rolul cadavrelor in reclamă

În primele zile ale lunii ianuarie un grup de turişti au găsit în zona lacului Uzlina câteva păsări moarte şi rănite. Vizitatori au făcut o serie de poze (nu şi despre răni, ca să ne putem da seama dacă păsările chiar au fost împuşcate...), iar unul dintre ei a trimis imaginile unor cunoştinţe, inclusiv de la ziare şi diferite organizaţii.
Ca urmare, pe 14 ianuarie în cotidianul tulcean Obiectiv apare un articol despre faptul că în Delta Dunării ar fi fost împuşcaţi pelicani creţi... pentru a fi consumaţi.
La o zi după articol, apar mesaje legate de caz şi pe diferite liste electronice de discuţii, iar pe 16 ianuarie sunt furnizate detalii şi pe blogul persoanei care a lansat știrea.
Deci, hoiturile pelicanilor deja făceau rating măcar blogului.

După o perioadă de latenţă (aşteptare...) de doar câteva zile, apare o avalanşă de articole dedicate evenimentului.
Astfel, pe 19 ianuarie, în Junalul Naţional apare o scurtă ştire... care este mai degrabă un fel de critică generală la adresa autorităţilor.
Şi cadavrele sunt utile dacă pot determina de exemplu detronarea unui guvernator...
Apoi pe site-ul unei asociaţii care include o parte din păsărarii autohtoni apare un comunicat care mai degrabă pare un fel de reclamă făcută activăţii acelei organizaţii... rezolvarea "cazului Uzlina" fiind plasat fără nici un dubiu în curtea autorităţilor în responsabilitatea cărora ar reveni orice este legat de protecţia naturii.
Păi, la ce altceva să fie bune nişte cadavre de pelicani decât la o promovare a proiectului dedicat protecţiei pelicanilor?
(merită de reţinut faptul că ăia implicaţi în proiect au promis că în 2009 vor fi cel puţin 500 de perechi de pelicani creţi cuibăritori în RBDD... ... deci înmulţirea cadavrelor de pelicani poate justifica neatingerea obiectivului propus şi promis Comisiei Europene).
Apoi, să nu uităm că în acest caz nu este vorba de bani - că dacă ar fi, şi mai ales dacă ar fi vorba de mulţi bani, să vedeţi ce bruscă schimbare de atitudine ar suferi "sectoru' civil".
Mă rog, critica trebuie să fie totuşi mai generală deoarece organizaţia este partener într-un proiect bănos, coordonat de A.R.B.D.D. - deci exact instituţia pe care ar fi trebuit să o critice. Şi nu-i prea bine dacă omu' îşi taie craca (sau cracul) de sub picior, nu?
Una peste alta, probabil că vreo plictisită de PR-officer (persoana responsabilă cu relaţia cu publicul - şi cu presa) a trimis textul şi diferitelor ziare... deoarece în aceeaşi zi apare în ziarul
Cotidianul un text cu pasaje practic identice unora din respectivul comunicat, iar pe 20 ianuarie, unele ziare reiau subiectul, reproducând acel comunicat fie integral (vezi ziarul tulcean Obiectiv), fie parţial (vezi în Jurnalul Naţional, în ediţia constănţeană a ziarului Ziua sau în Gardianul ).
Unele ziare se folosesc de caz pentru a ataca unele partide (vezi ediţia din 21 ianuarie a publicaţiei Evenimentul Zilei).
Subiectul începe să între în declin aşa că pe 22 ianuarie cotidianul tulcean Obiectiv dă o ultimă zvâcnire printr-un articol cu accente patetice.
Însă tendinţa este evidentă, chiar dacă pe 24 ianuarie jurnalistul ajuns pe scaunul de Guvernator flutură smiorcâindu-se aceleaşi fotografii într-o emisiune de la Realitatea TV, în timp ce pe 25 ianuarie Curentul face o scurta, dar imprecisă referire asupra cazului, deoarece pe 27 ianuarie articolul din România Liberă deja prefigurează concluzia legată de acest caz gestionat defectuos şi de factorii guvernamentali şi structurile neguvernamentale din domeniul protecţiei mediului.

De fapt, în aceste ultime două cazuri deja apar menţionate că ar fi fost vorba de "zeci de păsări moarte" (în "Curentul"), respectiv " sute de pelicani creti, lebede si cormorani" (în "România Liberă"). Deci, numărul victimelor creştea pe măsura trecerii timpului - o procedură uzuală în jurnalism. Mai pe scurt: creştem numărul de cadavre de pelicani ca să avem vânzare la ziar.

Ca urmare, nu este deloc surprinzător că în 4 februarie pe site-ul Rompres apare ştirea referitoare la faptul că păsările au murit de bună voie (respectiv un pelican a decedat cu puţin ajutor din partea unui medic veterinar).

Eu chiar mă mir că expertul care a analizat pasărea teoretic plină de alice nu şi-a pus următoarea întrebare: