Au în țară o singură populație de șopârle de ziduri (Podarcis muralis) - pe undeva pe lângă Maastricht.
Marea îngrijorare a lor este că prin zona unde sunt șopârlele trece o cale ferată - actual nefolosită, dar pe care urmează să circule de anul viitor trenuri cu viteză medie, apoi peste câțiva ani trenuri de viteză mare (peste 100 km / h) - și nenorocitele de șopârle probabil că folosesc șinele încălzite ca loc de a face câte o baie de soare.
Așa că olandezii au proiectat de-a lungul șinelor niște grămezi din piatră, necimentate (ca să fie suficiente găuri de adăpostire pe ele) ca șopârlele să le folosească pe alea, nu șinele, ca locuri de relaxare și acumulare de căldură.
Vă dați seama că dacă ceream noi bani de la minister pentru mormane de pietre puse de-a lungul defileului căii ferate de la Tulcea, unde sunt vreo trei specii de șopârle (pe acolo pot fi găsiți și gușteri striviți de roțile câte unei garnituri SNCFR care se târâie enervant de încet vara pe șinele curbate de căldură; mă rog, iarna se târâie enervant de încet din cauză că șinele sunt curbate de frig... doar că iarna nu prea-s șopârle pe șine), păi ar spune că ne batem joc de fondurile bugetare destinate protecției naturii...
Că doar banii pentru ocrotirea mediului sunt pentru organizarea de simpozioane, sucuri de la dezbateri televizate, fiert ciorbă de pește pe faleza de la Tulcea sau la Uzlina cu ocazia celebrării Zilei Dunării... și similare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu