planeta gibonilor

Azi dimineaţa am aruncat un ochi peste blog şi încă nu pot să spun dacă este bine că în loc de acest rezultat:

(calculat cică pe 20 ianuarie)

l-am găsit pe acesta:

(calculat cică pe 3 februarie)

Mie mi se părea mai haioasă poziţia cu procentele insignifiante. Mai ales că acel 2,19% reflecta faptul că de ceea ce este scris pe acest blog nu doare nici măcar în partea fesieră practic pe nimeni. În schimb cifra din 3 februarie sugerează că această adresă este mai frecventată decât majoritatea simplă (50% + 1) a paginilor electronice autohtone de acest tip. Asta poate însemna cel puţin una din următoarele două aspecte:
1. majoritatea blogurilor sunt create de dragul de a le crea - în ideea că "aşa fac toţi" (asta automat înseamnă că ele conţin informaţii / date care nu prea interesează pe nimeni, exceptând poate autorul)
2. ceea ce scriu aici este de mai mare interes decat postările de pe majoritatea blogurilor.

Normal, fiecare dintre voi se consideră bun. Aşa se întâmplă şi în cazul meu. Deci aş prefera să fie valabilă varianta No. 2 din cele de mai sus - deoarece aceasta ar presupune şi eventualitatea că gibonii scriu bine, doar că eu scriu mai bine decât 50% + 1 dintre ei.
Deci mă uit peste câteva bloguri "de top", peste comentarii şi peste blogurile celor care comentează pe acolo.
Şi ce constat?
Că pe primul loc este unul "zoso", care pune pe site-ul său videoclipuri (făcute de alţii) sau texte scurte însoţite de fete în chiloţi (fără ca textul să aibă legătură cu lenjeria intimă sau eventual cu sexul).
Pe al doilea loc este unu' numit "cabral", cred că este vorba de negrul acasătevist. Deoarece, deşi prezintă bine cazuri şi situaţii cotidiene, totuşi are un stil telenovelistic (o lălăie prin episoade...).
Şi aşa mai departe...
Desigur în grupul primilor 10 sunt şi site-urile pur axate pe domeniul ţâţos (vezi "piţipoanca") sau pe văicăreala fără sfârşit (vezi "dono").

Ăsta din urmă mi s-a părut tradiţionalul tânguitor prin excelenţă: ba se plângea că este frig (sau nu-i soare), ba că nu putea să monteze o bicicletă de cameră sau că s-a lăsat de fumat şi nu mai ştie când să meargă la toaletă, apoi că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu deoarece putea să fure semnal de la vreunul din vecinii care avea antenă parabolică, iar la un moment dat se milogea să-l voteze cât mai mulţi deoarece vrea să câştige nişte bani de la ceva firmă (pentru chiria spaţiului de reclamă de pe respectivul blog).
Ceva mai penibili decât acest văicăritor de serviciu sunt unii giboni care chat-uiesc pe acolo. Mai ales unele giboance, care pe propriul lor blog se trezesc fie vorbind banalităţi, fie lăudându-se că-şi snopesc în bătaie copilul sau relatează că au fost tunse inghinal înainte de a fi operate la apendice din cauză că au fost atât de proaste încât să nu spună părinţilor că durerea din abdomen este din cauza unei lovituri primite la şcoală de la ceva coleg...

După frunzărirea acestor bloguri, sunt nevoit să recunosc faptul că varianta No. 1 este cea care reflectă (mai bine) realitatea.
Adică: blogurile sunt create în majoritatea covârşitoare a cazurilor din cauză că pot fi create.
Deci nu din cauză că trebuie sau că ar fi necesare.
Desigur, cum se întâmplă şi în alte domenii, un anumit procent din giboni fac rost şi de ceva bani cu ajutorul blogurilor (de regulă, din reclamă).