luni, 19 septembrie 2011

pe modelul "Oricum nu citește nimeni"?

Cică pe la noi apar și cărți de specialitate...
Mă rog, așa o fi, doar că omu' poate avea surprize dacă eventual se mai și uită prin ele.
De exemplu, o doamnă de pe la Universitatea de Medicină Veterinară din Iași a scos vreo două: una despre țestoase, cealaltă despre șerpi și șopârle...

Până la copertă nici-o problemă:

dar când cititorul ajunge pe la pagina 120, află că printre șerpi și șopârle s-ar afla și salamandrele.
O fi pe modelul îi dăm copy&paste și paginilor despre alea, că doar și ele au coadă - chit că-s amfibieni...
E doar bonus faptul că ar exista cică doar o specie prin familia Salamandridae, deși dacă ne gândim măcar puțin poate ne dăm seama că doar genul Salamandra are cel puțin vreo 6 specii numai în Europa.


ca urmare nici nu mai trebuie să ne mire că după câteva pagini aflăm că de fapt și tritonii ar fi niște "șopârle mici"...



Bravo!
Îți dai seama ce încredere poți avea în detaliile din publicații ale unor asemenea persoane care, din ceva motiv, ajung chiar să predea cursuri universitare...

marți, 16 august 2011

delta mioritica "manageriata" de nurca europeana

In urma cu vreo doua luni a aparut de sub tipar cartea intitulata "Manual de management al nurcii europene (Mustela lutreola) in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii - Romania".
Publicatia este de format A4, are 53 pagini in limba romana si 53 pagini in limba engleza (deci teoretic are 106 pagini, doar ca partea in limba engleza nu este in continuarea celei romane, si nici invers nu e valabil - deoarece dintr-o parte sunt cele 53 pagini in romana, dar daca intorci pe dos si cu "capul in jos" publicatia atunci poti citi cele 53 pagini in limba engleza...).

Cartea (nu a fost redactata de nurca, asa cum ar sugera titlul, ci) a fost realizata de specialistii de la INCDDD-Tulcea, in cadrul unui contract incheiat cu ARBDD-Tulcea, derulat ca parte a proiectului international Danube Parks.

Lucrarea cuprinde o parte introductiva, paragrafe cu detalii tehnice si stiintifice referitoare la statutul, descrierea, biologia, etologia, distributia speciei (la nivel european, national, regional/local) etc.
Poate că informatiile (
cele mai) valoroase (deci necompilate, originale - adică alea care chiar merită să fie citite/utilizate/citate) sunt in partea cu detaliile legate de locurile de captura, perioadele de observatii si caracteristici locale ale populatiei din Delta - a carei marime este estimata la cca 1000 exemplare (bazat pe rezultatele investigatiilor din perioada 2002 - 2011): practic, pana la urma asta este informatia care merita a fi retinuta de publicul nu neaparat specializat in studiul mamiferelor...

Cartea cuprinde si o sectiune destul de consistenta (19 de pagini din totalul de 53) cu aspecte de management, plan de actiune, propuneri pentru studiul nurcii europene.



Publicatia, realizata in tiraj redus, poate fi solicitata de la INCDDD-Tulcea.

vineri, 22 iulie 2011

broșură despre RBDD

Recent a apărut broșura bilingvă intitulată "Rezervația Biosferei Delta Dunării - Ghidul vizitatorului / Danube Delta Biosphere Reserve visitor's guide".

Lucrarea are 150 pagini de format A5 și include:
- caracterizarea generală a rezervației;
- prezentarea pe scurt a zonelor strict protejate;
- trecerea în reviste a unor obiective turistice;
- sfaturi pentru turiști;
- scurtă detaliere a traseelor turistice din perimetrul R.B.D.D.;
- harta zonei.

Broșura a fost realizată în cadrul unui proiect finanțat de European Regional Development Fund, fiind probabil distribuită de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (în tipăritură nu este specificat tirajul...), sau dacă nu, atunci aveți o soluție aici

vineri, 15 iulie 2011

bipedu' mioritic...

și ne mai mirăm că vreo 100.000 de analfabeți nu au trecut examenul de bacalaureat în 2011 ?

luni, 4 iulie 2011

rank

cică ar crește rating-ul oricărui blog dacă are doar o pagină cu una din următoarele expresii:
- Osama bin Laden
- sex
- terorism
- escort service

pe plaiurile mioritice cică la ascensiunea în "rank" ar contribui expresii ca:
- manele
- Traian Băsescu
- sexy brăileanca
- bilete Metrorex

miercuri, 29 iunie 2011

calu' troian... din deltă

animalele domestice lăsate de izbeliște pot fi folosite pentru a pune copita pe echivalentul a sute de mii de euroi de la bugetul de stat... bani tocmai buni de tocat...





marți, 28 iunie 2011

țeapa numită turism în deltă

Mai sunt unii pe care-i lovește damblaua de a veni în deltă
(o fi de la prea multe romane tematice sau eventual de la poveștile cu frunzulița plagiată a Nuțicii pentru câteva sute de mii de euroi de pe site-ul unei firme de transport irlandeze...)
Așa că dacă-și propun să stea la cort, păi poate au șansa de a afla înainte de a intra în deltă că e cică permisă camparea doar în locuri amenajate în acest scop: adică practic niciunde, deoarece niciun loc "mai" natural din delta propriu-zisă nu este amenajat pentru campare...
Deci, dacă tot stă omu'-n intravilan, atunci rămâne varianta cu pensiunile - care cam sunt toate prin localități, majoritatea în zonele Crișan, Mila 23 și Sfântu Gheorghe, în rest sunt mai degrabă chestii cu circuit-închis, ca vilele Sulfinei Barbu, a lui Silvian Ionescu sau ca asta plasată în capătul din amonte a comunei Maliuc:


că altfel, cazarea prin locurile care chiar merită de vizitat s-ar putea rezuma la umplerea cu păduchi prin pseudo-bordeie de genul ăsta:
sau în câte o versiune mai modernă a unui fel de coteț acoperit cu stuf și cu folie de plastic pe post de geam:

Ca urmare, ăia care nu pleacă în vacanță pentru a face economii au la dispoziție ofertele unor firme care au transformat cherhanalele în hoteluri, cum s-a întâmplat în cazul celei de la Mila 35 (pe brațul Tulcea):

Că doar de ce să folosească o cherhana pe rol de cherhana, dacă oricum nu prea mai e cerere pentru pește dulcicol?
Unii concesionari ai activităților de pescuit au completat serviciul de cazare cu oferte pentru pescuit sportiv, cum s-a întâmplat în cazul fostei cherhanale de la intersecția de canale dintre lacurile Matița și Babina. În speță, afaceristul Robert Răduță a investit în amenajarea cu niște scânduri puse pe piloni în ceva mai mult de o duzină de locuri situate de-a lungul canalului Lopatna Nouă (care leagă lacul Matița de zona din care se poate ajunge în lacul Roșca și vestul lacului Merhei). Aceste... să le zicem "infrastructuri turistice"... arată cam așa:

Practic au pus aceste scânduri doar în apropierea pâlcurilor de salcie, că în alte locuri de unde să iei umbră? Iar procedura e cam asta: se reped cu câte un grupuleț de pasionați undițari, îi debarcă la aceste "stand"-uri ca să dea cu lanseta prin apă pentru câteva ore, apoi îi recuperează pe săracii plictisiți crunt din cauză că mare lucru nu ai ce să vezi (practic te poți holba la un zid de stuf întrerupt de pâlcurile de salcie sub care transpiră ăia de speră să prindă somnii uriași dispăruți cu decenii în urmă din deltă. Ăia care au noroc prind câte o vreme cu un pic de vânt, că în caz contrar îi mănâncă țânțăroaicele, indiferent cu câte chimicale repelente încearcă să-și provoace cancer de piele).


