sâmbătă, 28 martie 2009

pariul cu broaşte săpătoare


De parcă nu ar exista vreo criză financiară, în Dobrogea continuă planurile măreţe de investiţie în exploatarea energiei eoliene.
Doar că această regiune este considerată şi de către o bună parte din păsările europene ca loc tocmai potrivit de a trece prin el – cu ocazia migraţiilor - spre sud (toamna) şi spre nord (primăvara).
O mică problemă este că se ştiau cam puţine detalii despre traseele concrete urmate de diferite specii în timp ce traversează judeţele Constanţa şi Tulcea. Motiv bun pentru a ne duce în puncte cheie ale platoului şi acolo înregistrăm câte exemplare trec, în ce direcţie, când etc. Apoi cu maşina ne deplasăm la următorul loc cu altitudine mai mare, situat la nord de primul loc.
Desigur, putem să nu nimerim exact pe traseul urmat de păsări, însă fiind în loc de unde ai vedere asupra unei zone mai mari, cu luneta poţi depista cel puţin stolurile, mai ales dacă este al speciilor de dimensiune mare (berze, pelicani etc.).
Odată identificată ruta aproximativă şi direcţia de deplasare, ne mutăm din nou cu maşina pe un reper care este cam pe traseul pe care estimăm că-l vor urma păsările.
Şi repetăm acest lucru cât mai des (chiar zilnic) în perioadele de migraţie.
Cu ocazia urmăririi unui stol de berze albe am ajuns zilele trecute pe unul din dealurile din nordul podişului Casimcei.
În vârful lui: o baltă în mijlocul peticului de pajişte (în rest erau doar terenuri agricole).
În baltă: ouă de broască săpătoare.

După ce renumărăm exemplarele din stol şi aşteptăm până păsările se ridică la altitudine de unde să planeze spre locul următor, plecăm în direcţia în care s-au îndreptat şi ele.
În maşină le spun colegilor:
- Erau câteva ponte de broaşte săpătoare lângă stâncăria din vârful movilei.
- Care specie?
- Păi, presupun că fuscus.
- Aici nu poate fi syriacus?
- Măi, excursionişti de la Cluj şi Oradea indicau de la Sarighiol de Deal şi syriacus, dar îţi dai seama că este în aceeaşi lucrare în care apare şi vipera cu corn în oraşul Constanţa… Dacă ar fi precizat că şarpele în cauză era un exemplar confiscat de la vreun pet-shop din acel oraş, îi mai credeam, dar aşa?
- Dar sigur nu poate fi syriacus?
- Nimic nu-i 100% în viaţa asta, dar părerea mea este că la aşa distanţă de solurile nisipoase ale zonei lagunare este doar Pelobates fuscus (broască săpătoare brună). Hai că dacă găseşti pe la Jurilovca, Baia, Vişina sau chiar pe câmpurile din apropierea limitei pădurii Babadag şi exemplare de Pelobates syriacus, te mai crede omul. Însă aici?
- Bine, dar nu poate fi verificat ca să fie sigur ce este până la urmă?
- În cazul genului Pelobates nu-mi dau seama după pontă despre ce specie o fi vorba. Ştiu doar că-i una din speciile acelui gen.

Aici s-a întrerupt discuţia deoarece la orizont s-a ivit stolul pe care-l urmăream şi trebuia să alegem următoarea staţie.
Dar seara, binişor după ora şase, când veneam din nou dinspre sud pe un alt traseu, la un moment dat ajungem la cca 15 km distanţă de locul unde dimineaţa am dat de balta respectivă.
Mă întorc spre coleg:
- Facem un pariu că pe dealul acela erau ponte de Pelobates fuscus?
- Dar dacă nu pot fi determinate după ouă…
- Nu-i nimic. Aveţi un PET gol?
- Da, una de Dorna.
- Dă-l aici şi hai să tragem o fugă de la intersecţie până la balta aia…
- Bine, însă cum determinaţi specia?
- Păi, iau una din ponte, o bag în acvariu şi tot trebuie să rezulte din ouăle alea o larvă. Iar în cazul larvelor se poate identifica specia căreia aparţin.
Deja se lăsa întunericul când am ajuns pe delureţul în cauză şi am luat în bidonul de plastic unul dintre ”ciorchinii” depuşi de broaşte.

