Libertatea de acţiune iluzorie a temnicerului virtual

Jurnaliştii ştiu că prima frază vinde (sau nu) articolul.
Regula o cunosc şi fătucele (inclusiv ex-simpatice autoare de transmisiuni publice din dormitorul unuia dintre părinţii care într-o veselie mă pupa-n blog zilele precedente).
Deci nu în a doua frază ar fi trebuit să spun ceva aparent important.



Dacă se pare că tot nu o fi nimic relevant în prima frază înseamnă că în rândurile de mai jos pot povesti practic orice, deoarece nu le va citi nimeni.
Ceea ce nici nu-i de mirare, având în vedere că este un blog care nu interesează nici pe unii, nici pe alţii… nici măcar pe ”altcineva” (adică nici pe blondine - salut, Krissa! - mai puţin pasionate de cărţile lui Silviu Comănescu, Eugen Iarovici ş.a.m.d.).

Deci, să povestesc ceva... orice...

Nou-sosit într-un loc aparent riguros şi regulamentar gestionat.
Administratorul este o mediocritate încrezută, orgolioasă, invidioasă, ajunsă într-o poziţie unde poate să facă abuzuri fără să fie tras la răspundere pentru fiecare nedreptate comisă.
(dar asta o aflăm ceva mai târziu...)
Ceea ce putem constata din start este că respectivul îşi dă seama (ştie) că noul sosit diferită de cei pe care-i păstorea până atunci.
Ca orice îngâmfat, nu rezistă tentaţiei de a-şi demonstra (în primul rând sie-şi) că este mai bun (mai priceput, mai profund, mai profesionist, mai etc.) decât noul sosit.
Aşa că orgoliosul începe să comită abuzuri, în loc să se achite de sarcinile presupuse de poziţia sa: adică să fie un om corect, imparţial în aplicarea prevederile din regulament.

Prima etapă este cea a ”favorurilor”: invidiosul lasă să se înţeleagă că apreciază activitatea noului sosit, însă - în paralel cu asta – îi urmăreşte orice mişcare şi ia măsuri excesive împotriva celor care se pare că l-ar simpatiza pe acesta.
Inclusiv reducerea la tăcere definitivă a celor care considerau că au ceva de învăţat de la noul sosit.
Problema este că respectivii sunt cam prea mulţi şi mediocrul simte că pierde teren.
Dacă i-ar elimina pe toţi care-l apreciază pe noul sosit ar fi prea evident că este nedrept.
Ca urmare, fudulul crede că face vreo favoare cuiva dacă acceptă manifestări şi formulări care nu încalcă regulamentul.
”Oferta” nu este acceptată de noul sosit.
De fapt: nici nu poate fi acceptată.
De ce?
Deoarece administratorul oferea ceva din afara jurisdicţiei sale.
Cei supuşi nedreptăţilor se organizează.
Este pusă la cale inclusiv o diversiune pentru a vedea cum acţionează cel vizat în situaţii de criză.
Cum era de aşteptat, măsurile coercitive luate de administrator sunt din ce în mai frecvente, mai dure, vizând un spectru din ce în ce mai larg de persoane.
Cu cât sunt mai multe abuzuri, cu atât mai mare este împotrivirea celor agresaţi.
Nedreptatea este simţită şi de apropiaţii administratorului, iar unul dintre aceştia face să dispară elementul care simbolizează spiritul care ar trebui să domnească în acel loc.
Pentru a-l recupera, administratorul ia măsuri disperate, dar din ce în ce mai greşite.
Locul este devastat, noul-sosit eliminat - demonstrând şi celorlalţi (dacă mai era cazul) că administratorul nu este cel potrivit pentru funcţia respectivă.

În rândurile de mai sus este rezumatul executiv al unui film difuzat ieri seara pe ProTV.
Dar mai mult ca sigur că producţia a fost derulată şi pe Antena 1…