popândăul trece iute, nici expertul nu îl f_te...

Recomand inclusiv celor neinteresați o relaxantă modalitate de petrecere a timpului liber: citirea unor rapoarte de mediu de pe plaiurile mioritice.
Un excelent exemplu în acest sens îl reprezintă următorul document (disponibil pe site-ul Agenției Regionale de Protecția Mediului - Galați), intitulat Raport de mediu - Plan Urbanistic Zonal pentru "Amenajarea malului lacului Techirghiol" întocmit (pentru Consiliul Local Techirghiol) de expert auditor principal Costache Viorel Paul și profesor dr. biolog Nicolae Papadopol.

Dacă ați descărcat documentul, ca să nu vă plictisiți de moarte din cauza detaliilor tehnice, ar fi bine să săriți direct la pagina 85 unde găsiți secțiunea 2.5. Învelișul vegetal, despre care veți afla la pagina 87 că include și Fauna marină continentală.
Mă rog, hai să zicem că-i vorba de o bâlbă de redactare, deoarece totuși ar fi cazul să presupunem că toată lumea are o vagă bănuială că dintre plante nu prea fac parte și speciile de animale...
(bine, la pagina 30 ar mai fi de reținut semnalarea lui Triturus dobrogicus la Techirghiol, specie pe care de fapt nici draq nu l-a găsit la sud de Constanța până în prezent... dar de ce să ne încurcăm cu asemenea detalii, nu?)

În schimb este o revelație să găsiți printre ortoptere înșirate numai două călugărițe (Ameles sp. și Mantis religiosa), nu și ortoptere. Săracele călugărițe sunt orice (vorba vine...) numai ortoptere nu, deoarece astea din urmă sunt de fapt reprezentate de lăcuste, greieri, coropișnițe...
Însă ar fi cazul să trecem peste asemenea detaliu de ordin taxonomic deoarece din raport reiese că Mantis religiosa este până la urmă doar o activistă feministă care își "devorează soțul în actul genezic" - să sperăm că autorii nu s-au referit la Geneză... aia din Biblie. Că mai știi ce meniu se apuca să facă Eva din fesele lui Adam aflând că au soț inclusiv insectele numite "călugărițe"?

Parcurgem rapid pasajele despre cărăbuși "scârțâitori" și viespi "Bembesc" (ăștia se numesc așa probabil din cauză că dacă îi întrebi ce preferă, ei încearcă să-ți spună "Bem Becks!" numai că li se-ncurcă aparatul bucal de la atâta bere consumată) și ajungem la magnificul paragraf despre reptile din care aflăm că șerpii "cu pete galbene pe gât" și specia numită aparent popular "guvidanul" sunt neveninoși și neofensivi, spre deosebire de alții, "cu abdomenul galben și spatele verzui", care sunt "pe cât de agresivi, pe atât de neveninoși". Eu chiar aș propune un sistem de estimare a gradului de veninozitate (că doar trebuie inventate diferite expresii, nu?) a șerpilor bazat pe agresivitatea lor: cu cât mai pașnic e, cu atât mai veninos e... și invers.

După ce ne delectăm cu detaliile legate de șopârla Lucerta trilineata dobrogica și ni se aduce la cunoștință faptul că broaștele din genul Pelobates sunt cele mai bine adaptate la viața de uscat, trecem rapid peste trei fraze despre păsări și ajungem la un alt capitol cu formulări demne de reținut (nu de parcă expresii de tipul "pitulici de tot soiul" ar fi lipsite de interes, dacă ne gândim la eventualitatea că autorii puteau să scrie de exemplu și "rahatul" în loc de "soiul"), și anume la cel referitor la mamifere.

În primul rând este remarcabil faptul că în zonă există "chiar și vulpi", iar alături de popândăii "ce-ți trec iute drumul" în Dobrogea găsim inclusiv "unele mamifere caracteristice". Asta așa, ca să nu avem senzația că popândăul, hârciogul sau vulpea o fi caracteristice regiunii.

Doamne ferește de mai rău!
Atrag atenția asupra faptului că pasajele de mai sus nu sunt citate din vreun volum cu povești și povestiri de adormit copii maneliștilor, ci dintr-un document pe baza căruia autoritatea de mediu trebuie să ia o decizie legată de aprobarea unor investiții planificate în zona lacului Techirghiol care... surpriză!... este arie protejată declarată pentru tot soiul de vietăți - inclusiv pentru alea ce-ți trec iute drumul.