În linii mari cam așa stă treaba cu turismul, deși n-am amintit de micii rechini care îți oferă câte o plimbare cu barca, șalupa sau dacă vrei chiar să nu ai contact cu realitatea - atunci în pontoane-dormitor.

marți, 14 iunie 2011

hai să ne panicăm!

e la modă să ne panicăm
pentru ce?
păi, practic pentru orice!
scoate fum un vulcan din Islanda? neapărat trebuie să intrăm în criză nervoasă!
leșină un cal prin Letea? e obligatoriu să ne dăm cu capul de pereți!
s-a cufurit unu' într-o pungă de grâu din Germania? e clar că e nevoie să ne isterizăm!

cam așa și cu protecția naturii...

diverse foruri de nivel european scot pe bandă rulantă (cam cum produce doctori Universitatea din Galați) rapoarte despre "scăderea biodiversității"... urmate imediat de constatări privind necesitatea de a "stopa fenomenul"... cum altfel decât prin alocarea a jde miliarde de euroi pompați (în mod tradițional, aiurea) în așa-numite "programe de conservare și reabilitare" (care până la urmă se rezumă la tipărirea unor pliante și o grămadă de călătorii prin workshopuri și seminarii organizate - al naibii - întotdeauna în celelalte țări ale UE).
normal, mioru' e constant pe net și se inspiră puternic din povestirile vesticilor, așa că și noi simțim nevoia de a ne tăvăli în chinuri pe motiv că dispare ursu' din păduri, sfrânciocul roșiatic din plopii de lângă șosele, șarpele de nisip de la Dealurile Beștepe, lostrița din râurile maramureșene și... cică și rusaliile din Delta Dunării.
Bine, asta din urmă se poate repeta la nesfârșit pe la simpozioanele organizate din iulie până în aprilie. Nu de alta dar numai așa o să pară credibil. Deoarece, dacă vă pune draq să organizați pe la Tulcea vreo întâlnire în mai - iunie, dedicată dispariției acestor efemeroptere, păi poate ieși pe dos treaba, deoarece dacă evenimentul include și o deplasare de teren, iar vaporul pornește din zona falezei orașului... puteți constata chestii din astea:

- plutesc niște exuvii (piele năpârlită de larve) mari de tot chiar în apa ce trece pe lângă navă:


- dar nu una sau două, ci duzini de asemenea resturi ale rusaliilor, lăsate în urmă de adulții proaspăt eclozați:


- și dacă vă uitați prin apă de-a lungul traseului, de la bifurcația braț Chilia - braț Tulcea până la mama draq pe principalele canalele din inima deltei, veți avea bănuiala că este vorba de sute de mii de exemplare ale speciei "dispărute" conform politically correctness-ului din minciunile trase la simpozioane și prin mediile virtuale de "îngrijorații pentru soarta planetei"...


părerea mea e ca susținătorii ideii că mediul se degradează ar trebui să-și taie venele și-n lung, și-n lat, ca semn de protest față de nepăsarea celorlalți semeni!
așa ar fi șanse ca planeta să fie populată de mai puțini proști...

luni, 28 martie 2011

oportunități

Deja devine rentabil să construiască pe mal (desigur din fonduri europene) o fabrică de prelucrat materiale plastice...

joi, 24 martie 2011

da' cum mă-sa?!



Despre o remarcabilă performanță a Universității Ovidius din Constanța puteți afla frunzărind volumul cică publicat de ei în 2005:


De ce e remarcabilă performanța iecsperților universitari de tot constănțeni?
E simplu!
Deoarece în 2005 deja publicau rezultatele care urmau să fie obținute în 2006, 2007 și chiar 2008.

Astfel, la pagina 18 a respectivului volum aflăm că trei din Bulgaria (Zheni Nanova, Asya Dragoeva și Vanya Kalcheva) urmau să recolteze în iulie 2006 niște șovârv (Origanum vulgare) pe care apoi experimentau tot felul de chestii care-i interesa probabil doar pe ei...


La pagina 27 Daciana Sava si ALina Matica ne informa ce urmau să vadă peste vreo doi - trei ani (adică în vara și toamna anului 2007, respectiv în primăvara și vara anului 2008) prin parcul Teatrului Național din Constanța.


La pagina 33 a publicației din 2005 ne lămurim de faptul că în 2006 și 2007 două constănțence (Daciana Sava și Andra Cristina Trifa) au studiat ÎN AVANS cu un an - doi... flora medicinală din pădurea Fântânița-Murfatlar:

La pagina 49 avem privilegiul de a afla că trei tulceni știau deja în 2005 ce vor vedea în perioada 2006 - 2008 prin Deltă:


Așa că nici măcar nu are de ce să ne surprindă că la pagina 59 avem confirmarea că al patrulea tulcean deja în 2005 consulta o pagină de net pe care a accesat-o pe 1 martie 2008:



Iar faptul că în 2005 sunt citate lucrări care sunt publicate în 2008 (după cum reiese din pagina 62 a respectivului volum) chiar devine un lucru de la sine înțeles pentru universitarii constănțeni:


Și chiar trebuie să ne îngrijoreze faptul că la pagina 63 este citat în 2005 o lucrare doar cu un an mai târziu:


La pagina 84 aflăm ce a susținut în 2006 (la ceva congres din Corea) autorul articolului publicat cică în 2005:


Ajungând pe la sfârșitul volumului publicat în 2005, pe la pagina 100 găsim și rezultatele cercetărilor care s-au încheiat cică pe 15 decembrie 2006:



Ca urmare, nici nu e de mirare că în 2005 deja știau efectele superovulației de la caprele cărora de fapt doar în 2006 le-au aplicat tratamentele necesare (pagina 101 și pagina 102):



În concluzie, trebuie să apreciem la adevărate ei valoare premiera pe plan mondial a quadripletului format din cadrele universitare de tot Rodica Bercu, Marius Făgăraș, Lucica Tofan și Anca Lepădatu. Nu mă miram dacă la colectivul de redactori-editori era nominalizată și Mama Omida, în calitate de consultantă de specialitate...


P.S. Dacă în volum erau rezultate inclusiv din 2008, înseamnă că acesta a fost publicat în cel mai bun caz în 2009, deși dacă tipăritura a fost disponibilă doar în acest an înseamnă că de fapt în precedentele luni (poate 2010, dar s-ar putea ca de fapt să fi ieșit de sub tipar chiar în 2011).
Ar fi de un real interes ca în volumul 15 (cel care aparent ar fi publicat în 2011) să aflăm rezultatele cercetărilor ce urmează să fie realizate în 2012, 2013 sau chiar 2014...

miercuri, 9 martie 2011

atacă alienu' mioritic

Cadavre de țestoase cărora le lipsește partea superioară a carapacei și au oasele îndoite din interior spre exterior?
O fi ieșit ceva din ele cu o forță...



N-am auzit să fi turnat Ridley Scott în România vreun episod al serialului Alien.
Poate era Sigourney Weaver în dosul unei tufe cu niște aruncătoare de flăcări?
Acum încep să intru la bănuială cine dă foc stufului prin deltă... vesel

marți, 8 martie 2011

un 1984 in stil mioritic

George Orwell a scris în 1948 un roman intitulat "1984" în care era vorba de un regim totalitar care, printre altele, rescria și istoria astfel încât evenimentele relatate să corespundă respectivului sistem social.
O analogie cu acea situație întâlnim și în zilele noastre, doar că nu în domenii care au conotații de ordin politic și social, cu mai degrabă legată de științele exacte.

Să presupunem că ne interesează raritățile din fauna României.
În această categorie se încadrează și speciile în cazul cărora sunt șanse practic neglijabile de a mai fi prezente pe teritoriul țării în prezent.
Un exemplu în acest sens este șarpele de nisip (Eryx jaculus).
Păi, și ne gândim să ne documentăm un pic în legătură cu acea specie...
Așa că luăm listele cu sursele bibliografice autohtone referitoare la speciile de reptile din țara asta... și în articolul semnat de Cogălniceanu și Andrei (1992) găsim menționată publicația lui Constantin Kirițescu, din 1902.
Adică lucrarea care are titlul din imaginea de mai jos (decupat din copia articolului original):


În respectivul articol Kirițescu relatează că în acel an (adică în 1902), domnul Dombrowski a capturat și predat la Muzeul Antipa câteva exemplare din respectiva specie rară:

Până acum totul e clar: unu' a prins în 1902 niște șerpi, i-a predat muzeu și specialistul de la respectivul muzeu a publicat în același an o lucrare cu detalii despre exemplarele respective.
Trece timpul... de fapt, un secol și ceva de la articolul menționat mai sus... și apare încă un articol (în 2006) referitor la aceleași exemplare:

Numai că din articolul publicat în 2006 aflăm că de fapt primul exemplar ar fi fost capturat în 1903, nu în 1902.
Autorii articolul din 2006 îl menționează ca sursă tot pe Kirițescu, doar că indică un articol de-al ăstuia din 1903.
Dacă verificăm la referințe ce anume articol indică autorii lucrării din 2006... găsim acolo precizat că lucrarea lui Kirișescu apărută în 1902 ar fi fost de fapt un articol scris în 1903 (că altfel cum naiba să scrie despre exemplare găsite DUPĂ publicarea articolului său care se referă la șerpii ăia?) :

Ca să fie și mai clară treaba, autorii articolul din 2006 precizează că și celelalte exemplare au fost capturate în 1903, nu în 1902:

Mă rog, așa o fi, dacă ăștia din 2006 așa spun.
Totuși, de curiozitate putem verifica articolul lui Kirițescu, la care pe ultima pagină dăm cu surprindere de precizarea clară: manuscrisul a fost redactat de el în decembrie 1902.


Bașca, în volumul respectiv este și lista cu lucrările apărute în seria respectivă în acel an... adică în 1902.


Păi, cum pana mea a descris Kirițescu în 1902 exemplarele care - conform autorilor articolului din 2006 - urmau să fie capturate anul următor de Dombrowski?
Ca să nu rămânem total nelămuriți, putem verifica și ce scrie Kirițescu în cartea sa publicată în 1930 (vezi mai jos coperta cu titlul volumului și alte repere):


Din asta aflăm (vezi mai jos copia paginii 58 din respectiva carte) că de fapt exemplarele alea au fost prinse de Dombrowski în 1904...


Asta da acuratețe!
Adică aceleași 4 exemplare de șerpi de nisip au fost capturate:
- în 1902 (conform articolului lui Kirițescu, din 1902),
- în 1903 (conform articolului lui Krecsak si Iftime, din 2006),
- în 1904 (conform cărții lui Kirițescu, din 1930).

Păi, până la urmă de câte ori au fost prinși nenorociții ăia de șerpi?!?

P.S. Dacă te iei după lucrările menționate mai sus, autorii respectiv fie rescriau și citau evenimente anterioare în funcție de cum li se părea mai potrivit (cam ca în romanul 1984 a lui Orwell) sau eventual Dombrowski suferea de Parkinson combinat cu Alzheimer și a prins în repetate ori aceleași exemplare, uitând că le-a capturat deja și chiar le-a predat cel puțin odată muzeului Antipa...

luni, 28 februarie 2011

Poanta Verde

Cică Mugur Mihăiescu, de la Vacanța Mare, a fost ales președintele așa-numitului Partid Verde.
(sursă)
O fi o știre la mișto...

P.S. Nu m-ar surprinde să aflu că secretarul general al acelei formațiuni politice este Borat, iar pe lista membrilor fondatori să-i găsesc pe Stan și Bran...

joi, 24 februarie 2011

puțini, dar măcar în număr mare

Paranoia ceaușistă a avut la un moment dat ca rezultat ordinul nescris că nu este voie să fie ascultat în grup postul Europa Liberă.
Grijulii securiști au și stabilit că un grup este reprezentat de două sau mai multe persoane.
Una din problemele create de asemenea absurditate era dacă o femeie gravidă este catalogabilă ca grup când trage cu urechea la emisiunile difuzate din Germania de Vest (sau unde naiba avea sediul acel radio) ?
Eh, ceva analog acestui aspect este și într-un articol recent (din 2009) publicat în revista clujeană AACL Bioflux.
Prin numărul 2 al volumului 2 al respectivul periodic dau de o lucrare despre tritonii din parcul Cișmigiu.
Pe pagina 188 am ocazia să aflu că pe 4 octombrie (nu scrie anul, dar am dedus că e vorba de 2008) autorii au găsit pe acolo 13 adulți și 7 juvenili (subadulți).


În schimb, pe pagina 191 aflu că majoritatea celor 7 subadulți a fost observată stând în grupuri mari (adică formate de numeroși subadulți).


Păi, cât de mari puteau fi grupurile formate din acel număr total de 7 exemplare? veselie

Chiar dacă presupunem că acei 7 tritoni subadulți au format doar două grupuri, atunci:
- fie grupul mare era format din 4 exemplare și grupul mic din 3 exemplare,
- fie grupul mare era fi format din 5 exemplare și grupul mic din 2 exemplare.
(în caz că un grup era format din 6 exemplare... păi atunci mai rămânea doar un exemplar pentru celălalt "grup"; iar dacă grupul ar fi fost format din 7 exemplare... păi atunci al "doilea" grup ar fi fost format din 0 exemplare)

Că altă variantă ar fi doar următoarea: subadulții ăia erau de fapt TOȚI femele, pe deasupra pline de ouă (adică să zicem că într-un fel erau "gravide", chiar la tritoni nu prea se poate vorbi de starea caracteristică mamiferelor)... deci fiecare exemplar în sine era ca un grup de vreo 100 (sau mai multe) "exemplare".
În aceste condiții autorii puteau considera că și dacă au găsit câte un subadult în fiecare loc, de fapt au dat de 7 grupuri a câte 100 de exemplare. laugh

miercuri, 16 februarie 2011

welcom TO ȚEAPA europe

Sosește azi următorul mesaj:

"Bună ziua prenume & nume,

Aţi primit mini-ghidul managerului de proiecte europene 2011 (20 de pagini)
Dacă nu l-aţi primit daţi click aici pentru a-l descărca acum
Sunt la dispoziţia dumneavoastră pentru orice întrebări cu privire la subvenţiile europene pentru organizaţia dvs.
Cu stimă,
Dominique Guillard
Tel 33 1 42 54 60 64
Welcomeurope
38 rue Léon
- F - 75018 Paris
www.welcomeurope.com "


OK, dar cum de fapt nu am primit acel ghid încurajator de scurt (20 de pagini) și cu titlu impresionant, eram pe cale să am impresia ca sunt pe cale să am acces la niște sfaturi de-a dreptul dumnezeiești privind modul în care să scriu propuneri 100% câștigătoare.
Așa ca am "dat click" pe locul indicat de comis-voiajorul virtual și am solicitat publicația respectivă.
Peste un sfert de oră chiar primesc un e-mail, din care reiesea ceva de genul:
Țeapă! Bă, milog est-european, tu credeai că primești de la vest-europeni moca vreo chestie care să-ți fie utilă? Ia de aici partea cu coperta și paginile cu publicitate pentru acea publicație, iar dacă cumva vrei să ai și ceva folositor, păi ia sari cu 100 de euro, nene! (prețul publicației l-am aflat doar după ce am completat formularul si am putut accesa pagina www cu detaliile respective) Că termenul până la care ai fi avut reducere a fost în urmă cu o lună, bă, fraier mioritic!

In limbaj diplomatic pasajul de mai sus a fost formulat astfel:

"Buna ziua, Mr nume
Ca urmare a cererii dvs., va rugam sa gasiti atasat « Mini-Ghidul managerului de proiecte europene 2011 ».
Acest ghid va va pune la dispozitie informatiile necesare pentru:
- Pregatirea proiectului dumneavoastra
- Formalizarea cererii dumneavoastra

Acest ghid este doar un extras din Ghidul managerului de proiecte europene 2011, care contine 140 de pagini de sfaturi operationale. Daca doriti sa-l comandati,
-41% reducere pâna la 15 ianuarie 2011

Click aici acum:www.welcomeurope.com/default.asp?id=96
Sau faceti clic mai jos pentru a descarca bonul de comanda www.welcomeurope.com/doc/formularul_de_comanda_ghidul_fonduri_europene .pdf

Pentru orice întrebari sau sugestii Echipa Welcomeurope va sta la dispozitie la :
- tel: : +33 (0) 1 42 54 60 64
- e-mail : premium@welcomeurope.com

Cu cele mai bune sentimente,
Dominique Guillard
Tel 33 1 42 54 60 64
Welcomeurope
38, rue Léon - F - 75018 Paris
www.welcomeurope.com "

marți, 15 februarie 2011

cum preparăm păsări rare?

Administrația Fluvială a Dunării de Jos (Galați) a scos la licitație un proiect gras (de vreo 7 milioane RON) pentru monitorizarea efectelor pe care le vor avea niște ample lucrări hidrotehnice planificate fie în perimetrul, fie în imediata vecinătate a mai multor arii protejate de nivel european de pe sectorul Călărași - Brăila a Dunării.
Brici!
Normal, experți în tot felul de domenii se grăbeau de-și rupeau fluierele ca să se înfige în câte o halcă a ciolanului...
Printre ei și crema ornitologilor mioritici.
Legat de modul în care se monitorizează păsările, în caietul de sarcini sunt și ceva precizări punctuale... de exemplu, inclusiv pentru a realiza investigații avifaunistice NOAPTEA pentru monitorizarea efectului unor activități care se desfășoară DOAR ZIUA.
Și ce fac ornitologii noaptea?
Păi, ăla care a redactat acea parte a caietului de sarcini a stabilit că "observatorii vor observa si vor asculta timp de 5 minute cu folosirea unei lanterne puternice cu spot focalizat (1000000candela) pentru a căuta alte posibile păsări".
Deci 1 milion de candela va avea acel bec.
Știți care este efectul acelui bec?
La acea putere, dacă aprinzi lanterna, ia foc foaia de hârtie ținută în raza spotului luminos.
Pe baza acestui aspect am înțeles două detalii vizate indirect de fraza citată:
1. observatorii vor asculta în timp ce folosesc lanterna deoarece păsările vor țipa (alea mazochiste, de plăcere) când cade pe ele acea undă puternică;
2. cu ajutorul acelui dispozitiv păsările vor fi marcate prin prăjire, în loc să fie folosită metoda greoaie a inelărilor.
Deci, dacă în Bulgaria, Grecia sau Egipt sunt depistate păsări pe jumătate arse, e clar că alea au trecut prin zona Parcului Natural Balta Mică a Brăilei sau de-a lungul ariei protejate Canaralele Dunării.
În sfârșit am priceput că expresia "păsări rare" provine de la expresia "rare" (= o carne mai puțin prăjită... adică în sânge) folosită în gastronomia engleză, referindu-se la exemplare perpelite doar în parte cu ocazia monitorizării impactului asupra biodiversității a activităților de implementare a proiectului I.S.P.A. (mă rog, Coridorul de Transport Pan-European nr. VII).

În concepția celui care a redactat partea cu monitorizarea păsărilor nocturne ne-ignifuge, ornitologul perfect pentru acea sarcină arată probabil așa:

marți, 8 februarie 2011

ipocrizia pe culmile ironiei (și invers)

Mare eveniment la Parlamentul European!
Pe loc de cinste pelicanul împușcat în cel mai bun caz numai în cioc lângă Uzlina (asta-i în Delta Dunării) în ianuarie 2009 (vezi aici), deci pe vremea când pseudomesianicul cartofor al lui SOV era guvernatorul (link spre știrea numirii) Rezervației Biosferei Delta Dunării (nu pentru a administra niscaiva afaceri imobiliare - link spre știre - ale "mogulului" care face naveta între câte un tratament medical și câte un arest preventiv).
Mă refer la imaginea de mai jos (fotografia e de aici , însă chiar dacă acolo nu amintește autorul, poza a fost făcută de agentul turistic Iliuță Goean - le-a pus pe pagina lui www /chiar dacă acum nu am mai dat de ea acolo/ ... la vremea când au semnalat cazul autorităților - desigur înainte să se asigure că "vânătorii" nu sunt eventual parlamentari...).


La doi ani de la acel caz de braconaj clar nesoluționat de respectivul demnitar, tot el gâlgâie (la un eveniment organizat împreună cu odrasla ex-ministrului agriculturii împușcat în ouă) cum ar trebui administrat RBDD-ul...
(merită de ascultat cap-coadă eco-gargara din înregistrarea de mai jos chiar și numai din cauză că este doldora de expresii din limbajul de lemn - de esență moale -, specific epocii post-decembriste)



Din câte se pare iuroparlamentarii pesediști sunt pe cale de a reuși s-o impedice pe Nuțica să declare budele costiere drept obiective de interes național (vezi aici după ce se screm pedeliștii)

luni, 31 ianuarie 2011

Laguna made in Transilvania

Hai să zicem că suntem și noi interesați de litoralul românesc, nu doar Comisia Europeană.
Așa că ne gândim că poate o fi ceva de văzut pe aici și în afară de telegondola lui Mazăre (apropo, s-o fi întrebând cineva cum o mai duc palmierii lui Agathon?).
Mai ales că Udrea susține că frunza mioritică a turismului nu face nici cât o ceapă degerată fără Deltă.
Păi, ce naiba există în zona asta?
O grămadă de stuf între brațe și un complex lagunar la sud de asta.
OK...
Cu stufu' e clară treaba (doar turiștii americani îl confundă cu niște porumb suficient de pipernicit încât să reflecte bunăstarea est-europeană).
Așa că să vedem cum stăm cu lagunele?
Aoleu! Cică e de interes conservativ prioritar pentru Uniunea Europeană! I-au dat și un cod nenorociții de vest-europeni (1150), numind acest mediu de viață "Coastal lagoons".
Eh, acum asta e! Dacă fix asta le lipsea, hai... treacă de la noi!
Avem însă o mică problemă: cică suntem stat membru UE, iar ăia vor să băgăm habitatele de acest gen în plasa (mă rog, ei îi spun rețea) numită Natura 2000.
Păi, trebuie cumva să depistăm cum arată și pe unde o fi lagunele alea, nu?
Așa că apelăm la o premoniție care s-a materializat prin publicația cu această copertă:

De ce premoniție?
Păi, deja pe copertă vorbește de amendamentele pe care România și Bulgaria le-au propus în 2006, deși cartea a fost publicată cu un an mai devreme (adică în 2005):


Eh, la noi deja devine tradiție să publici anul ăsta și rezultatele pe care le vei obține anul viitor. Aveți un alt exemplu pe pagina indicată de acest link
Mă rog, căutăm prin carte să vedem unde scrie cam cum numim noi habitatul căruia englezii îi spun "Coastal lagoons" și găsim pagina asta:


Așa aflăm că în România lagunele costiere sunt reprezentate de așa-numitele Comunități vest-pontice cu Ruppia maritima (Ruppia asta e o plantă, nu moneda națională a țării de unde provin concetățenii noștri cărora le acordă în ultimii ani o atenție deosebită Franța și Germania).

Mai căutăm prin cartea aia până ne convingem că în sistemul românesc de clasificare a habitatelor (că așa scrie pe capul de tabel) ăsta cu Ruppia este singurul tip de habitat care corespunde lagunelor costiere.
Păi, dacă asta avem, cu asta ne mulțumim și ne ducem la volumul cu detalii (pe care îl corecta publicația cu premoniția). Orientându-ne după codul indicat în tabel, găsim pagina despre lagunele costiere:

Și acolo aflăm că singurul tip de habitat care corespunde lagunelor costiere nu este în complexul lagunar, ci la sud de acesta, de la Midia până pe la Mangalia.
Dacă asta nu ar fi suficientă surpriză, suntem asigurați că habitatele tipice pentru lagune costiere sunt bine-mersi prin Transilvania... la Someșeni, Turda și Ocna Sibiului:


Deci nu degeaba se spune că ardeleanu'-i gospodar! A convins Uniunea Europeană că habitatele tipice litoralul românesc sunt de fapt în Ardeal.
Până să mă uit prin cartea cu premoniții aș fi jurat că lagunele costiere sunt în zona complexului lagunar Razim-Sinoe.
Muream prost și yo, dar și vest-europenii dacă nu publica WWF cartea aia în cadrul proiectului abreviat LIFE 05NAT/RO/000176 (intitulat "Habitate Prioritare Alpine, Subalpine și Forestiere în România").
Bine că nu era un proiect despre habitate prioritare marine, costiere sau din deltă... că ne trezeam cu vreo carte din care să reiasă că dunele de la Caraorman sunt între Sibiu și Timișoara.
Normal, pe banii Uniunii Europene, că LIFE este abrevierea de la un program finanțat de Comisia Europeană.




P.S. Nu trebuie să vă agitați, că scrie pe acolo mărunt că numai în cazul comunităților cu Ruppia de pe litoralul Mării Negre e vorba de încadrarea lor în tipul de habitat "Coastal lagoons". Totuși asta nu prea schimbă radical situația că în zona lagunară nu există lagune - dacă ar fi să ne luăm după respectivele publicații...