a 11-a poruncă!

Ea sună aşa:
Să nu critici!

Deci, dacă vrei să devii gibon, trebuie să urmezi cu sfinţenie porunca a 11-a din lumea reală, care este de fapt prima poruncă în lumea virtuală ...
Deoarece critica pare să fie considerată blasfemia supremă în blogosferă.

Cum dovedeşte un gibon get-beget că se supune poruncii?
Simplu! Scrie doar lucruri bune/pozitive despre "stăpânul" blogului unde obişnuiteşte să chat-uiască.
Astfel, indiferent ce banalitate scrie respectiva persoană, gibonii din anturajul ei/lui se reped la fundul ei/lui virtual unde-l şi pupă intens până la următoarea postare.
Astfel blogărelu' get-beget şi blogăroaica get-behehegetă nu are şanse să-şi dea seama că de fapt nu are ceva anume de spus celor din în afara acelei haite virtuale.

Există multe exemple de situaţii reale şi similare celei descrise mai sus, printre cele mai relevante fiind cel legat de Nicolae Ceauşescu (fostul secretar general al fostului Partid Comunist Român), executat pe 25 decembrie 1989.
El a fost înconjurat de persoane reale, dar cu o mentalitate similară celor care în prezent pupă intens prin blogosferă.
Ca un rezultat, Nicolae Ceauşescu afla despre el însuşi faptul că face totul perfect, era convins că deţine adevărul absolut, credea cu fermitate că este un adevărat "geniu al Carpaţilor" etc. etc. etc.
Printre cei care practicau intens crearea inelului maro în jurul gurii proprii era de exemplu Corneliu Vadim Tudor, după cum reiese şi din video-clipul de mai jos:



Deci, cam aşa arată versiunea din viaţa reală a unui gibon care urmează prima poruncă a blogosferei...