duminică, 15 martie 2009

crapă bivolu' englezului

Mai ales în cazul în care nu se găseşte vreunul care să identifice boala şi tratamentul ei.
Omu' a cumpărat bivolii din România, în 2000, dar problema a apărut doar recent.
El spune că aşa începe:

Aici aveţi o imagine mărită a zonei afectate, la începutul sindromului.
Între noi fie vorba, eu nu văd mai nimic pe poză, dar probabil asta este din cauză că nu-s expert în materie de bivoli...
Cică, bivolii încep să chelească.
Dar dacă sunt scoşi o săptămână la soare, nu mai pierd păr.
Oricum, când cornutele alea chelesc, atunci spatele lor arată cam aşa:
Şi parcă a observat că au şi albit animalele respective... cel puţin aşa susţine englezul (a se vedea firele albicioase din imaginea de mai jos): Mă rog, o fi îmbătrânind şi animalele alea... nu?
Mai grav decât pierdutul părului este faptul că apar pe pielea bivolului un fel de ulceraţii.
De exemplu, mai jos aveţi o poză cu vedere spre fundul unuia dintre animalele respective.
(am făcut precizarea pentru acei cititori care până acum nu au avut ocazia să tragă o privire spre bucile unui bivol)

În imaginea de mai jos se vede mai clar faptul că fundul bivolului esta făcut ciur pe ici-colo....
Englezu' presupune că ar fi vorba de larvele unei specii de muşte care fac galerii prin pielea mamiferului adorat de insular. El a furnizat şi nişte imagini suplimentare despre zonele unde pielea bivolului a fost afectată: Muştele alea o fi având larve pofticioase...
(poate o fi ceva tăuni nervoşi că au ajuns cu bivolii în recea şi umeda Anglie)

Tot aveam impresia că în imaginea de mai jos este ceva vopsea aplicată pe pielea animalului. Dar probabil este vorba mai degrabă de sânge...

Aici, la fel:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu