pouliteţea virtuală

Să zicem că un dobitoc găseşte adresa ta pe undeva pe net (fie pe vreun site, fie pe vreun grup de discuţii etc.) şi ţi-o pune pe un grup de unde te trezeşti cu un noian de e-mail-uri pe care nu le-ai solicitat.
Adică - din punct de vedere tehnic - orice primeşti de pe acel grup este catalogabil ca [spam].

Bine, şi cretinul care face asemenea porcării este o jigodie, dar pentru el asta nu contează... mai ales dacă poate justifica nesimţirea sa ca fiind o activitate de "consultare publică" combinată cu "informarea stake-holder-ilor" şi eventual "implicare factorilor interesaţi" - astea fiind aspecte care conferă un avantaj la evaluarea dacă sunt menţionate la propunerile de proiecte finanţate degeaba mai ales din fonduri externe (vezi programele PHARE, LIFE, G.E.F./U.N.D.P. etc.).
Că mai sunt persoane cu asemenea iniţiative nu numai printre sectoriştii civili, ci şi printre cei care aparent coordonează proiecte cât-de-cât oficiale... cum este ăla de elaborare a unei strategii de care nu are nevoie nimeni - nici măcar ăia de la Universitatea cică Ecologică hotărâţi să palmeze jumate de milion de dolari de la Banca Mondială (prin G.E.F. - Global Environmental Facility). Apropo, chiar m-aş mira dacă printre cei plătiţi din banii Băncii Mondiale să nu fie chiar nici-un consilier personal de pe la Ministerul Mediului.
Nu de alta, dar dacă respectivii nu au făcut nimic în proiectul PHARE de 1,5 milioane de euro, de ce să fi făcut ceva (orice) în proiectul plătit de Banca Mondială?
Hai să fim serioşi!
Rolul experţilor nu este să şi facă ceva, ci să fie plătiţi.

Mă rog, mai bine să ne întoarcem la aspectul legat de adresa ajunsă pe un grup doldora de [spam]-uri...
Ce poţi face când te trezeşti într-o asemenea situaţie?
Păi, dacă este vorba de un yahoogroups şi ai adresă de tip yahoo.com atunci accesezi pagina electronică a acelui grup (de regulă adresa începe sa http://tech.groups.yahoo.com/group/ )
Acolo, vei găsi în bara de sus "Edit membership".
Apasă pe acea comandă şi se va deschide un panou, în care jos, în dreapta vei avea un buton "Leave group" (in traducere, aia înseamnă "părăseşte grupul")
Dacă apeşi pe acel buton şi apoi confirmi decizia (adică apeşi "OK" în caseta care apare după ce ai apăsat pe butonul pe care scrie "Leave group"), înseamnă că adresa îţi este scoasă de pe listă.

În cazul în care ai alt tip de e-mail, care nu permite să accesezi adresa grupului, este ceva mai complicat.
De exemplu, adresele celor de la un institut naţional au fost puse de către un tembel pe un yahoogroups pe care-l administra... fără să le ceara permisiunea celor de la acea instituţie (presupun că aşa a făcut şi în cazul institutelor de la Constanţa şi Bucureşti, în cazul agenţiilor de mediu din toată ţara, a muzeelor, a facultăţilor cu profil de mediu de la diferite universităţi, poate inclusiv în cazul filialelor din diferite gări ale budei din Gara de Nord).
Ca urmare, cel puţin în acest institut de la secretara directorului general până la laboranta care sortează probele de bentos, toţi s-au trezit că zilnic pot primi zeci de mesaje nesolicitate. Fiind vorba de adrese care nu-s cu extensia .yahoo, n-au putut să acceseze pagina grupului, asa că la căsuţa lor de e-mail au setat la opţiunea "Block sender" varianta de a nu permite intrarea în casuta postală a nici-unui mesaj care are la subiect denumirea grupului inclusă în paranteză pătrată...
Un coleg chiar l-a tot raportat pe atâtea ori la Yahoo (pentru nesimţirea de care a dat dovadă) pe respectivul dobitoc lansator de listă, că până la urmă ăia de la Yahoo! i-au raspuns şi i-au trimis un cod care îi permitea ca tâmpitul să nu mai poată pune pe lista sa adresa colegului fără acordul acestuia din urmă.
Doar că foarte puţine persoane se complică să scrie la cei de la Yahoo! şi se mulţumesc să blocheze mesajele care vin despre respectiva listă... ceea ce este până la urmă catalogat ca succes de către cretinul care a iniţiat lista... deoarece la partea de statistică rămân toate adresele - inclusiv cele pe care nu ajung mesajele.
Dar când e vorba de un proiect şi mai ales când ne place să ne minţim în stil mioritic... păi ce mai contează?