Peste o oră şi ceva, ouăle erau pe fundul acvariului de cca 120 de litri – populat (tot în acea după-amiază) cu 3 guppy.
Acum doar trebuie să avem răbdare …
Dacă nu aţi aflat din emisiunile iresponsabilului Steve Irwin ce este hrana aligatorilor, atunci reiese din acest clip: idioţii sunt felul principal de pe meniul acelor reptile.

duminică, 15 martie 2009

pe modelul "luptăm pentru pace!"

Comisia Europeană lansează luni (16 martie 2009) un document de sprijinire a vânătorii ca parte a politicii sale de stopare a scăderii biodiversităţii...
http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/09/398&format=HTML&aged=0&language=EN&guiLanguage=en

În fazele următoare ale programului de protecţie a naturii, Comisia Europeană va finanţa:

- lansarea de bombe incendiare şi cu napalm asupra pădurilor în cadrul proiectelor de reconstrucţie ecologică a habitatelor forestiere;

- umplerea cu beton până la refuz a peşterilor, în vederea etanşeizării complete a galeriilor de interes conservativ (veniturile realizate din vânzarea geodelor cu liliecii încastraţi în beton vor fi utilizate pentru relansarea turismului agro-eco-verde-rural-etc. desigur dezvoltat durabil în sustenaibilitate);

- reproducerea la scară largă a metodei "cianura Baia Mare 2000" pentru obţinerea la scară continentală a unor medii acvatice mai lipsite de orice germen (şi orice vector de germen) decât apa bidistilată.

crapă bivolu' englezului

Mai ales în cazul în care nu se găseşte vreunul care să identifice boala şi tratamentul ei.
Omu' a cumpărat bivolii din România, în 2000, dar problema a apărut doar recent.
El spune că aşa începe:

Aici aveţi o imagine mărită a zonei afectate, la începutul sindromului.
Între noi fie vorba, eu nu văd mai nimic pe poză, dar probabil asta este din cauză că nu-s expert în materie de bivoli...
Cică, bivolii încep să chelească.
Dar dacă sunt scoşi o săptămână la soare, nu mai pierd păr.
Oricum, când cornutele alea chelesc, atunci spatele lor arată cam aşa:
Şi parcă a observat că au şi albit animalele respective... cel puţin aşa susţine englezul (a se vedea firele albicioase din imaginea de mai jos): Mă rog, o fi îmbătrânind şi animalele alea... nu?
Mai grav decât pierdutul părului este faptul că apar pe pielea bivolului un fel de ulceraţii.
De exemplu, mai jos aveţi o poză cu vedere spre fundul unuia dintre animalele respective.
(am făcut precizarea pentru acei cititori care până acum nu au avut ocazia să tragă o privire spre bucile unui bivol)

În imaginea de mai jos se vede mai clar faptul că fundul bivolului esta făcut ciur pe ici-colo....
Englezu' presupune că ar fi vorba de larvele unei specii de muşte care fac galerii prin pielea mamiferului adorat de insular. El a furnizat şi nişte imagini suplimentare despre zonele unde pielea bivolului a fost afectată: Muştele alea o fi având larve pofticioase...
(poate o fi ceva tăuni nervoşi că au ajuns cu bivolii în recea şi umeda Anglie)

Tot aveam impresia că în imaginea de mai jos este ceva vopsea aplicată pe pielea animalului. Dar probabil este vorba mai degrabă de sânge...

Aici, la fel:

văicăreala mioritică care nu caută soluţii

Deoarece este cenzură pe lista creată de fotograful amator aflat în cârdăşie cu ex-consilierul ministerial fugit în străinătate înainte de a fi tras la răspundere din cauza eşecului pe care l-a generat prin intervenţia sa în procesul de conformare la obiectivele directivelor europene, postez aici comentariile mele legate de următoarea scrisoare:

"Stimati Domni,
Pentru ca ati deschis problema invatamantului biologic si in general a invatamantului romanesc ce se deterioreaza se pare ireversibil de la an la an, va rog sa-mi ingaduiti cateva consideratii asupra cauzelor (le cunosc destul de bine, predau de multi ani si la liceu si la facultati):
- daca regimul comunist n-a reusit generalizarea invatamantului liceal, regimul postdecembrist a generalizat invatamantul superior; (de stat si particular); numai cine nu vrea nu face o facultate;
"
Problema nu este ca intra oricine la facultate.
Ci faptul ca si obtine diploma!
Si mai ales faptul ca sunt si angajati in domeniul respectiv.

"- numarul mare de locuri la facultati si licee care in unii ani depaseste pe cel al candidatilor; de ce? - pentru asigurarea unui numar tot mai mare de catedre, deci ore, deci castiguri; firesc..."
Pot presupune ca nu sunteti cadru universitar?
Vedeti ca pe lista aceea de plângeri sunt o grămadă de angajaţi ai diferitelor universităţi.
Desigur foarte talentaţi şi mai ales geniali în ceea ce fac…

"- lipsa oricarui examen de admitere in licee si universitati (aici cu mici exceptii) a eliminat o posibila si inerenta selectie;"
Corect!

"(cand am dat eu admitere la biologie am fost 22 candidati pe un loc, probabil si unii dintre Dvs. ati trait asemenea bucurii);"
Mda… şi eu cunosc sentimentul respectiv.
Păi, chiar că este bine să ştii că eşti mai bun decât alţi N candidaţi care aveau teoretic aceleaşi şanse pentru a intra pe acel loc.

"- sistemul de notare pe baza unor portofolii sau referate (benefic as zice) se aplica in stilul nostru mioritic adica se iau de pe internet unde sunt si lucrari de master pe toate domeniile si nici macar nu se citesc; in curand o sa vedem si lucrari de doctorat la vanzare; practic cam totul se obtine pe bani si atunci de ce sa mai invete cand sunt atatea cluburi si mall-uri iar parintii au bani;"
Nu pricep cum îşi permit profesorii să nu citească lucrările?
Cei care procedează astfel ar trebui daţi afară urgent din sistemul de învăţământ.
De ce?
Deoarece respectivele persoane practic nu au nimic de a face cu spiritul învăţământului.

"- ministerul educatiei ( ma rog s-a tot schimbat denumirea cu tot felul de cheltuieli legate de schimbarea stampilelor si a actelor etc.) a fost condus mai mult de ingineri (nu am nimic impotriva lor dar cred ca ei isi au locul in domeniul industriei - e adevarat ca aceasta nu prea mai exista); doar ministrul Marga a incercat o reforma reala dar n-a reusit finalizarea din multe motive dar mai ales din cauza oamenilor din subordine; la noi daca vrei sa schimbi ceva si sa aduci o noutate sar multi care se simt deranjati;"
Păi, şi ministerul mediului a cam fost condus de orice altcineva decât de biologi, nu.
Nu ştiu ce reformă o fi încercat rectorul Marga în domeniul învăţământului, dar nici nu contează – având în vedere că nu a reuşit practic nimic.
Măcar la mediu este clar: nici măcar nu s-a încercat vreo eficientizare a sistemului.
Chiar din contră!
Se insistă pentru crearea de structuri administrativ-birocratice care au atribuţiuni practic similare celor care deja există.
A se vedea intenţia de a fi creată Agenţia Naţională de Arii Protejate.
În condiţiile în care oricum există Agenţia Naţională de Protecţia Mediului (care include şi structuri care au în responsabilitate gestionarea situaţiilor privind ariile protejate).

"- numar foarte mare de ore in licee (la clasa a IX-a si a X-a au 7-8 ore pe zi; la clasele de limbi straine intensiv au 5 ore de engleza dar si 5 de matematica; matematizarea excesiva: probleme la matematica (uneori cate 50 probleme in week end), la fizica, la chimie, la biologie!; mai urmeaza sa introduca si la religie sa calculeze greutate marului oferit de Eva lui Adam sau varsta lui Moise!); toate aceste au creat efect invers, repulsie fata de invatamant, dorinta de a termina si pleca din tara;"
Dumneavoastră probabil aveţi o repulsie faţă de matematică.
Precizez că sunt biolog, ca să nu aveţi vreun dubiu dacă citiţi fraza următoare…
Am convingerea că matematica este întotdeauna binevenită inclusiv în domeniul ştiinţelor de mediu.
Unele fenomene naturale le puteţi identifica doar în urma unei analize statistice.
Iar pentru asta, cam este nevoie de matematica…

"- bacalaureat care dureaza 3 saptamani si este compromis total (daca vreti detalii va pot spune cu alt prilej);
- nu mai exista niciun fel de corelare intre piata muncii si invatamant, asa se face ca se cheltuie degeaba pentru invatamant; cei valorosi pleaca afara si tara nu beneficiaza direct de pregatirea lor, ramanem cu cei slab pregatiti care doresc doar functii usoare si bine platite, daca nu le convine fac orice pentru bani;
"

Corelarea o poţi face şi prin impunere, dar nu prea este bine să procedezi astfel…

"Mai sunt si alte cauze, nu vreau sa va plictisesc, sunt si exceptii, cred ca unele le stiti si Dvs. Dezastrul va fi atunci cand actualii studenti de care ati pomenit vor deveni profesori..."
Sunteţi naiv.
Asta deja s-a întâmplat.
Deoarece fenomenul a început deja din 1991.
Deci studenţii slab pregătiţi au început să absolve facultatea cam din 1996… deci ei sunt cadre didactice (inclusiv universitare) deja de cel puţin 12 ani!
Reculul îl puteţi vedea şi pe forumuri, bloguri, liste etc.
Cum?
Păi, simplu!
Este vorba de acei gestionari ai acelor mijloace de comunicare care nu acceptă păreri care diferă de punctele lor de vedere…

"Sa speram totusi intr-o schimbare... dar cine are puterea si capacitatea sa o faca?"
Tâmpiţii în nici-un caz nu vor face vreo schimbare în sens pozitiv – indiferent pe ce poziţie administrativă au ajuns sau cât de nesimţiţi sunt (de exemplu atunci când iau măsuri fără a cere părerea celor pe care îi atinge măsura respectivă).

"Scuzati lungimea textului
Cu alese ganduri,
G... P...
"


Am considerat că sunt suficiente inţilalele dar, dacă doriţi, pot lăsa prenumele şi numele Dumneavoastră în postare.

dă şi tu sursa!

Drace,
Mă refer la asta:
"Tot ce se scoală deasupra nivelului mării poate fi considerat cu certitudine genial." - Elena Udrea
Stie ea bine ce stie!
Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org
Că de unde să ghicesc de unde ai citat fraza respectivă.?
Nu că ar fi neinteresantă... Free Smiley Face Courtesy of www.FreeSmileys.org

