globalizarea vaicarelii mioritice

Societatea de consum se bazează pe oameni cât mai inactivi. Din acest motiv, domeniul serviciilor este din ce în ce mai dezvoltat începând cam din perioada interbelică. Primeşti practic mură-n gură aproape totul, inclusiv cu livrare la domiciliu.
Nici nu-i de mirare că oamenii s-au obişnuit să nu-şi mai bată capul cu rezolvarea unor probleme. De ochii lumii mai fac ei nişte demersuri stângace (desigur fără a atinge scopul), citează o grămadă de principii (pe care oricum nu le aplică), fac apel la "bunul simţ", flutură în disperare sloganuri referitoare la "democraţie, egalitate, dreptul la opinie" etc. în timp ce tot ei le încalcă foarte senin în spiritul "scopul scuză mijloacele" (mai cunoscut ca haoticul "liber arbitru"), trag semnale de alarmă că deja toţi ceilalţi au devenit hipoacuzici la tehnica "Vine lupul!".
Eşecul însă desigur nu îl explică prin incompetenţa pe care o au în dotare aşa că varianta cea mai frecvent aleasă este cea a văicărelii pe cele mai diverse motive ("sistemul", "birocraţia", "neprofesionalismul altora" - întotdeauna ceilalţi sunt neprofesionişti!).

Având în vedere că există asemenea cerere masivă pe "piaţă" desigur apare şi oferta.
Una dintre cele din domeniul mediului este cea reprezentată de iniţiativa de încurajare a oamenilor să dea cât mai mult în gât pe alţii.
Au fost elaborate în acest sens multiple mecanisme: sesizarea, petiţia, plângerea penală, instituţia ombudsman-ului ("avocatul poporului") etc.
În era informaţiei era de aşteptat ca văicăreala să fie digitalizată, clasificată, organizată, cea mai nouă realizare în acest sens este lansarea unor baze de date pentru procesarea tânguielilor. Adresa este aici: http://www.eeb.org/complaints_database/complaints.php

Un caz clasic în ceea ce priveşte tradiţionalul bocet practicat de dragul de a face oarece în timpul liber îl reprezintă "îngrijorările" legate de centralele eoliene din Dobrogea continentală.

Prima încercare: turbinele eoliene sunt nişte aparate de măcelărit păsări.
S-a constatat însă că afirmaţia este adevărată doar în cazuri particulare - care nu prea apar în Dobrogea (mai deloc!).

Invenţia următoare: păsările sunt omorâte dar cadavrele sunt mâncate de şacali, vulpi şi alţi prădători.
Problema este că nu s-a găsit nici măcar o pană rămasă în urma presupuselor festinuri.

Nuanţare: de fapt liliecii sunt tocaţi de turbine şi nu se găsesc resturi deoarece ei sunt înghiţiţi în întregime (cu piele, păr, gheare etc.)
Însă liliecii au colonii mari (în cazul acestora este risc real) prin sud-vestul României, prin Apuseni etc. dar nu în Dobrogea.

Născocire: instalaţiile distrug habitate naturale ponto-sarmato-scito-daco-geto-danubiano-carpato-etc. de importanţă cel puţin galactică.
Doar că centralele eoliene sunt instalate în majoritatea covârşitoare a cazurilor în terenuri agricole.

Stresul aviar: umbra paletelor în mişcare sperie păsările.
De parcă păsările nu se adaptează la toate acele fenomene repetitive care nu are repercusiuni asupra lor (spre deosebire de umbra unui răpitor urmat de atacul acestuia...).

Când ne bate grija faţă de om: zgomotul centralelor eoliene deranjează localnicii.
Eventual pe vreun Superman capabil să depisteze un sunet slab emis de ceva aflat dincolo de raza auditivă a speciei umane (centralele sunt plasate la minim 500 m de localităţi)

Moţul de pe tort: centralele eoliene strică peisajul.
Instalaţiile sunt în monoculturile din podişul dobrogean care sunt aşa de anoste încât trebuie să fii prost de tot să vii aici pentru a te delecta cu peisajul.

Şi mai sunt o serie de false alarme lansate constant de către cei avizi de fonduri date pe poveşti.
Adaptarea isteriilor în funcţie de clarificarea aspectelor prezentate iniţial cât mai tendenţios posibil de către agitaţii sectorului civil este ca şi refacerea gospodăriei după câte o viitură care mătură agoniseala omului: