pariul cu broaşte săpătoare

De parcă nu ar exista vreo criză financiară, în Dobrogea continuă planurile măreţe de investiţie în exploatarea energiei eoliene.
Doar că această regiune este considerată şi de către o bună parte din păsările europene ca loc tocmai potrivit de a trece prin el – cu ocazia migraţiilor - spre sud (toamna) şi spre nord (primăvara).
O mică problemă este că se ştiau cam puţine detalii despre traseele concrete urmate de diferite specii în timp ce traversează judeţele Constanţa şi Tulcea. Motiv bun pentru a ne duce în puncte cheie ale platoului şi acolo înregistrăm câte exemplare trec, în ce direcţie, când etc. Apoi cu maşina ne deplasăm la următorul loc cu altitudine mai mare, situat la nord de primul loc.
Desigur, putem să nu nimerim exact pe traseul urmat de păsări, însă fiind în loc de unde ai vedere asupra unei zone mai mari, cu luneta poţi depista cel puţin stolurile, mai ales dacă este al speciilor de dimensiune mare (berze, pelicani etc.).
Odată identificată ruta aproximativă şi direcţia de deplasare, ne mutăm din nou cu maşina pe un reper care este cam pe traseul pe care estimăm că-l vor urma păsările.
Şi repetăm acest lucru cât mai des (chiar zilnic) în perioadele de migraţie.
Cu ocazia urmăririi unui stol de berze albe am ajuns zilele trecute pe unul din dealurile din nordul podişului Casimcei.
În vârful lui: o baltă în mijlocul peticului de pajişte (în rest erau doar terenuri agricole).

În baltă: ouă de broască săpătoare.

După ce renumărăm exemplarele din stol şi aşteptăm până păsările se ridică la altitudine de unde să planeze spre locul următor, plecăm în direcţia în care s-au îndreptat şi ele.
În maşină le spun colegilor:
- Erau câteva ponte de broaşte săpătoare lângă stâncăria din vârful movilei.
- Care specie?
- Păi, presupun că fuscus.
- Aici nu poate fi syriacus?
- Măi, excursionişti de la Cluj şi Oradea indicau de la Sarighiol de Deal şi syriacus, dar îţi dai seama că este în aceeaşi lucrare în care apare şi vipera cu corn în oraşul Constanţa… Dacă ar fi precizat că şarpele în cauză era un exemplar confiscat de la vreun pet-shop din acel oraş, îi mai credeam, dar aşa?
- Dar sigur nu poate fi syriacus?
- Nimic nu-i 100% în viaţa asta, dar părerea mea este că la aşa distanţă de solurile nisipoase ale zonei lagunare este doar Pelobates fuscus (broască săpătoare brună). Hai că dacă găseşti pe la Jurilovca, Baia, Vişina sau chiar pe câmpurile din apropierea limitei pădurii Babadag şi exemplare de Pelobates syriacus, te mai crede omul. Însă aici?
- Bine, dar nu poate fi verificat ca să fie sigur ce este până la urmă?
- În cazul genului Pelobates nu-mi dau seama după pontă despre ce specie o fi vorba. Ştiu doar că-i una din speciile acelui gen.

Aici s-a întrerupt discuţia deoarece la orizont s-a ivit stolul pe care-l urmăream şi trebuia să alegem următoarea staţie.
Dar seara, binişor după ora şase, când veneam din nou dinspre sud pe un alt traseu, la un moment dat ajungem la cca 15 km distanţă de locul unde dimineaţa am dat de balta respectivă.
Mă întorc spre coleg:
- Facem un pariu că pe dealul acela erau ponte de Pelobates fuscus?
- Dar dacă nu pot fi determinate după ouă…
- Nu-i nimic. Aveţi un PET gol?
- Da, una de Dorna.
- Dă-l aici şi hai să tragem o fugă de la intersecţie până la balta aia…
- Bine, însă cum determinaţi specia?
- Păi, iau una din ponte, o bag în acvariu şi tot trebuie să rezulte din ouăle alea o larvă. Iar în cazul larvelor se poate identifica specia căreia aparţin.
Deja se lăsa întunericul când am ajuns pe delureţul în cauză şi am luat în bidonul de plastic unul dintre ”ciorchinii” depuşi de broaşte.

Peste o oră şi ceva, ouăle erau pe fundul acvariului de cca 120 de litri – populat (tot în acea după-amiază) cu 3 guppy.
Acum doar trebuie să avem răbdare …