sâmbătă, 7 martie 2009

propagarea unei greşeli

În urma cu ceva vreme o cunoştinţă (tot virtuală) de la asociaţia ornitologică târgu-mureşeană m-a rugat să-i trimit planuri de management ale unor parcuri naţionale sau naturale.
Mi-am adus aminte că prin 2006 sau 2007 am primit de la cei din Retezat planul referitor la parcul lor, iar de la R.N.P. am făcut rost de o parte dintre planurile de gestionare ale altor parcuri (documente aflate la vremea respectiva în lucru).
Cum actele respective au rămas pe un computer care nu era disponibil pe moment, am încercat să văd dacă nu cumva le găsesc pe site-urile www ale administraţiilor de parcuri.
Am accesat site-ul Parcului Naţional Retezat si am constatat ca din pacate acesta a fost modificat şi cuprinde tot felul de reclame (despre proiecte, concursuri, achizitii etc.), dar mai putin informatii utile şi de bază despre parc - cum este planul de gestionare al acestuia.
Mă rog, din câte se pare şi-n materie de site-uri ne îndreptam spre societatea de consum...
Aşa că am încercat la adresa paginii electronice a Parcului Naţional Piatra Craiului.
Ciuciu!
La acela nici măcar nu se deschidea pagina.
Aşa că am abandonat căutările.
Însă azi citeam pe lista celor ce urcă pe o stâncă pentru a avea de unde (şi motiv) să coboare că s-a remediat problema de la pagina administraţiei P.N. Piatra Craiului, aşa că l-am re-accesat.
Am aşteptat cu răbdare până trece din stânga în dreapta figurina reprezentând o capră neagră care trage o linie ondulată pe ecran (adică o inutilitate care te face să-ţi pierzi timpul...) apoi am accesat prima secţiune (cea intitulata "Parcul").
Normal, nu era nici un plan de management pe acolo, dar am aruncat o privire peste primul paragraf... şi mi s-a "agăţat" ochiul de denumirea uneia dintre plantele pentru care cică ar fi fost declarată protejată acea zonă muntoasă...
Şi anume mă refer la specia care pe acea pagină electronică apare cu denumirea: Minuatia transilvanica
OK, eu nu sunt specializat în botanica, aşa că este scuzabil că am auzit doar de genul Minuartia, dar nu şi de genul Minuatia.
În schimb, îmi place să mă asigur despre ce este vorba atunci când am vreun dubiu.
Iau frumos "Ciocârlanul" (un determinator botanic în două volume - publicate în 1988, respectiv în 1990), dar şi acolo tot doar Minuartia apare, nu si Minuatia indicată pe site-ul angajaţilor R.N.P. de la Piatra Craiului.
Başca nu am găsit în determinator nici Minuartia transilvanica. Mă rog, o fi fost specia încadrată la alt gen sau poate o fi fost subspecie ridicată la rang de specie şi dacă nu-s botanist, pot ghici mai greu cum o fi actuala denumire ştiinţifică a acelei plante.
Mai interesant este că denumirea greşită (adică Minuatia) apare deja pe cel puţin 179 de site-uri (vezi aici= ), deoarece o serie de firme turistice, situri cu ştiri etc. au luat mot-a-mot textul de pe pagina parcului... deci şi expresia greşită.
Deci, eroarea gramaticală s-a propagat destul de bine...
Iar dacă daţi o căutare pe Google cu expresia Minuartia transilvanica, veţi găsi doar cu puţin mai multe site-uri (în total 225), însă în ele nu găsiţi Minuartia transilvanica ci alte specii ale genului Minuartia, respectiv alte genuri care au specia "transilvanica".

Nah, asta poate însemna (deci nu-i obligatoriu) că ceva este în neregulă cu denumirea aceea vehiculată chiar în primul paragraf al prezentării Parcului Naţional Piatra Craiului.
Primul impuls a fost să scriu şefului de parc ca să corecteze greşeala.
Doar că mi-am adus aminte că respectivul s-ar putea considera şi botanist (este co-autorul unor cărţi cu tematică de botanică... parcă şi a unor articole).
Şi dacă-i atraga atenţia că în primul paragraf al site-ului administraţiei pe care o conduce există o greşeală din specialitatea în care el este co-autorul unor cărţi, păi ghici cine va fi ţapul ispăşitor?
Eu.
Să nu uităm că oamenii sunt orgolioşi, mai ales atunci când este vorba de aparenţe.
Aşa că stau liniştit şi aştept să văd dacă cineva observă o greşeală evidentă existentă chiar în pasajul de debut al prezentării acelui parc.
De ce?
Deoarece acel pasaj este practic singurul care-i sigur citit de fiecare persoană care accesează site-ul...

joi, 5 martie 2009

omu' cu iniţiativă

Înainte să ne clătim ochii cu fumul de la incendiul provocat de localnicii implicaţi în măsuri de fire-management a stufului din complexul lagunar, am fost într-o altă arie protejată unde în ultimii 2 ani a "apărut" un ditamai lac de acumulare pe râul Casimcea, în faţa peşterii Casian.

Mă rog, o parte a terenului este în curs de amenajare, dar omul a tras frumos un gard aproape în jurul întregului lac, a construit o clădire (care de la depărtare seamănă a hotel), a pus stâlpi pe o parte din diguri etc.
Mai impresionant decât ceva cuiburi artificiale pentru porumbei şi decât faptul că a introdus în lac şi câteva lebede negre (cred că astea-s de prin zona Australiei - şi care oricum au plecat cu prima ocazie de pe lac...) mi s-a părut insula construită în partea de mijloc a lacului.
Gospodarul a pus acolo băncuţe şi mese, şi a plantat în jurul lor şi nişte pini (probabil pe modelul învăţat de la silvicultori care plantau conifere şi în munţi, şi pe malul mării, şi pe grindurile nisipoase din deltă).


Păi, uitându-mă la peisaj, între noi fie vorba acest lac artificial ar putea fi un obiectiv turistic mai atrăgător decât lacurile litorale. Că doar pe unul din maluri este de fapt un abrupt stâncos împădurit.

Una peste alta, chiar aştept să văd cine şi cum va mai comenta în cazul unor astfel de investiţii făcute în situri Natura 2000, deoarece unul din refrenele agitaţilor de dragul agitaţiei din sectoru' civil este povestea pe care vor s-o bage pe gâtlejul locuitorilor din ariile reţelei europene de arii protejat cum că turismul ar fi panaceul care-i va scoate pe aceştia din sărăcia lucie.

O mică problemă este că turismul fără investiţii serioase în infrastructură şi în servicii de calitate este cam falimentar. Acum să nu ne aşteptăm că vest-europenii vor veni să-şi petreacă vacanţele în jegul caselor din localităţile platoului central-dobrogean. Să fim serioşi! Mai ales că în afară de câteva zone (dintre care face parte şi regiunea cheilor dintre localităţile Gura Dobrogei, Casian, Cheia şi Târguşor), în majoritatea covârşitoare a podişului dobrogean practic este un peisaj plicticos de poţi omorî cu el grupuri întregi de vizitatori...

Deşi, din câte se pare, omul de rând din zona Dobrogei nu prea este în aşa hal de credul în ceea ce priveşte diferite campanii legate de "protecţia" mediului, utilizarea "durabilă" a resurselor naturale, isteria faţă de E-uri (apropo: sarea de bucătărie este tot un E...) , cum se întâmplă în cazul celor din ţările occidentale - rupţi de Natura Mamă cu oarece decenii în urmă...

miercuri, 4 martie 2009

etapa din 2009 a obiceiurilor deltaice

Azi s-a desfăşurat etapa "Trecerea cu maşina prin perdeaua de fum" a tradiţionalului eveniment "Incendierea prevernală a grindului Saele" organizat anual de localnicii din vecinătatea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Conform obiceiului, oameni de-ai locului (întotdeauna din grupul celor neidentificaţi de autorităţi ca fiind făptaşi) dau foc în fiecare an stufărişului de lângă drumul care duce spre complexul muzeal "Cetatea Histria".
Localnicii susţin că acţiunea lor este desfăşurată pentru a "revigora" vegetaţia... probabil se referă la cea din categoria "stuf de Histria" - o materie primă deocamdată fără nici-o căutare pe piaţa externă (şi nici pe cea internă).
Deci, pe la ora 16 şi ceva (adică după amiaza la 4) pe 4 martie 2009, stuful din apropierea drumului care ducea spre complexul muzeal "Cetatea Histria" ardea într-o veselie. Bine, oficial... autorităţile cică nu sunt de acord cu această practică.
Neoficial... le doare nici măcar în partea fesieră.
Că doar, nah, după ora 16 (adică după program), cine naiba să păzească aria protejată?
Oricum, conform uzanţelor: infractorul trebuie să desfăşoare ilegalităţile între orele 8 şi 16 ale zilelor lucrătoare.
Altfel, nu poate fi luată în evidenţă activitatea sa.
Mai ales că era şi miercuri, mijlocul săptămânii, naiba stă să vadă că sunt făcute scrum zeci de hectare... nu?
Dacă era campionat de fotbal transmis la TV? Păi stătea angajatul de la ARBDD să păzească zona a cărei pază intră în atribuţiunile sale? Hai să fim serioşi!
Mai ales că este criză mondială... vine şi încălzirea globală... rangeru' poate a fost şi bolnav... copilu' n-are rechizite suficiente... nevasta se simte nesatisfăcută din cauză că soţul păzeşte prea mult smocul de stuf... etc.