ministresa cu titlu de doctor în politici pontice...
Oricum, în afară de a fi trompeta lu' Băse, mare lucru nu cred că va face.
Spre mulţumirea lui Liviu Mihaiu - personaj asemănător Elenei Udrea.
Adică: înfipt în locul necorespunzător la momentul şi mai necorespunzător.
Probabil se vor înţelege de minune - dintr-un motiv simplu:
niciunul dintre cei doi nu vrea să facă nimic pentru deltă.

sâmbătă, 20 decembrie 2008

abbaioatele si corbenciencele

Anul trecut (2007), pe 19 iulie, am făcut o gafă destul de mare.
M-am înregistrat pe forumul postului de televiziune Antena 1.
(vinovat este tot Mircea Badea: de la el am auzit de forum)
Ca orice alt naiv, am creat un cont în ideea de a mai schimba o vorbă despre emisiune.
La început nici nu mi-am dat seama că pe forum există şi alte secţiuni decât ”În gura presei”.
Deci postam doar acolo, fără să observ rotirea vijilentă a harpiilor virtuale.
Aşa că am fost primit cu frenezie de grupul abbaioatelor.
Am fost bătut pe umeri, încurajat, ”apreciat”, considerat ”cel mai pitoresc” etc.
Nu mi-am dat seama că-i vorba de o capcană pentru ”pioni” buni de sacrificat într-un conflict.
(poate dacă aş fi citit mesajele din arhivă, aş fi fost şi eu ceva mai precaut…)
Deci… am intrat în ea, având convingere că am de a face cu nişte oameni bine intenţionaţi.
Presupun că racolarea era atent urmărită de grupul corbenciencelor.
Astea aveau cartierul general la secţiunea ”Dezbateri de la om la om”, moderat de un pălărier (pălărie avea... acum are şi răzătoare...).
Aşa că atunci când am descoperit secţiunea ”Dezbateri …”, am fost întâmpinat cu agresivitate.
Am aflat că sunt un porc nesimţit, răuvoitor, misogin, băgăreţ, care scrie şi plictisitor.
(partea cu băgăreţ este reală!)
Cum era de aşteptat, la agresiune am răspuns cu aceeaşi monedă.
Atunci pălărielul şi-a pus şi capa şi spada… şi a deschis sezonul de vânătoare la deltă.
Prin octombrie-noiembrie era o avalanşă de avertismente şi restricţii pe care le-am ”încasat”.
Ultima dintre ele fiind desigur una ”permanentă” (asta a însemnat vreo 8 luni …).
Cu ocazia acelei măsuri am fost luat în primire de un ”inamic”(aparent) al pălărierului.
Aşa am ajuns pe primul forum privat, administrat de un jurist ”puţin” şovin din Ţara Bârsei.
Pe principiul dominoului… au ”aterizat” acolo şi ceilalţi: marea vânjoasă abbaioată şefă, sula din prefectura călărăşeană, zombi-ul nodurilor de cale ferată etc.

Deci, după ceva mai mult de o lună am început să ”încasez” şi acolo avertismente şi restricţii.
Atunci m-am decis să fac un refugiu virtual faţă de persoane care decid arbitrar.
Locul acela se numeşte
Sanctuar.
http://sanctuar.myforum.ro/
Desigur, imediat după crearea lui, au apărut acolo abbaioatele şi corbenciencele.
Au insistat ce au insistat (ambele tabere!)… apoi au înţeles că nu pot fi manipulaţi chiar toţi.
”Desigur”, în decursul a nici un an, forumul
Sanctuar a fost eradicat de două ori.
Cel mai recent ”episod” de acest fel fiind în urmă cu trei zile (pe 17 decembrie 2008).

Oare doar eu am senzaţia că hacker-ului ăla îi este prea atractiv forumul Sanctuar pe care sunt real-activi doar 10 amici?

vineri, 19 decembrie 2008

trial & error

Ia să văd ce se întâmplă dacă pun acest cod?

blogarita laie, laie bucalaie

Ce se întâmplă când o persoană deschide un blog fără să aibă absolut nimic de spus?
Asta! http://carmen-mihaela.blogspot.com/

P.S. Voi căuta coduri de iconiţe/emoticoane.
Imposibil să nu fie gratis disponibile pe vreun site!

joi, 18 decembrie 2008

Mircea, politaii si ciolanu'

Dacă ar fi să te iei după jurnalişti, cică trozneşte din încheieturi scena politică.
Tot cică... din cauza frământărilor pentru desemnarea celor mai competenţi compatrioţi la conducerea unor ministere.
Dacă ar fi să te iei după mine, candidaţilor le este până la urmă indiferent în ce minister este scaunul în care vor ajunge.
Dacă te iei după Mircea Badea, n-avem nevoie de poliţişti.
Asta pe de o parte.
Pe de altă parte, la Ministerul Internelor şi Reformei Administrative ar fi mai potrivit pesedistu' Gabriel Oprea decât (tot pesedistu') Cătălin Voicu.

Primul cică ar fi fost susţinut de pedeliştii lu' Videanu.
Al doilea cică ar fi fost susţinut de pesediştii primarului care este Vanghele.
Că eu aşa aş deduce din ceea ce scrie pe pagina asta
http://mircea-badea.ro/blog/interlop-sau-interpol/
A şi pus acolo poza lui Cătălin Voicu.

Normal - pentru a ne da seama că omu' este nepotrivit funcţiei.
De ce? Simplu! Este mai gras decât Gabriel Oprea.
Până la urmă au anunţat la TV că nominalizatu' este Gabriel Oprea.

Una peste alta pesedeu' oricum nu ar fi numit unu' care nu convine pedeleului.
Doar nu erau căzuţi în cap să rişte o nouă sucire băsesciană!
Ajungea din nou la putere udemereu'

("partid" la fel ahtiat de ciolanu' de care stătea lipit de 12 ani).
Iar pesedeu' doar să se uite încă patru ani cum vâră alţii mâna până la cot (în caz bun!) în bugetul de stat?
Chiar acu', în plină criză mondială?
Neeeee!

miercuri, 17 decembrie 2008

Sanctuar - I will be back!

'ga-mi-aş pălăria!
Până la urmă un dăştept tot a spart probabil parola de la delta şi presupun că aşa a avut acces la panoul de administrare, de unde să dea comanda de ştergere a forumului.
Am scris la ăia de la support.myforum.ro, poate au cumva posibilitatea să recupereze baza de date, că atunci poate fi repornit cu aceeaşi adresă şi acelaşi conţinut.
Dacă nu, atunci:
Vom face altul pe râu în jos,
Altul mai trainic şi mai frumos!

am chef sa-l barfesc pe Mircea Badea

Nah, Mircea Badea a scris azi pe blogul lui un material intitulat: "Vreau să fiu ornitorinc."
Da' acolo sunt atâtea postări pe zi încât naiba are chef (dar eu nu) să facă nişte comentarii mai lungi - mai ales că în cel mai bun caz le-ar citi doar Mircea Badea.
Măcar aici am şanse de a stresa pe mai mulţi cu vreo bârfă, dacă au nenorocul să acceseze acest blog.

Pe scurt despre articolul respectiv - sau ce draq vrea să fie:
În linii mari este cam nemulţumit de faptul că modela Heidi Klum este - sau o fi fost - căsătorită cu un bărbat care în pozele de acum arată de cca 55 de ani...
Nu-mi dau seama ce naiba o fi făcut persoana despre care presupun că-i soţul modelei, deoarece sunt acolo şi două poze cu respectivul practic în pielea goală, cu doar o bucată de material textil negru (sau poate ceva din piele neagră) pusă pe penis - mai bine zis în faţa lui...
Din câte înţeleg, cei doi au şi un copil.
Şi acelaşi bărbat se pare să le fi "avut" şi pe modelele Naomi Campbell, Eva Herzigova şi Elle Macpherson.
În final a pus şi o poză cu respectivul şi noua lui soţie.
Din articol ar reieşi că Badea este contrariat de faptul că respectivele modele au bani cu duiumul şi totuşi şi-au pus-o cu bărbatul ăla în vârstă şi supraponderal.

Da' de ce naiba se miră oare Mircea Badea?
Păi avem o grămadă de cazuri similare şi-n ţară.
Parcă Ana Lesko era concubina lui Irinel Columbeanu, fiind detronată de Monica (parcă o chema Gabor), care urgent i-a făcut un copil miliardarului - că niciodată nu se ştie când moare sau când găseşte alta.
Chiar recent era şi videoclipul acela cu o politiciancă dezinhinbată prin habitaclul unui automobil.
Dar probabil mai există o grămadă de cazuri similare de ajungere în "top" (show-biz, politică etc.), doar că draq este preocupat de ele.
Mai ales că în emisiunea "În gura presei" cam aminteşte de asemenea situaţii.
Păi, ce? Oare Mircea Badea o fi având impresia că promovarea s-o fi făcând după alte criterii prin Vest, decât la noi? Mai ales în show-biz!
OK, foto-modelele ajunse în "vârf" o fi arâtând bine, însă nu o fi singurele femei cu fizic asemănător din lumea prezentărilor de modă.
Aşa că, atunci când ai două femei la fel de frumoase, inteligente etc. cum decizi pe care dintre ele o alegi?
Păi, dacă nu vrei să ai bătaie de cap, atunci... pe cea mai disponibilă.
Simplu!
Păi, şi cum naiba creez aici o pagină pentru postări?
Poate îmi va apărea automat după ce apăs pe "Publish post".
Măcar să văd dacă apar diacriticele ca să ştiu dacă le mai folosesc sau scriu fără ele.
Sper să nu posteze şi altu' aici că-l ia naiba! Adic[ m-am chinuit degeaba minutu' ăla care era necesar pentru crearea blogului?
Da' nu prea au mult creier nici ăia care s-au gândit la forma asta de vizualizare a mesajelor.
Să nu faci tu disponibile emoticoane? Mai dă-o-n pisici de treabă!
Tre' să fi fost ingineri respectivii!
Sau o fi pe undeva şi eu nu-mi dau seama?
Nici nu există încă blogu' ăsta şi deja am prea multe nelămuriri...